Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Cornelia Curtean         Publicat în: Ediţia nr. 122 din 02 mai 2011        Toate Articolele Autorului

De vorbă despre voluntariat cu Simona Botezan
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Despre activitatea de voluntariat de vorbă cu Simona Botezan 
  
Am lucrat cinsprezece ani la un cotidian local din Piteşti. Sentimentele sunt amestecate. Pot să spun că am acumulat experienţă . Dar nu tot drumul a fost presărat cu flori. Voi intra în amănunte cu altă ocazie. De atatea ori am fost întrebată ,, cu cat te platesc acolo la revistă?" 
  
De fiecare dată raspundeam cu sinceritate că este vorba de o activitate de voluntariat...Aaaa.. Următoarea replică :,, îţi pierzi timpul degeaba". 
  
Notiunea de voluntariat nu prea există la Piteşti.  
  
Despre acest subiect ,, delicat"am încercat să stau de vorbă cu dna Simona Botezan care este stabilită de o perioadă de timp în USA. 
  
Cornelia Curtean: Cum se desfăşoară activitatea de voluntariat în SUA? 
  
Simona Botezan: ,,Voluntariatele sunt considerate o contributie valoroasa la dezvoltarea comunitatilor si se practica în cele mai diverse moduri si pe teme la fel de variate. 
  
Exista cluburi pentru copii si adulţi, o multime de fundatii si organizatii non-profit, care au ca scop colectarea de fonduri pentru familiile nevoiase, pentru oamenii strazii, pentru familiile militarilor americani aflati în razboi, pentru a ajuta veteranii de razboi, batranii, copiii orfani s.a.m.d.  
  
Pâna si pompierii din SUA sunt voluntari, de regula veteranii de razboi sau pensionarii din sistemul military si de ordine publica 
  
beneficiaza de respectul comunitatii si scutiri importante pentru taxe si impozite.  
  
Cei mai bogati oameni din SUA sunt, în acelasi timp, si cei mai mari filantropi – ofera burse, construiesc scoli si spitale, detin fundatii caritabile. 
  
Exista placute pe strada, în care americanii sunt invitati sa “adopte” o strada sau un pod, ceea ce inseamna ca (aceia care au posibilitati) platesc pentru un pod sau o sosea, iar acea constructie le va purta numele. 
  
Voluntariatele americane sunt inedit de frumoase si respectabile. Nimeni nu face organizatii non-profit în SUA, cu scopul de a se imbogati sau de a importa masini scutite de taxe, asa cum se proceda în Romania dupa 1990.  
  
Voluntariatele se mai fac şi de catre comitetele de parinti (PTO) de la scoli, pentru suplimentarea fondurilor repartizate de administratia locala, iar evenimentele organizate de PTO sunt foarte interesante si atractive pentru copii si familie. 
  
De exemplu: Winter Fest, seri de dans, de teatru sau film organizate la scoala, concursuri de popice, baschet, atletism, volei si alte sporturi, iar fondurile colectate merg spre institutele de cercetari mediacale pentru boli grave sau spre fundatii de lupta impotriva cancerului la copii, ori pur si simplu raman la scoala, pentru dotari suplimentare.  
  
Membrii PTO incheie contracte cu magazinele sau diferite firme din zona, pentru a dona un procent din vanzari pentru sustinerea scolilor publice, iar parintii care se inscriu în acest program, de cate ori isi fac cumparaturile obisnuite la magazine, stiu ca o parte din banii pe care-I platesc ei cu cardul, vor ajunge la scoala publica în care invata copiilor lor.  
  
Din punct de vedere juridic daca voluntariatele sunt de minim doi ani, ele se pot cumula cu vechimea în munca pe teritoriul SUA, iar la varsta standard de pensionare se tine cont de aceste munci în folosul comunitatii, desi au fost neretribuite pecuniar.  
  
Cornelia Curtean:Îmi poţi prezenta te rog, mai multe tipuri? 
  
Simona Botezan: Un alt tip de voluntariat, care atrage respectul si recunostinta comunitatilor din SUA, este munca intr-un centru de colectare de carti, imbracaminte, incaltaminte, mobila si obiecte de uz casnic, gen Goodwill, Good Sheperd sau Salvation Army.  
  
Banii stransi din vanzarea acestor produse, donate de populatie si ulterior cumparate de alti oameni, cu scop umanitar, ajung la persoanele fara adapost, în centrele de zi, la copiii orfani si veteranii de razboi din SUA. 
  
Foarte multi oameni cumpara produsele second hand, iar apoi le doneaza înapoi la magazine pentru a fi revandute. Desi produsele au preturi modice, faptul ca spatiile sunt gratuite, iar personalul lucreaza voluntary în aceste magazine, aduce venituri considerabile pentru a sustine asistenta sociala din SUA.  
  
