Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Meditatie > Mobil |   



De ce Isus nu a scris nimic?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe marii oameni nu trebuie să-i întrebi neapărat „de ce fac ceeace fac”, căci nu-ţi răspund decât privindu-te, poate, dacă nu merită sau dacă nu te cunosc foarte bine: PE EI TREBUIE SĂ-I ÎNŢELEGI! Privirea şi gândul sunt cele mai bune căi de comunicare, pe cât de tainice pe atât de limpezi şi neînşelătoare... Dar puţini pot sfredeli cu acestea dincolo de cămaşă, în străfundurile inimii (minţii) şi ale conştiinţei. Taina unei astfel de comunicării se poate numi pe drept ÎNŢELEPCIUNE, care la rândul ei este O UNDĂ ENERGETICĂ. Cel ce nu a ştiut, a aflat acum şi, de-acum încolo, va înţelege şi el de ce toţi aceia care vor într-adevăr să capete Înţelepciune, se izolează, cautând singurătatea. Eu am apucat să prind puţin din taina privitului şi a gândului, de la Unchiul meu Vasile Bogos, care a căpătat-o într-o ucenicie cu Dumnezeu, lungă de unsprezece ierni de iad siberian. Numai cine dobândeşte o astfel de licenţă, promovând astfel de examene sau altele asemănătoare, are dreptul să vorbească despre Hristos, Învăţăturile Sale etc. Iar românul care caută Desăvârşirea, să facă bine să arunce în marea uitării tot ce-a-nvăţat despre Ea pe ici-pe colo, să se facă precum un copilaş neştiutor şi nevinovat şi să privească numai către aceşti Martiri, pentru a putea învăţa a se comporta exact ca Hristos, căci ei nu ştiu să predice bisericeşte, dar au primit darul să împuternicească. 
  
„Taina scrisului” şi acest îndemn latinesc „fă (bine) ce faci” (Age quod agis!) sunt, pentru mine, două chestiuni distincte, dar azi pot fi abordate şi-ntr-unul, căci se poartă. Orice s-ar crede că este în acest Univers, scriitorul nu-i decât un om ce ÎNCEARCĂ să redea atât cât poate el cuprinde: o părticică, doar, dintr-o Mare Operă ce se desfăşoară – nu ştim exact de când – pe Terra, una din „scenele” construite de Creator. Să redea TOT, NU POATE! Iar EXACT... nici atât. (Chiar şi marii înţelepţi sunt doar o părticică din marea şi adevărata Înţelepciune!) Dar, nu neapărat dacă scrie, ci indiferent ce va dori să facă omul în viaţă, ceva bun sau rău, el se va strădui să-l facă cât mai bine, astfel încât noi ar fi trebuit să luăm aminte mai de mult că, răul bine gândit, este chiar acela care ne pare a fi plăcut, foarte bun sau excelent chiar. Priviţi doar la măiestria cu care am fost atraşi cu toţii în această Criză! În mod sigur ea va fi scânteia necesară (şi planificată), care va declanşa o schimbare socială majoră, un fel de „nouă eră”, cum zic unii istorici, sau „o nouă ordine mondială”, cum deja zic alţii, un fel de trecere de la sclavagism la feudalism şi aşa mai departe.  
  
Aşadar, referitor la temă, când gândul autorului (oricărui domeniu) este tainic, atunci şi scrisul său devine purtător de taină, iar publicaţia (fapta sa), va fi surprinzător de înălţătoare sau răvăşitoare, când Adevărul o va dezvăli. După cum matematicianul ascunde în textul unei probleme o „taină”, fără de care nu se va putea găsi rezultatul, tot aşa şi unii maeştri apelează la „şiretlicuri” în arta scrisului lor, tocmai pentru a-i stârni cititorului curiozitatea, a-i tensiona aşteptarea şi, în sfârşit, a-i face revelaţia subiectului cât mai încântătoare sau şocantă. Observăm lucrul acesta cu uşurinţă în Biblie, spre exemplu, sau în Manifestul comunistului Karl Marx. Când le citeşti, ambele-ţi provoacă stări ciudate, de te şi miri: Ce-i cu tine? Biblia, a îmbolnăvit şi încă mai îmbolnăveşte pe unii, făcându-i să caute Adevărul sau Desăvârşirea prin „cer”, nu prin esenţa lor lăuntrică, iar Manifestul, nebuni ai lumii de-a binelea i-a făcut şi încă mai face pe alţii, care s-au lăsat atraşi copilăreşte într-un aşa draconic subiect. Iată doar două exemple, luate-aşa... la-ntâplare, dar cu rost „dualist”, pentru că sunt cele mai citite. Sunt subiecte peste care eu pot trece cu uşurinţă, dar soţia, spre exemplu, nu, după cum peste altele, în special religioase, eu nu pot trece nici în ruptul capului, iar pe ea sau pe alţii nu-i afectează absolut deloc... De ce? Pentru că omul nu se lasă prins cu una-cu două în orice, ci doar în ce se simte „atras” a se implica! 
  
