Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

DE-A ASCUNSELEA-N POVESTE - Cronică la cartea Georgetei Muscă-Oană -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

DE-A ASCUNSELEA-N POVESTE  

 

GEORGETA MUSCĂ-OANĂ, Soarele copilăriei, Poezii pentru copii, Editura Info-RapArt, 2012  

 

Cred că nu e om care să nu fi jucat în copilărie jocul De-a ascunselea. Pitulaţi după un gard, după un copac, după o casă ori sub pat, copiii cred că nu vor mai fi găsiţi şi tac chitic, chiar dacă îi pufneşte râsul. Dar când sunt găsiţi o bucurie uriaşă se revarsă spre ceilalţi, izbucnind în chiote şi râsete de mai mare dragul.  

Cu totul altceva este când copilul intră în poveste şi se ascunde acolo de unde n-ar mai fi nevoie să iasă, fiindcă se simt foarte bine şi se confundă cu eroii de basm. De fapt, întreagă copilăria este o poveste minunată care-l farmecă şi unde se simte acasă.  

Acasa poveştilor sale este de fiecare dată alta, cu alţi eroi, cu alte meleaguri, cu alte peripeţii. Singura figură cunoscută în toate poveştile este mama care întotdeauna este o zână bună, cu chip încântător care îl primeşte în braţele sale calde pe prunc.  

Amintirea timpului în care mama ne citea poveşti nu se poate şterge niciodată. Ea reînvie, ori de câte ori ni se face dor de copilărie, nouă, celor care am străbătut meleagul fermecat al basmelor, de mână cu mămica sau cu frăţiorii.  

Tărâmul poveştilor este iluminat feeric de Soarele copilăriei, blând şi darnic care-i încălzeşte pe toţi.  

Georgeta Muscă-Oană subliniază aceste adevăruri în cartea care poartă acest nume: Soarele copilăriei. Ea a scris cartea închinată unui copil de excepţie, care acum este elev în clasa a I-a, el însuşi creator de poezii încă din primii anişori de viaţă. Numele lui este Constantin-Paul şi sunt convinsă că vom auzi de el în următorii ani, ca autor de poezii. De fapt, el este eroul acestei cărţi şi-şi împărtăşeşte din bucuriile şi peripeţiile lui, astfel ca toţi copiii să afle şi să povestească, la rândul lor şi altora. Autoarea este doar un martor discret, care-i urmăreşte în taină mişcările şi evoluţia. Cartea beneficiază de ilustraţii sugestive dar şi de un număr apreciabil din fotografiile eroului principal, Paul Constantin, la diferite vârste şi în diverse ipostaze.  

Încă de la primul capitol al cărţii, autoarea îi îndeamnă pe copii: “Învaţă să dăruieşti zâmbind” pentru că, a dărui înseamnă a fi fericit. Cu alte cuvine, ne învaţă să fim fericiţi, mai fericiţi decât atunci când primim ceva în dar. E un sentiment neasemuit de frumos şi el face parte din virtuţile creştineşti.  

Cu dorul de acele sentimente de inocenţă, curăţie, nevinovăţie, poeta imploră Copilăria – devenit personaj de poveste – să mai rămână, ori să se întoarcă, ori de câte ori sufletul simte nevoia de asta. Jocurile copilăriei răspândesc o lumină şi o mireasmă sfinte, care se recunosc imediat. De fapt, între copilărie şi maturitate nu există decât o graniţă deosebit de fragilă care poate fi trecută oricând. La fel cum alergând într-un picior, sărim gărduleţul şi ne întoarcem pe meleagul de unde am plecat, să ne mai jucăm puţin, atunci când viaţa ni se pare apăsătoare şi insuportabilă.  

E bine să ştim că avem unde ne reîntoarce, altminteri, ne-am rătăci de tot în labirintul fără de ieşire al grijilor zilei. Copilăria este, în viziunea autoarei, “al clipei sol”.  

Peripeţii, jocuri şi jucării, pasiuni, prietenii, cunoaşterea vieţuitoarelor de pe lângă casă, jocul anotimpurilor, frumuseţea naturii, alte şi alte subiecte generoase, fac pe rând, deliciul copiilor în aceste poezii. Pescuitul este sportul care-i fascinează pe copii, ca şi pe adulţi, de aceea, ei îl practică pentru frumuseţea jocului, dar şi ca ieşire în natură. Dar când şi prind un peştişor, bucuria lor nu cunoaşte margini şi e un motiv de mare mândrie personală, drept pentru care, copilul se consideră cel mai bun pescar. Cu toţii am trecut prin aceste emoţii (chiar şi fetiţele), când aşteptam la firul întins, pluta să se afunde în apă şi peştişorul să tragă nada. Nu numai jocurile şi îndeletnicirile sportive sunt agreate de copii, dar, mai cu seamă, în timpurile actuale, internetul dă mult de furcă tuturor. Chiar şi calul Fulger este curios să înveţe să scrie şi să deseneze pe calculator. Dar nu sunt uitate nici jocurile preferate: puzzle, origami, go.  