În toate magazinele alimentare exista cutii pentru donatii. Poti cumpara alimente care nu sunt perisabile, iar la iesire le pui în acele cutii, ele vor ajunge pe front, la soldatii americani, în orfelinate sau în centrele de zi pentru oamenii strazii. 
  
Pentru sprijinirea institutelor de cercetari, poti face donatii la casieria fiecarui supermarket, 1,5 sau 10 $ pentru o cauza nobila – cercetari pentru eradicarea cancerului, SIDA, altor boli sau pentru sprijinirea familiilor nevoiase. 
  
Un alt tip de voluntariat este la deaprtamentul de taxe si impozite, unde persoanele cu venituri mici beneficiaza de asistenta de specialitate gratuita, pentru intocmirea si depunerea formularelor anuale de taxare catre IRS.  
  
Datorita faptului ca sunt asistati de contabili voluntari, ei nu trebuie sa achite nicio taxa pentru aceste servicii. De regula, familiile cu multi copii si venituri mici, primesc inapoi bani din taxele achitate în anul anterior, în urma completarii acestor formulare obligatorii. 
  
De asemenea, familiile cu venituri mari, au de platit taxe suplimentare pentru veniturile realizate în anul precedent. 
  
Un mare avantaj al voluntariatelor din SUA este moral si psihic. Volutariatele din SUA sunt organizate intr-o maniera care da ocazia oamenilor fara venituri sau fara o ocupatie momentana, se simta integrati social si utili comunitatii.  
  
Cornelia Curtean: Ce proiectele şcolare au elevii din SUA? 
  
Simona Botezan: Scoala la care a invatat anterior fetita mea se numia Stewart Weller, fondată de un filantrop originar din Ashburn, VA. Este modul în care comunitatea locala recunoaste contributia acestui om si a familiei lui, la viata comunitatii. 
  
Şcoala - Catedra de English Second Language de la scoala Sanders Corner ES din Ashburn VA, la care invata acum fetita mea, Teodora, are un proiect nou pentru acest semestru, coordonatoarea lui este Lisa Waters . 
  
Invitaţia Lisei a fost sa merg la scoala şi sa-i invat cum sa redacteze un ziar , ce reguli de baza se impun atunci cand vrei sa scoti un ziar si mi-a organizat doua intalniri cu copiii si profesorii implicati în acest proiect. 
  
Proiectele fac parte din viata de zi cu zi a micutilor elevi din SUA. De data aceasta, copiii, cu varste cuprinse intre 8 si 12 ani, elevi în clasele 2-5 (pentru care engleza este o limba straina, a doua limba sau ELL), vor fi jurnalisti si au inceput deja sa publice articole in Sanders Corner Tribune, ziarul scolii lor.  
  
Micii jurnalisti provin din Japonia, China, India, Mexic, Italia, Pakistan, Romania, Venezuela, Brazilia si Puerto Rico. Proiectul are ca scop aprofundarea limbii engleze de catre copiii care provin din alte tari ale lumii, recunoastrea potentialului lor, de catre colegii americani si informarea celor 800 de copii si cadre didactice din scoala, asupra evenimenteleor de interes scolar local si din comunitate (cartierul Ashburn Farm si localitatea Ashburn, VA). 
  
Profesoara care m-a invitat de doua ori acolo, Lisa Waters, detine un PhD pentru limba engleza si este specialist în gramatica si pronuntie. Ea m-a invitat pentru a prezenta copiilor (viitori jurnalisti) si colectivului de la catedra de ELL, viata si munca jurnalistilor straini din SUA.  
  
Le-am explicat care poze sunt bune pentru ziar, claritatea este o componentă esenţială şi spre exemplificare le-am prezentat poze cu Teodora, fetita mea si fam. Basescu... facute în parcul din Alba Iulia în august 2007, cand l-am intalnit pe T. Basescu si sotia sa intamplator, la plimbare prin parc, exact ca doi oameni obisnuiti, fara bodyguarzi sau fara a fi un eveniment special.  
  
Am facut rezumatul unor articole cu subiecte inedite, pentru ca ei rasfoiau ziarele si se opreau la pozele, care li se pareau mai deosebite. 
  
... despre cum se aleg titlurile si subiectele de pe prima pagina s.a.m.d. 
  
Le-am vorbit despre Lucian Oprea si ziarul lui si despre interviul publicat de Octavian cu Lucian Oprea, despre interviuri cu actori si personalitati din Romania, care locuiesc acum în SUA sau care vin pentru a sustine spectacole aici, pentru romanii din America.  
  
Le-am povestit si despre alti jurnalisti, despre reporterii de razboi din Afganistan si le-am precizat ca acolo sunt si soldati romani... Am continuat despre George Roca din Australia, Grigore Culian de la New York, colegii de la Mondo News si RGN (trusturi de presa romanesti). 
  