Sperând că am fost înţeles bine, cât de cât, iată una din frământările mele de peste o jumătate de viaţă, cu privire la TAINA contradicţiilor şi certurilor noastre religioase: Oare de ce Isus Hristos NU A SCRIS NIMIC? Budismul, are-acolo ceva scris de mânuţa lui Buddha, la fel şi confucianismul, mozaicismul, mahomedanismul, marxismul etc. Toate, domnule, au câte-o doctrinuţă scrisă de mentorii lor, menită să concentreze gândirea oamenilor asupra „conceptului” unificator sau... dezbinător, căci este bine să nu uităm: ceeace unifică undeva (în România, să presupunem, că bine-ar fi să unifice şi la noi ceva! Nu?), în altă parte sigur dezbină (Israel, să zicem, vorbind de Creştinism). Dintru-începuturi a fost sesizată particularitatea aceasta a doctrinelor asupra oamenilor, aşa că, în timp, unii au reuşit să atingă cu dibăcie perfecţiuni, făcând din religii... „franjuri” religioase.  
  
Patru ani, în Tel Aviv, am luat parte la slujbele de Şabat, ce se ţineau în clădirea Bisericii Lutherane Immanuel, închiriată cu ora de mai multe naţiuni, printre care şi a noastră. Cinci-şase, la început, apoi câteva zeci şi-ntr-un timp scurt, de nici un an, aproape două sute de români ai întregului purpuriu religios românesc, se adunau pe rând, după cum le permitea timpul, cu circa 3-4-5 ore mai devreme(!!!), în grădina Hostelului de vis-a-vis cu acelaşi nume, pentru a se contrazice pe ceeace este „scris”... de alţii, nu de Isus.(!!!) Începeau calm (uneori şi cu rugăciuni), apoi se aprindeau cătinel de la te miri ce, până ce ajungeau la cearta „frăţească” neclarificatoare: „În lucrurile în care suntem de aceeaşi părere, să umblăm împreună, iar în celelalte... Domnul să ne lumineze...” cu ceeace NU ne-a lăsat El scris, probabil, căci cu ce L-au scris alţii, care nici măcar nu L-au văzut şi auzit, a-nceput de fapt dezbinarea. Oare când va înceta? Eu cred că Dumnezeu nu va lumina pe nimeni cu ceva ce nu este făcut de Mâna Lui! La fel şi Isus, Fiul Său, nu va lumina pe nimeni cu învăţăturile altora, indiferent cine-ar fi: PUNCT! Lipsa aceasta importantă a permis oportuniştilor, veşnic obraznici, să umple repede vidul, construind ei nu doar „principii”, ci şi „propagandă”, pornind de la antiohieni cu „denumirea” şi de la trei-patru principii fixate de Apostolii lui Isus, FORŢAŢI de certurile şi contradicţiile iniţiate de „infiltraţi”. 
  
Cine o fi îndrăznit să-L facă pe Fiul lui Dumnezeu(!!!), Domn al viitorului Creştinism care a scăldat lumea-n sânge, pur şi simplu, de la Niceea încoace? Fiind mult prea mulţi şi neputând, aşadar, lucra la unison – e cam mare „scena”, de! −, cei care au creat „creştinismul paulin” sau „papal” sau cu „diplome” (folosindu-se de învăţăturile lui Pavel), l-au făcut dezordonat şi interpretabil, în scopul de a burduşi această miraculoasă Învăţătură Hristică născută din nimic, precum Universul, cu mii de „non compos mentis”, strecurându-i fel şi fel de năzdrăvănii sub tutelă, precum Nero, incendierea Romei, adică şi acte de terorism. Deşi Apostolul Andrei a răspândit ÎNVĂŢĂTURA originală a lui Hristos în zona noastră, orice preot/pastor învaţă şi aplică azi numai „învăţăturile pauline”, deoarece numai ele spun: „cei ce muncesc cu Cuvântul, se cuvine să trăiască de pe urma Cuvântului”, Isus, Fiul lui Dumnezeu Cel din Evanghelii, NU! Comparaţi Matei 23:1-12 şi, de aici trimiterile la Marcu şi Ioan, cu tot ce este dincolo de Evanghelii. 
  
Întreb: Oare nu există maşini sport din fabricaţie? Ba da! Deşi creatorul ei nu a gândit limuzina aşa, unii vor neapărat să o modifice. Aşa s-a-ntâmplat şi cu Creştinismul: Isus şi-a gândit creaţia a fi fără doctrină şi principii scrise, iar alţii au făcut ceeace vedem că este azi, pentru că ei nu ştiu „să facă” nimic, dar se pricep, în schimb, să vorbească, să scrie şi chiar să facă ceva, aş zice, DAR NUMAI peste ceeace există deja făcut. O astfel de lucrare se numeşte „copiere” (a face după Biserica Lui Primară „biserici locale”), iar lucrul creat de ei, „ştift”!  
  
La început, când încă nu era nici o doctrină scrisă, ştim că nu a fost aşa! Până la Niceea, ucenicii lui Hristos au uimit lumea, pur şi simplu, făcându-i pe antiohieni să-i numească „ha'mishei” (de la numele Ha'mashiah, al lui Isus), iar pe Tertulian să înveşnicească miracolul lor, în Apologia sa: „Suntem de ieri şi totuşi am ajuns să umplem pământul şi toate ale voastre: oraşele, insulele, municipiile, consfătuirile voastre intime, tribunele, adunările poporului, palatul, senatul, forul, numai templele vi le-am lăsat." Şi era abia anul 200 d.H. ... 
  
În ultimii 22 de ani, Învăţământul Românesc de Stat nu s-a mai procopsit nici măcar cu o clădire nouă de şcoală, în timp ce Creştinismul românesc (aşa specific cum vedem că este), cam cu patru temple pe an!!! 
  
Alexandru Toma 
  
(http://alexandrutomascervesy.wordpress.com) 
  
*** 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
De ce Isus nu a scris nimic? / Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 584, Anul II, 06 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!