Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   



De mână, cu Lenin
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tentaţiile te cotropesc la fiece pas, ai vrea să insişti pentru a fixa în memorie detalii, dar nu poţi decupa pe felii întregul decât cu multă stăruinţă, valul te ia şi eşti mereu într-o ameţeală a simţurilor, a culorilor, luxul debordant se lăfăie sporindu-ţi “încremenirea” într-un şir nesfârşit al semnelor de exclamare care instabilizează firea şi n-o lasă să se adune, să-şi tragă sufletul pentru a cuceri în siguranţă şi treptat noi redute, aidoma alpinistului care nu se bucură de privliştea semeţiei înălţimilor cucerite pentru că e împins de la spate de vântul puternic, nu poate să ancoreze cortul şi să-şi aşeze baza lăsând pe altă dată odihna, meditaţia şi statistica paşilor asupra escaladării şi performanţei de până atunci. Sigur, comparaţia mi se pare necuviincioasă în raport cu efortul, sacrificiul şi greutăţile presupuse de subiecţii din exemplele date, numai că bietul de mine gândea orice pas făcut ca o “îndrăzneală” şi o “cucerire” irepetabile, dintr-o perspectivă a revenirii în aceste locuri cu “şansa mortului de a învia” în timp ce merituosul montaniard, cu aceleaş mijloace şi păstrându-şi acelaşi apetit pentru performanţă ar fi putut relua oricând traseul şi într-o zi cu vreme bună va fi reuşit să reia ascensiunea şi să atingă piscul. În fond şi până la urma urmei să-i dăm dreptate măritului Pan Anton, aia cu dacă nema putirinţa ...  
  
Şi, aş mai adăugă ceva şi îmi strâng, cum ziceau ăi bătrâni pe timpuri, catrafusele: o comparaţie cumva impardonabilă, eram ca o bulboană în cazanul cu smoală în care cineva, ştim noi cine(!), tot amesteca cu polonicul ingredientele care de atâta clocot mai dădea şi pe dinafară. Sunt picătura de bulboană strivită de gheata ochilor tăi cetitorule şi împrăştiată pe caldarâmul şlefuit de atâta şmotru al plebei de pe Via Apia Vitae de la palatal lui Caesar, pe care am străbătut-o cu înfrigurare, în aceeaşi arhitectura de pe vremea tot la fel de celebrului său fiu nelegitim, ingrat şi nerecunoscător dibuit c-a participat la conjuraţie ...  
  
Găseam ca neavenite, într-o reconstituire fidelă adevărului istoric documentar, casele de modă şi saloanele, colecţiile lor vestimentare şi de unguente, parfumuri, celebre în peninsulă şi în toată lumea: Gucci, Armani, Versace, Maurizio Argento, Gilda Tonnelli şi chiar Chanel de pe Sena, însă comerţul nu e împiedicat să se exprime în nici un fel şi nici unde pe aceste meleaguri. 
  
Păşisem stingher cu câteva ceasuri în urmă de la “Mandalay Bay” “întâmpinat” de un simbol şi “învăţător” de odinioară al lumii de unde veneam, chiar dacă în cea mai mare parte apusă: un Ulianov decapitat. 
  
M-am pozat lângă el şi i-am regretat post-mortem umilinţa în care a fost adus şi după opt decenii de la moartea sa – semn clar că rănile, afectele şi mentalităţile se vindecă greu, unele poate niciodată – pe “ Vladimir Ilici Lenin” şi dedesubt, pe piedestalul zgâriat, anii vieţii lui: 1870-1924, dar şi cu un anume neînţeles al posturii sale jignitoare la adresa sentimentului milosteniei creştine. Mi-am dat seama că tot cineva dintre compatrioţii “iluminatului” erei marxiste careia i-a adăugată şi pseudonimul său l-ar fi ponegrit şi hăcuit într-un asemena hal de demenţă asasină, statuia fiind ridicată şi amplasată chiar lângă magazinul de antichităţuri de lux al unor imigranţi ruşi, cu siguranţa din anii altei ere la fel de clamată în monstruozităţi, a celei hruşciovist-brejneviste, pentru a nu mai aminti de cea a criminalului criminalilor, Iosif Vissarionovici Stalin.  
  
