Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Anunturi > Mobil |   


Autor: Iulia Păcurar         Publicat în: Ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

DE CÂND A INTRAT IOSIF VULCAN ÎN DIZGRAŢIE?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dragi orădeni, neputând explica absurda pornire a câtorva personaje, trecătoare pe scena politică şi culturală orădeană, de „a se lua la trântă" cu două instituţii perene - TEATRUL şi IOSIF VULCAN (sic!), vă aducem în atenţie un text al celui care, timp de patru decenii, prin revista păstorită, a luptat pentru cultura română şi pentru teatrul românesc. 
  
„Numai naţiunea ceea înfloreşte, numai aceea va trăi în etern, care în respectul culturii e la înălţimea civilizaţiei moderne; căci în secolul nostru cultura e arma cea mai abilă şi mai puternică în posesiunea popoarelor, prin care pot să-şi facă renume, să se înalţe (…). Secolul prezent e secolul civilizaţiunii (…), astăzi popoarele nu mai subjugă cu arme, ci prin cultură. Ferice dară de naţiunea aceea care dispune de acea armă puternică, căci viaţa ei este asigurată pentru eternitate şi memoria ei va fi admirată cu pietate pururea. (…) Oricare naţiune care nu vrea să fie înghiţită de valurile amalgamizatoare ale naţiunilor mai înaintate în cultură, oricare naţiune care vrea să trăiască şi să joace un rol oarecare în istoria universală are imperativa necesitate de a se îngriji de acele mijloace prin care să se poată avânta la acel grad de cultură de unde să poată să privească fără frică şi gelozie asupra celorlalte naţiuni. 
  
Mijlocul prim şi cel mai de frunte pentru acest scop este educaţiunea. Plutarh a zis că sorgintea virtuţii şi a onestităţii e educaţia cea bună. Tot dânsul a zis şi că nu există nici o fiinţă omenească bună, care, fără educaţie, să nu aibă mai multă aplecare pentru fapte rele decât pentru cele bune. E bine să ne educăm dară (…). Dar unde să ne educăm? 
  
Sunt trei locuri de cultivare: biserica, şcoala şi teatrul. Să ne îngrijim dar de înfiinţarea acestora, căci, fără biserică, fără şcoală şi fără teatru nu poate fi vorba de cultură şi moralitate, nu putem aspira la viitor, la viaţă. Ferice de naţiunea care posedă această trinitate sfântă (…). 
  
Şcolile (…) influenţează un cerc îngust numai asupra generaţiei tinere; trebuie dar să fundăm şi un institut mai mare care să reverse lumina sa în cerc mai larg, asupra tuturor generaţiilor. Acest institut este teatrul, unde pot să intre juni, bătrâni, învăţaţi şi cei ce nu ştiu citi (…). 
  
Teatrul este cea mai mare şcoală morală, cea mai mare şcoală de educaţiune, pe lângă biserică şi şcoală; este un templu al moralitaţii, al luminii şi al ştiinţei. În el se dezvoltă şi se cultivă simţămintele generoase, umanitare şi naţionale; el ne arată calea virtuţii şi a onoarei, dezvoltă în noi gustul frumosului, gustul bunei-cuviinţe; ne arată datoriile de creştini şi patrioţi, ne înfăţişează icoana libertăţii şi a onoarei precum şi relele despotismului, ale viciului şi ale infamiei. Teatrul e ca o expoziţie a virtuţilor şi a viciilor societăţii omeneşti. /…/ 
  
E mare, înaltă şi nobilă chemarea teatrului şi când ştie a se ţine la înălţimea misiunii sale conduce poporul la glorie şi mărire. 
  
Acestea sunt adevăruri incontestabile şi suntem convinşi că onorabilul public simte necesitatea unui teatru naţional (…) un templu al Thaliei române, care să nu fie numai un loc de petrecere şi distracţie, ci un institut pentru cultivarea limbei noastre şi pentru înălţarea ei, un institut pentru deşteptarea, dezvoltarea şi cultivarea simţului şi spiritului naţional. 
  
Să nu întârziem dar nici un minut, căci fiecare secundă produce daune regretabile, să ne întrunim cu toţii şi să fondăm un teatru naţional!" - Iosif Vulcan, Să fundăm teatru naţional!, în Familia, nr. 29 din 20 iulie 1869. 
  
Sunt ideile vizionare ale unui înaintaş cu experienţă socială, politică şi culturală, cu o vastă cultură şi, mai ales, cu o mare dragoste de neam si de limbă. Oradea a avut norocul să fie oraşul ales de bihoreanul Iosif Vulcan să publice cea mai longevivă revistă de cultură a românilor transilvăneni, o adevărată enciclopedie naţională. Tot de aici, din casa de pe strada care-i poartă numele, a dus o consecventă şi neobosită bătălie în încercarea de a da culturii române transilvănene, pe lângă şcoala românească, un teatru. În 1870 a înfiinţat, în acest scop, Societatea pentru fond de teatru român. Între susţinătorii financiari ai proiectului, aşa cum rezultă din rapoartele financiare anuale, publicate scrupulos de Vulcan, preşedintele şi apoi secretarul Societăţii, sunt prezente numele politicienilor români de frunte, membri în Dieta din Pesta. Aceştia, ajunşi în Dietă, nu au trădat interesul naţiunii române oprimată politic. Au sprijinit crearea de şcoli româneşti, au susţinut biserici, au subvenţionat constituirea unui fond de teatru român, au acordat burse elevilor şi studenţilor români merituoşi.  
  
Nici un gest de patriotism nu a rămas nesalutat de Vulcan şi de Familia. Iar azi, nişte politicieni vremelnici şi nu prea asidui frecventatori ai instituţiei teatrale au decis desfiinţarea Teatrului şi înfiinţarea Instituţiei de Spectacole „Iosif Vulcan". Care mai este poziţia teatrului într-un astfel de amalgam? Că teatrul trebuie să dispară, pentru a-i lua locul divertismentul, este mai mult decât evident din însăşi denumirea instituţiei nou proiectate, care nu cuprinde termenul, devenit, se pare, odios - teatru. Secţia maghiară a păstrat în denumire termenul sinház.  
  
Se pare că la ei a ajuns lecţia lui Iosif Vulcan, la români, evident, nu! O ultimă ştire ne-a îndemnat la târzie reacţie: noul director general a anunţat că va propune ca noua instituţie să se numească Regina Maria. Lupta-i pe viaţă şi pe moarte, nu-i aşa? Care-i legătura personajului istoric (printre altele, scriitoare modestă) cu instituţia teatrală din Oradea? De când şi de ce Iosif Vulcan a devenit inamicul politic al unor actori de pe scena politică şi culturală oradeană? Răspunsul este, evident, pur politic! Într-un lucru însă cred cu tărie: politicienii care vor conta vor fi cei care vor şti să apere valorile culturale. În acest sens, pot lua lecţii de la foştii, prezenţii şi viitorii aliaţi politici, eterni guvernanţi, apărători consecvenţi ai valorilor etnice. Aş îndrăzni să închei cu o întrebare: cum e posibil ca, într-o problemă atât de serioasă precum destinul teatrului, populaţia Oradiei să nu fie consultată printr-un referendum? 
  
Iulia PĂCURAR  
  
Oradea 
  
15 februarie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
DE CÂND A INTRAT IOSIF VULCAN ÎN DIZGRAŢIE? / Iulia Păcurar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 46, Anul I, 15 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Iulia Păcurar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Iulia Păcurar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!