Le-am relatat despre conferinta de presa de la Department of State, sustinuta de Teodor Baconschi si Hillary Clinton, la care am avut sansa sa fiu prezenta alaturi de Nicolae Melinescu, corespondentul TVR la Washington, Ilie Fugaru de la Mediafax si Doina Saiciuc de la Radio Romania Actualitati. 
  
............ despre importanta stirilor noastre pentru turistii romani din SUA, pentru parintii care ne viziteaza si raman aici cate 6 luni de zile, dar care vorbesc doar romaneste si vor sa afle evenimente din SUA si din tara. 
  
Le-am aratat fotografii cu Hillary Clinton si le-am le-am relatat despre receptiile de la Ambasada Romaniei din DC, unde sunt prezente personalitati din diaspora, unde se organizeaza evenimente si expozitii si sunt invitati diplomati straini. 
  
Pe baza celor spuse de mele au facut structura ziarului (rubrici, subrubrici, articole) la cele doua intalniri. I-am ajutat sa formuleze intrebarile pentru interviul cu directoarea scolii si le-am oferit idei pentru alte rubrici. 
  
Prezentările au fost de cate o ora si jumatate, sustinute cu materiale tiparite, exemplificari pe editiile online ale ziarelor romanesti din SUA, poze, filmulete de pe Internet despre Romania si personalitati din tara noastra. 
  
Le-am evidenţiat activitatea ziarelor romanesti din SUA, despre Romania si despre munca noastra. Au fost entuziasmati cu totii si mi-au multumit neasteptat de mult.  
  
Mi-au spus ca i-am motivat pe toti si ca au invatat foarte multe lucruri de la mine. Profesorii si-au luat notite, iar copiii au fost foarte incantati - n-au vrut nici pauza de 5-10 minute, care li se cuvenea.  
  
Cred că este un lucru bun, caci in scoala sunt multi copiii ai unor americani bogati din cartierul nostru (Ashburn Farm) si copii ai unor diplomati straini la Washington D.C. 
  
Zona este recunoscuta ca fiind una dintre cele mai bogate din SUA, iar în Northern Virginia isi au headquarter-ul 30 de companii dintre cele 1000 cele mai puternice din lume, nominalizate de topul revistei Forbes. 
  
Prezentarile de la Sanders Corner au fost inedite pentru mine, pentru ca n-am mai facut asa ceva inainte. În urma acestor intalniri, sunt privita ca o vedeta din comunitate, desi am fost si am ramas un om obisnuit.  
  
O fetita din India, eleva in clasa a 4-a (Yasmeen) intenţionează sa-mi ia un interviu pentru ziarul micutilor jurnalisti “S.C. Tribune”. 
  
Copiii au avut ocazia de a vedea poze cu jurnalistii romani din SUA si le-am povestit cate ceva despre oamenii care au ca hobby scrisul, care depun efort voluntary pentru a informa publicul vorbitor de limba romana din diaspora. Le-am spus despre felul în care colaboram, lucram in echipa si cum am facut anchete si articole impreuna, chiar daca locuim la mare distanta...  
  
Ziarul va aparea si tiparit si voi participa la lansarea primului numar.  
  
Am dus cu mine Gandacul de Colorado, Miorita USA si Clipa, plus un numar din The Romanian Echo (ce ziare aveam eu pe acasa). 
  
Am listat codul de etica al ziaristilor profesionisti si le-am dat cate un exemplar. De asemenea am listat un interviu de-al meu cu un investitor roman, care face afaceri în IT&C cu americanii si este liderul pietei de software din Cluj Napoca, cu un profit anual de 1 milion de dolari.  
  
L-a solicitarea lor am oferit autografe pe acest articol, pe care l-au dus cu ei acasa. Copiii au fost atrasi cel mai mult de ziarul Gandacul de Colorado, pentru că era color si avea multe fotografii, de aceea apare Gandacul in pozele de pe site-ul lor. Cele mai multe intrebari au fost despre GDC, decat despre celelalte publicatii si despre nr. 100 in special. . 
  
Mi-au acordat drept de editare pentru ,, SC Tribune", pot să postez pe site, prefer să mă abtin, continui sa le trimit materialele prin e-mail şi în acelaş timp să îi veghez dim umbră. 
  
Îi voi ajuta in continuare cu ziarul. Mi se pare un proiect frumos si instructiv.. Pentru mine este inca un voluntariat, dar deja m-am obisnuit cu ele. 
  
Copiii au orele de ELL miercurea si vinerea de la orele 1,00 pm pana la 2,30 pm, asa ca voi merge la cursurile lor, de câte ori voi fi invitata si se va discuta despre ziar. 
  