Mare lucru ca un copil să înveţe ce-i recunoştinţa pentru cei care l-au crescut şi l-au iubit, l-au învăţat buchea cărţii şi i-au dăruit tot ceea ce-i dorea inima. Pentru aceasta, copilul bine crescut le mulţumeşte şi-i sărută cu dragoste. Dar este subliniată şi generozitatea şi bucuria de a dărui o jucărie din cele ce-i prisosesc, şi vecinului Ilie care nu are nici una.  

Descurcăreţ, inventiv şi şugubăţ, eroul nostru de poveste, merge la pescuit şi-şi meştereşte singur undiţa dintr-un băţ, de care leagă un fir. Dar, în mod cu totul neaşteptat, acolo, pe lacul azuriu, copilul găseşte timp să scoată o hârtiuţă şi un creion şi să înseileze o poezie. Astfel îmbină el bucuria creaţiei cu sportul îndrăgit, pescuitul.  

Poeziile Georgetei Muscă-Oană au o prozodie perfectă, o muzicalitate şi cadenţă care le sporeşte şi farmecul şi valoarea. Fără să facă economie de mijloace de expresie, autoarea reuşeşte, fără multă trudă, să alcătuiască un univers mirific dedicat, nu numai copiilor şi tineretului, dar şi celor care-şi aruncă privirile îndărăt, cu nostalgie spre vremea tuturor promisiunilor.  

Zugrăvind fidel universul fermecat al copilăriei, văzut prin ochii acestui copil minunat Paul Constantin, cu elemente de noutate şi modernitate inerente, autoarea nu face altceva decât să se transpună în persoana copilului şi să alcătuiască această lume de vis, după mintea şi inima acestui micuţ, de la care, uneori are de învăţat. Pentru că, nu o dată, ne este dat să învăţăm de la copiii şi de la nepoţii noştri.  

La vârsta primelor rugăciuni creştine, copiii învaţă adevărurile şi principiile morale care trebuie să-i călăuzească în viaţă. Ei îl cunosc pe Iisus Hristos şi învaţă să I se adreseze, ori de câte ori se roagă, în cuvinte simple, curate, pioase.  

Sensibilitatea şi mila sunt atributele copiilor. Ei iubesc animalele şi se mâhnesc grozav atunci când ele nu mai sunt. La fel şi-n poezia “Capi” – copilul suferă după prietenul lui drag pe care l-a lovit un cal cu copita. Primele dureri cauzate de pierderea cuiva drag îşi fac simţită prezenţa şi ele nu vor fi uitate niciodată.  

Nu numai pescuitul şi fotbalul se numără printre preferinţele copilului, dar şi sportul minţii, şahul, care-i dezvoltă perspicacitatea, gândirea, încrederea în sine, spiritul de competiţie. Dar mai învaţă ceva de la aceste competiţii: că, indiferent dacă pierd sau câştigă, trebuie să meargă înainte, spre desăvârşire.  

Nu e mai puţin adevărat că, tuturor vieţuitoarelor, fie animale, peşti sau păsări, cel mai mult le place libertatea. În captivitate, ele nu se dezvoltă firesc, şi după un timp – mor. Băieţelul ştie acest lucru şi eliberează vrăbiuţele şi rândunelele din capcane şi din cuşti, redându-le libertatea zborului.  

Toate poeziile din acest volum oglindesc şi reflectă viaţa copilului de azi, transpusă artistic, cu elemente de stil variate, bine alese şi transfigurate la un nivel superior, astfel încât să redea actul artistic.  

Bine că autoarea a avut ca model copilul de care este atât de ataşată, pentru a-i urmări dezvoltarea, manifestările, preferinţele, până la a se transpune în locul lui şi a privi cu ochii copilului lumea din jur.  

Universul său liric nu este, aşadar, livresc, ea a avut ipostaza copilăriei în faţă şi nu a făcut decât să surprindă chipul şi manifestările ei.  

Emoţia descifrării primelor litere din alfabet, emoţia scrierii cu mânuţa proprie a primelor cuvinte, când “cuvântul drag a prins contur” - sunt neasermuite şi ele nu se pot uita niciodată, pentru că ţi-au schimbat viaţa. Cuvântul este primordial în toată evoluţia umană. Este al doilea sistem de semnalizare şi în absenţa lui, omul trăieşte în întuneric. S-ar putea spune că el este Soarele vieţii noastre şi ne bucurăm de binefacerile razelor lui, încă din copilărie, aşa cum a descoperit poeta Georgeta Muscă-Oană. Soarele Cuvântului ne iluminează, ne încălzeşte, ne mângâie, dar ne şi aprinde, ne poate arde. Cuvântul ne defineşte făptura.  

Ilustra doamnă Reluş Mureşan spunea într-o emisiune că, după primele 12 cuvinte rostite poţi recunoaşte un om. De felul cum este folosit, aşa vom avea parte de mântuire, aşa cum stă scris în Sfânta Evanghelie: “Căci, după cuvintele vei fi mântuit şi după cuvintele tale vei fi osândit”.  

