Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Mihaela Cristescu         Publicat în: Ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

David Helfgott - Acasa Universul nu este simetric
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
David Helfgott – Acasa Universul nu este simetric 
  
Magic Tree – Ilustraţia este realizată de Luminiţa Şerbănescu, Ottawa, Canada 
  
Şi dacă mai speram încă să uit de Ben 10 si să mă întorc la poveştile româneşti clasice, nu era pentru că drumul mi se părea prea lung, ci, mai degrabă, fiindcă încercam să înţeleg cum se înlănţuie gândurile bilingve si brawniene ale copiilor înainte de culcare. Poate va adormi înainte să ajung acasă ...  
  
Era a treia oară când roteam volanul în intersecţia centrală pentru a găsi un loc de parcare. Desigur, voi întârzia la concert, voi rata prezentarea si seara va fi pierdută in mlaştina lui Shrek. Nu cunosc oraşul, numai norocul îmi poate surâde, mie sau lui David, cine ştie căruia dintre noi? În fine, iată o parcare cu plată, supraetajată, în care voi părăsi maşina pentru a o regăsi, mai târziu, poate mult prea târziu pentru monedele din buzunar. Ar fi trebuit să mă gândesc serios când am plecat de acasă: existenţa unui quark în plus nu schimbă materia in sine, doar conştiinţa pare să reacţioneze diferit, ca şi cum structural s-a produs o ruptură, dorul de casă. Dar acum era prea curând, mă aflam în sala de spectacol, nu mai mult decât una modestă, dincolo de râul Parramatta, un avantaj al iniţierii mele in domeniul esteticii pierdute.  
  
Pentru că cei doi copii ai mei spuneau Noapte bună in momente diferite, gândeam să ascult un Rahmaninov fără graniţe, să pot povesti seara aceasta pe orice meridian. Dar chiar gândul telepatic, până dincolo de ape, m-a făcut să îl privesc cu mare interes când a apărut pe scenă. Ca un copil, cu tunica rusească de culoare roşie, sărind in satenul luminos şi, in final, auriu, David cerea aplauze şi zâmbea tuturor, fără griji sau dureri. În înaltul cerului, fără de geografie, copilăria blândă este la ea acasă ... Singura durere, aceea care mi-a tăiat respiraţia, durerea dincolo de care nu există lacrimi, frumuseţea stiletului înfipt in inimă si subconştientul brusc activat de clapele pianului au rămas de neexplicat încă, fiindcă numai din vis, aşa cum apare Hamlet din ceaţă, mai puteam spera să mă trezesc, să revin curat la realitatea cotidiană. Şi totuşi, nu visam, oricât de expresiv doreau ochii mei întoarcerea pe scaunul de catifea.  
  
Şi atunci m-am gândit că boala în sine l-a trezit pe David la viaţa eternă, că ultimul pas fusese făcut înainte de vreme, că Dumnezeu a creat dezordine pentru a dezvălui minunatele sale construcţii. Exact aşa precum fizicienii au adus la cunoştinţa lumii comportarea ei nesimetrică, dovada creării Cosmosului, revelaţia ordinii prin această aparentă învălmăşală. Mecanismul ruperii spontane a simetriei ... David, pianistul, devenea, într-o certitudine fără precedent, dorinţa de cumulare şi de anticipare a conceptelor fizicii contemporane. Pesemne ştiinţa ajungea muzica, acolo unde raţiunea era învinsă de intuiţie. Doar că motivul mi-a rămas permanent necunoscut. Numai muzica întâlnea gândurile mele şi am zâmbit, după atâtea nopţi de nelinişte. Totul devenise uşor, drumul era drept, puterea se împlinise si reconsideram condiţia umană: trăiam fără să retrăiesc, timpul avea din nou răbdare cu mine, puteam să ating coperţile cărţilor cu speranţă şi încredere. Nada te turbe, nada te espante ... Încovoiat deasupra pianului, cu mişcări elegante, David a trecut la Liszt, iar mai apoi la Chopin. Corpul său prelung si firav căpătase încredere şi, surprinzător, părea înzestrat cu o fortă nemărginită. Copilul devenise o melodie cântată fără note, fără vârstă şi fără particularitate. Quarkul se preschimba in atomi, apoi crea viaţa. Acasă însemna tihna şi liniştea părinţilor, a profesorului de literatură, a bunicilor si a darurilor de Crăciun. Viaţa căpătase valoare, axiologiile se menţineau în pole position, criteriile aşteptau, în mod tradiţional, să fie rediscutate. David cânta, cu siguranţă, pentru mine, aşa cum ascultam vocea copiilor mei, aproape, oriunde ar plânge. Între vecinul din dreapta, francez, şi cel din stânga, corean, mapamondul întreg devenise un sat apropiat, o vale şi un deal pe care copiii obişnuiesc să îşi petreacă vacanţa de vară. Într-adevăr, apusul de soare se prelungea dincolo de cortina, acum transparentă, a sălii de spectacol. Nada le falta, Nada te turbe, Nada te espante, Solo Dios basta. 
  
Apoi s-a oprit. Au urmat aplauzele şi întoarcerea la maşină. Acasă nimeni nu bănuia nimic din cele întâmplate. Doar Hamlet îmi şoptea încă în ureche ieşirea din ceaţă. Pesemne pentru ca David Helfgott, copilul născut in 1947, s-a întors din Ţările calde provocându-ne inimile, glumind si făcând cu ochiul marilor descoperiri ale fizicii contemporane ...  
  
Mihaela Cristescu, Sydney, 2010 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
David Helfgott - Acasa Universul nu este simetric / Mihaela Cristescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 192, Anul I, 11 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihaela Cristescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Cristescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!