În SUA voluntariatele sunt considerate o contributie valoroasa la dezvoltarea comunitatilor si se practica în cele mai diverse moduri si pe teme la fel de variate. 
  
Nu ştiau care sunt diferentele intre ziarele online si cele tiparite, de ce este important sa avem ziare, ce inseamna libertatea presei, de ce este important ca în SUA sa existe jurnalisti straini, de ce cumpara Oprah si Donald Trump obiecte de arta create de o romanca, de ce locuieste Nadia Comaneci în SUA si unde l-a cunoscut pe Bart Connor, soţul ei. 
  
De ce are Sabrina Vega antrenori romani, cine sunt VIP -urile din Romania cunoscute si în SUA, ce se poate vizita în tara noastra s.a.m.d. 
  
Le-am spus ca eu colaborez cu multe publicatii online si cu alte ziare romanesti, care se tiparesc in SUA, le-am accesat site-ul Phoenix Mission si le-am aratat si New York Magazin cum se prezintă online . 
  
Profesoarele au insistat pe altceva, nu pe continutul ziarelor online pe care le-am deschis, ci voiau sa le explic date tehnice, circuitul documentelor în redactii, responsabilitatile  
  
jurnalistilor intr-o redactie globala, sa le spun despre advertising; sa le explic de ce GDC e color si Miorita alb-negru etc. Voiau sa stie de ce avem nevoie de presa clasica, tiparita si de ce avem nevoie de presa online. 
  
Mi-au spus ca vor aparea poze cu mine si ziarele mele si in Sanders Corner Year Book, o carte care se editeaza în scolile americane la sfarsitul fiecarui an scolar si care cuprinde toate evenimentele organizate în acea scoala de-a lungul anului scolar. Cartea va ajunge în casele celor 800 de copii, care studiaza la Sanders Corner Elementary School si în casele cadrelor didactice de aici.  
  
Cornelia Curtean: Cum răsplăteşte şcoala activitatea de voluntariat? 
  
Simona Botezan: Recunoasterea muncii depuse voluntar pentru scolile publice din SUA, se face intr-un cadru organizat, la finele fiecarui an scolar. Inspectoratul si conducerea scolii organizeaza o petrecere si o festivitate de premiere pentru voluntarii, care au muncit la ei de-a lungul unui an scolar.  
  
Urmeaza o zi dedicata culturilor straine si am primit o invitatie sa prezint Romania acolo. Mai sunt parinti voluntary, care vor prezenta Cuba, Egipt, Ghana, Indi, China, Italia si Japonia. Asta este destul de greu pentru. ca nu am albume cu Romania, poze din tara, obiecte traditionale romanesti (tesaturi, costume populare, artizanat) si sunt foarte greu de gasit în SUA.  
  
Cornelia Curtean: Ce ai simţit tu? 
  
Simona Botezan: A fost foarte obositor pentru mine (psihic) sa ma concentrez ca sa vorbesc corect (atat cat pot!) si in acelasi timp sa respect si toate regulile din retorica si linia generala, subiectul, plus ca trebuia sa fiu si relaxata, zambitoare… sa raspund intrebarilor pe care le puneau copiii si profesorii lor. 
  
Mi-a fost mai greu sa vorbesc acolo o ora si jumate, pentru o mana de oameni (10 copii si 8 adulti) decat imi era in Romania cand vorbeam cate 6 ore, cu sala plina de cateva sute de oameni. Era normal, acasa vorbeam in limba mea materna, era mult mai simplu... În Romania eram lector pentru seminarii nationale si tineam cursuri cu cate 150 – 500 persoane în sala. 
  
În anul 2007 am fost nominalizată “Lectorul Anului”, premiu acordat de revista XPRIMM, pentru contributia la dezvoltarea Pietei Asigurarilor si Pensiilor Rrivate din Romania. Deci, vorbitul în public nu-mi este strain. Am urmat cursuri de retorica si am fost trainer pentru adulti, dar niciodata n-am facut asa ceva cu copii, sau intr-o alta limba decat limba mea materna. 
  
Oricum, a fost o experienta minunata si pentru mine, nu doar pentru copii si profesori. A fost ceva inedit. 
  
M-am descurcat onorabil, cred ca le-am oferit exemple suficient de bune, pentru ca s-au declarat multumiti de ele. Cred ca asta functioneaza cel mai bine la ei, exemplele, logica! 
  
http://sanderscornertimes.pbworks.com/w/page/36458618/FrontPage 
  
La finalul acestei discuţii am încercat să evaluez situaţia din oraşul unde locuiesc. Cat de departe suntem şi cat de multe am putea realiza dacă......... 
  
Cornelia Curtean 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
De vorbă despre voluntariat cu Simona Botezan / Cornelia Curtean : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 122, Anul I, 02 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cornelia Curtean : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cornelia Curtean
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!