Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Mirela Borchin         Publicat în: Ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

De ieri...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

- Cum aţi putut să mă uitaţi aşa?! Cum aţi putut...?! mă ţinea de antebraţ şi ochii îi erau sticloşi, tăioşi, acuzatori.  

- Nu v-am uitat, Doamna Profesoară..., m-am bâlbâit eu.  

- Ba m-aţi uitat... Nu mi-aţi dat un telefon atâta vreme...  

Era adevărat. Pentru mine vremea trece repede. Şi de când am dat într-o seară cel puţin 200 de telefoane şi eu, şi fratele meu, pentru a ne identifica tatăl dispărut, am rămas cu oroarea de a mai vorbi la telefon. Au trecut 11 ani, dar eu mai retrăiesc coşmarul de a aştepta să-mi răspundă tata…, cu care n-am mai putut vorbi vreodată.  

- Am scris despre Dumneavoastră, i-am spus, crezând că o mai îmbunez puţin.  

- Şi eu cum era să ştiu?... Cum să ştiu că aţi scris despre mine dacă nu mi-aţi spus niciodată?...  

- Cum o să vă uit?! schimb eu subiectul. Noi am trăit împreună lucruri care nu se pot uita. Vă amintiţi cum vă aşteptam în frig, în ploaie, în ger apoi, duminică de duminică, la capătul tramvaiului 4, ca să o vizităm împreună pe Doamna Comloşan?!  

Doamna Comloşan suferea de un cancer osos. Îşi acceptase cu demnitate boala, se pregătea psihic să facă faţă următoarei etape dintr-o suferinţă cu un sfârşit previzibil şi, în cele din urmă, pentru ceea ce ea numea “trecerea într-o nouă dimensiune”. Spunea, nu fără amărăciune, că pătrunde pas cu pas în spiritul “Muntelui Vrăjit”. Însă durerea, slăbirea cumplită şi neputinţa ei de a se mai  

mişca ţinea la distanţă o fire sensibilă, precum cea a Doamnei Bărbat.  

- Atât de bolnavă am fost... mi se plânge dumneaei acum. Şi urmele bolii sunt vizibile. Mă doare să o văd aşa. Nu vreau să-i răscolesc rănile. Încerc, totuşi, să mă apăr.  

- Dar eu, eu de unde era să ştiu dacă nu mi-a spus nimeni?... Doamna Rodica Bărbat nu mi-a fost profesoară. Am admirat-o însă mereu pentru ochii ei frumoşi albaştri, pentru bunul gust cu care se îmbrăca, pentru coafura întotdeauna impecabilă. O singură dată am văzut-o şi pe Doamna Comloşan cu o freză mai simandicoasă şi am felicitat-o:  

- Vă prinde formidabil!  

- Auzi, dragă, dacă freza asta o avea Rodica Bărbat, nu te mirai deloc. Ea trece de fiecare dată pe la coafor înainte de a veni la şcoală.  

- Se respectă ca femeie. Mi-a şi spus că reclama ei preferată este: “L’Oreal, pentru că meriţi!”  

- Oare noi n-am merita?  

- Dumneavoastră sigur că da!  

- Şi tu nu…?! Dar amândouă avem familii greu de ţinut. Nu ştiu cum le dă Dumnezeu la toţi ameţiţii câte un stejar de care să-şi sprijine spatele. Un stejar aşa ca noi… îmi zâmbeşte şi mă ia de braţ, cordială.  

- Noi, femeile bărbate…  

- Ca Zoie…  

- Mai degrabă ca ea, nu ca Doamna Bărbat… care e atât de feminină.  

În serile de toamnă-iarnă, lungi şi întunecate, pe care ni le petreceam vizitând-o pe Doamna Comloşan, încercam în fel şi chip să-i distragem acesteia atenţia de la situaţia în care se afla.  

Nu ştiu cum a venit vorba de "şcoala" ce o făcea soacra mea cu mine în primii mei ani de căsnicie.
- Cum sunam la uşă, după ce veneam de la gară şi urcam trei etaje cu burta la gură, o auzeam strigând: "Nu intra, du-te după pâine!"
- Dar ce, pe fiu-său nu putea să-l trimită după pâine când venea de la lucru?! se revoltă retrospectiv Doamna Comloşan.  

- Păi nu, că el era bărbat şi trebuia servit.  

- De fapt, de ce mă mir? Că şi soacră-mea a venit odată la noi în vizită... În timp ce aranjam masa de prânz, mă întreabă unde e pâinea. "Ia George pâine, că termină orele la unu, trece prin Piaţa 700 şi mai face cumpărături..." "Auzi tu, Doină, să nu-l mai leşi la cumpărături. Că nu-i stă bine unui profesor universitar cu plasa-n mână..." "Zău, dar eu ce sunt??? Şi mie cum îmi stă cu două-trei sacoşe deodată?... Or eu n-oi fi tot profesoară universitară?!"
Numai ce o vedem pe Doamna Bărbat că se ridică, se trage spre colţul mesei, îşi prinde fusta plisată şi evazată cu mâinile, pregătindu-se să îşi imite soacra.
- Soacra mea era de la Sâncel, Alba, din sat cu Vasile Frăţilă, îmi spune mie, căci Doamna Comloşan ştia. Când ne-am terminat casa, a venit să ne-o vadă. În prima zi, era cu câinele prin curte şi aştepta să se-ntoarcă fiu-său de la serviciu. Deodată aud că se izbeşte uşa de la intrare de perete şi soacra-mea şi-adună toate puterile, se ţine de poale şi se apleacă la 90 de grade, strigând:
- Săăiiiiii, Rodiiicăăă!!! Săăiii, Rodiiicăăă, c-o vinit Ion!!!
Aşa elegantă, proaspăt coafată, cu ochii-i minunat de albaştri, Doamna Bărbat jucă inubliabil rolul soacrei îngrijate "să-i sară nora" când puiul ei intră pe poartă...
- Săăiiiiii, Rodiiicăăă!!!  

Referinţă Bibliografică:
De ieri... / Mirela Borchin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1051, Anul III, 16 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Borchin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!