Mântuire sau osândă – trebuie să simtă acel care foloseşte cuvintele, cu folos, sau în zadar. Aşadar, atenţie, suntem responsabili de orice cuvânt gândit, rostit sau scris. Sau omis, atunci când trebuia să-l rostim.  

În Ţara Copilăriei, adică în Ţara Poveştilor – se întâmplă numai lucruri miraculoase: de pildă, “beau lumină ghioceii”; iarna ia vacanţă, fulgul e răcit şi silit să înghită aspirine, şi alte lucruri mirabile.  

Comparaţii, metafore, antiteze, personificări, hiperbole, epitete, oximoroane, toate mijloacele de stil sunt gata să ilustreze gândurile şi sentimentele autoarei, care se slujeşte de ele pentru a reda cât mai fidel, poveştile din versuri.  

Tot în acest volum se află şi modelul copilului ascultător, serios, care se comportă precum un adult, învaţă să fie manierat, se roagă, ia lecţii de bună purtare, îi plac drumeţiile, este curios de orice lucru şi vietate din mediul înconjurător, joacă multe jocuri, dar preferă pescuitul şi şahul, ştie să deseneze, dar cel mai mult îi place să cutreiere „al poeziei labirint”. (Copil ascultător).  

Există situaţii când, datorită mijloacelor materiale, copiii sunt obligaţi să suporte dispreţul şi aroganţa celorlalţi. Decalajele sociale s-au adâncit atât de mult, iar cei care au mai mult decât le trebuie, se simt îndreptăţiţi să-i umilească pe cei mai nevoiaşi. Copiii simt cel mai bine acest lucru iar sensibilitatea lor are de suferit. Toate acestea se oglindesc într-un poem tulburător, în care doi copilaşi, frate şi surioară, stau în parc în noaptea de Ajun, privind bradul uriaş încărcat de cadouri şi o doamnă elegantă le aruncă un pacheţel. Versul te duce cu gândul la „Fetiţa cu chibrituri” de H.C.Andersen în care copiliţa îngheţată în zăpadă, privea pe geamul unei case iluminate de bradul doldora de lumini şi minunăţii. Sunt basmele copilăriei, din totdeauna a fost aşa, au existat bogaţi şi săraci, dar parcă în zilele noastre, toate acestea se răsfrâng dureros şi umilitor în sentimentele copiilor.  

Motivul zăpezilor copilăriei, cel al omului de zăpadă, al săniuţelor care zboară parcă pe nori, al nopţii de Ajun de Naştere Sfântă, motivul apariţiei primelor floricele de primăvară din stratul de zăpadă, al lui Moş Crăciun, motivul jocurilor cu mingea, al micilor vietăţi şi gâze care devin prietenii copiilor, al florilor curtate de fluturaşi, motivul dorului de primăvară, – sunt tot atâtea subiecte de poezie, tratate în chip admirabil de poetă. Dar şi sperietura copilului când primul dinte de lapte i se clatină şi cade, semn că a trecut de prima vârstă a copilăriei şi intră în alta. Tristeţea şi durerea sunt pasagere însă, pentru că, peste puţin timp, va avea alt dinte mai trainic şi mai sănătos. De asemenea, o zi întipărită în memoria fiecărui copilaş, prima zi de şcoală – motiv de emoţie înaltă, tulburare dar şi de bucurie sfântă.  

De fapt, întâmplările autoarei se îngemănează cu cele ale copilului şi uneori este greu să le disociezi. Deşi ştii bine cine e autorul, stai şi te întrebi cine a scris toate acestea, copilul sau mătuşa? Asemenea empatie este greu de realizat, încât, ideile, versurile, atmosfera, sentimentele se îngemănează într-un rotund care nu poate fi atins de nici o primejdie. Comuniunea de spirit este perfectă, deşi nu ai putea să-ţi închipui acest lucru din pricina diferenţei de vârstă.  

Autoarea preia din trăirile copilului Constantin Paul, făcând din acestea, propriile trăiri. Poate aici stă cheia reuşitei, a frumuseţii negrăite a versurilor: că ele nu mai sunt legate de vârstă sau de persoană, ci devin emblematice.  

Iată o ilustrare a acestei situaţii fericite: Sunt fascinat de orice rând / (Peniţa fuge pe hârtie) / Şi mă întreb din când în când: / „Scriu eu sau îngeru’ le scrie?” (Emoţii).  

Cartea « Soarele copilăriei » are ca drept beneficiari, copii de toate vârstele care regăsesc în ea multe lucruri folositoare, amuzante şi temeinice, drept pentru care o recomandăm spre lectură celor care iubesc poezia şi tot ce-i frumos şi adevărat în lumea confuză în care trăim.  

 

12 noiembrie 2012  

CEZARINA ADAMESCU  

Referinţă Bibliografică:
DE-A ASCUNSELEA-N POVESTE - Cronică la cartea Georgetei Muscă-Oană - Soarele copilăriei - CEZARINA ADAMESCU / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 683, Anul II, 13 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!