Apropo, parc-ai noştri la Bucureşti au fost ceva mai umani cu statuia aceluiaşi din Piaţa Presei Libere, aruncând-o undeva în spatele unui teren viran şi buruienos! Doamne, de-ar fi ridicat-o şi dat-o la topit baremi, că altfel ne întoarcem la începutul primitiv şi gregar al oricărei înverşunări dintre teoreticieni şi practicieni, dintre lucrători şi patroni, cum a fost mişcarea ludiţilor din Anglia în primele manifestări atestate ale “copilăriei luptei proletariatului” – când lucrătorii s-au răzbunat pe maşinile din fabrici ale patronilor, distrugându-le şi nemaiavând după aceea nici ei la ce, cu ce şi la cine să lucreze!  
  
În ultimul moment, se face vorbire de un proiect al unei artiste plastice din România de a întreprinde o campanie împotriva “ignoranţilor istoriei recente”, prin organizarea unui muzeu al “statuilor comuniste”, un demers artistic care se alătură manifestărilor comemorative legate de sfârşitul comunismului în Europa răsăriteană, un muzeu “împotriva negării istoriei” pentru că bine se zice - ne place sau nu ne place, comunismul a amprentat definitiv mentalul social al estului european ... Cât despre statuia lui Ulianov, ea şi-a găsit “domiciliul flotant” coabitând peste ani cu a altui frate mai mic într-ale ideologiei, de data asta de pe meleagurile mioritice, cea a lui dr. Petru Groza, “zăcând de minune şi în înţelegere” post-mortem, undeva pe lângă Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia. Greutatea în fier a operei lui Boris Caragea cântărea 5 tone, avea 7 m înăţime şi fusese turnată în urma topirii statuii ecvestre a regelui Carol I. Se pare că noul complex statuar din Piaţa Presei Libere va fi executat din polistiren şi va întruchipa chiar pe creatoare.  
  
Până una alta, ce şi-a zis artista Ioana Ciocan, am aflat că aşa o cheamă, hai să înălţăm drept substitut ( !) pentru nostalgici şi în preajma zilei “aniversării” lui Ceauşescu, când “tartorul” ar fi împlinit 92 de ani, au pus de una inedită cu o “compoziţie” alimentară, adică au ridicat pe fostul soclu al liderului bolşevic o statuie din arpacaş, ciocolată, orez şi bomboane. Noroc că e frig de-ngheaţă pietrele şi nu se topeşte ciocolata, însă păsările au câteva zile bune de pigulit din “hambarul” nesperat înălţat, ca o culme a “dejecţiei şi subliminalului” - din ce-ar putea deveni amintirea unui om în mintea altora, de care nici moartea nu l-a salvat de la cruntă şi bicisnică batjocură! Se zice c-ar fi o formă de protest şi că arpacaşul ne-ar duce cu gândul la colivă...Poate cu ocazia asta îl îngropăm şi noi “creştineşte” pe Lenin, definitiv şi “irevocabil” şi din mentalitate nu numai fizic ... Sic transit! ...  
  
Dacă pe cei mai mulţi îi atrag luminile oraşului cu unduirile lor năucitoare şi fabuloase, supleţea şi geometria nefirească a liniilor arhtecturii secolului următor, pe mulţi dintre ei cu spiritul aventurii în sânge, pe creduli, pe cei cu dare de mână şi plictisiţi îi “trage aţa” unor câsţiguri exorbitante sau pur şi simplu să le treacă urâtul. Pentru pentru aceştia risipa de imaginaţie şi fantezie a organizatorilor nu are limite, pentru că aici jocurile de noroc sunt în deplină legalitate. Oraşul Păcatelor, al distracţiilor nocturne, al jocurilor de noroc şi al pariurilor, locul ideal pentru vacanţele fastuoase ale vedetelor, un oraş în care nu se doarme niciodată şi al cărui singur scop pentru care a fost creat a fost distracţia fără limite şi banii, capitala mondială a căsătoriilor neconvenţionale, al atâtor tentaţii că până şi cele mai “verticale” caractere de făpturi omeneşti nu le-ar neglija şi le-ar cădea victime(!) şi unde orice cifră turistică este spulberată într-o clipită – cu cei peste 38 de milioane de turişti înregistraţi anual, pornind “doar” de la 12 milioanea la începutul mileniului trei.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
De mână, cu Lenin decapitat la Mandalay Bay în Vegas (VII) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 202, Anul I, 21 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!