Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Dascăli şi dascăli...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se apropie începutul unui nou an şcolar. Pentru profesori, el începe cu data de 1 septembrie. Pentru elevi, anul acesta, începe pe 12 septembrie (şi nu în clasicul 15). 
  
Îmi amintesc prima mea profesoară...de franceză, în clasa a II-a. Faţă de domnul învăţător, un bărbat grizonat şi voinic, de vocea căruia tremuram şi-n somn, profa asta blondină, de la oraş, parfumată şi cu fuste mini, era o încântare. Răscoleam tot satul, până în toamnă, târziu, ca să-i aducem flori proaspete, la fiecare oră. O iubeam toţi, din tot sufletul şi o pândeam când pleca cu vreo maşină de ocazie, ca să notăm numărul maşinii (în caz că păţeşte ceva). Mărturisesc sincer, că atâta franceză câtă ştiu, de la ea am învăţat. În liceu, făceam cu d-na directoare...care, ba era la vreo şedinţă, ba venise vreun tovarăş de la partid la ea, să-şi bea cafeluţa...aşa că traduceam într-o veselie...ori din franceză-n română revistele franţuzeşti pe care ni le aducea, ba traduceam din română în franceză documente de partid, fiind evaluaţi în ultimele 10 minute ale orei. 
  
Profii de sport au fost coşmarul meu. Cel din gimnaziu, mă punea să fac de n ori pasul piticului tot terenul de fotbal (pentru că vorbeam în formaţie), iar cel din liceu voia să ieşim de la orele lui musai cu tricourile ude (de la efort !). “Vreţi s-ajungeţi ca profa de română, să vă atârne şunca pe braţ, când notaţi la tablă?”...şi tocmai aşa am ajuns...o profă de română, cu şuncă pe braţe ! 
  
În facultate, cel mai mult mă amuzau profesorii (bărbaţii!), prin nevoia lor primară de a fi “curtenitori”. Oricât de sclipitoare le era mintea, rar era vreunul care să nu-ţi facă vreun apropo mai decoltat...nu conta dacă erai frumoasă sau nu, grasă sau slabă, deşteaptă sau prostuţă...”cărniţă proaspătă” să fie...aşa, măcar de poftă. 
  
Îmi amintesc cu emoţie şi acum “un experiment”. Eram în anul IV. Dacă multe dintre colegele mele încă mai plângeau prin oglinzi din cauza vreunui coş întârziat, eu eram la vârsta şi convingerea că pot face tot ce vreau, că nu există limite...decât ale propriei voinţe şi gândiri. Aveam un prof de care erau îndrăgostite multe. Soţia lui, tot profă la noi, dar mai mult plecată prin străinătate. El, renumit familist, serios. M-am gândit atunci că, dacă şi el va ceda tentaţiei, doar prin cuvinte, nu există bărbaţi serioşi. Aşa că, m-am gândit să-l îmbrobodesc...cu nişte versuri. Şi-a mers! De-atunci nu mai scriu poezie! Abia atunci am înţeles cu adevărat puterea cuvântului, când mi-a răspuns, într-o publicaţie de notorietate şi l-am găsit, dimineaţa, la ora 5, în faţa casei mele. Mi-am jurat că nu voi mai face aşa ceva în viaţa mea...să mă joc...cu sentimente şi cuvinte. 
  
Nu o voi uita, desigur, nici pe profa de biologie, din gimnaziu, care 4 ani, luni, la prima oră, până ne repetam noi lecţia, îşi golea poşeta pe masă şi făcea selecţia “ce-i trebuie şi ce nu-i trebuie”, încheind cu un rujat sănătos ori cu un plâns, cu capul pe masă. “Iar nu i-a venit soţul acasă”...ştiam deja toţi. 
  
Profa de mate, din liceu, în prag de pensie, avea încă un corp de invidiat...sâni, şolduri, talie, fund bombat, picioare elegante, lungi şi fine...doar trăsăturile feţei i se încreţiseră puţin...era adorabilă. Ne povestea mereu cum s-a cunoscut cu soţul ei, tot profesor de matematică, cel care-i scrisese pe un caiet cu coperţi fumurii toate rezolvările exerciţiilor din manualele noastre şcolare...că ea mai uita cum trebuie făcute. “Vezi, Geo cum le-a rezolvat?” zicea cu ochelarii pe vârful nasului, plictisită să le mai caute în „Biblia” gri. Norocul nostru era că, după treaptă, nu mai dădeam nici teza şi nici bac din mate. 
  
Un caz cu totul unic a rămas în mintea mea un prof din facultate...tot înainte de ieşirea la pensie. Puteam să dăm acel examen cu el sau, în sesiunea următoare, cu cel care-i prelua postul. Ştiindu-l un bătrânel exigent, cam toţi ne-am eschivat să ne înscriem la examenul cu el...aşa că, ne-a luat, pe fiecare în parte, să ne convingă să venim. “Nu pot, domn' profesor ... din respect nu pot. Nu am timpul fizic necesar pregătirii acestui examen”. “Lasă, măi, că poţi...că nu-s grele 2-3 subiecte acolo” zisese, trăgând cu ochiul. Era el cam enigmatic, dar să mă risc venind doar cu primele 3 subiecte din lista dată? Ce mă costa? Am riscat...şi am făcut o lucrare “exhaustivă“! Cele cu “blândul” succesor, au muşcat-o rău (aşa-s “lupii tineri”). 
  
Tot din facultate, îmi amintesc cu drag şi respect, că istoria limbii române am învăţat-o...de la un ungur! Ne povestise că până în vremea liceului nu vorbise fluent româneşte, trăind în secuime, şi că a învăţat româna tocmai pentru a-i demonta stabilitatea...sfârşind prin a se îndrăgosti de bogăţia ei sinonimică (a şi fost, de altfel, unul dintre marii autori de dicţionare). De la el am învăţat un lucru de mare bun simţ: „Dacă vrei să fii un om de valoare, fă ceva scandalos de frumos...nu te bate cu cărămida-n piept!”  
  
Nu pot uita vreodată vocea distinsei mele profesoare de literatură comparată. Actul vorbirii era la ea un act de magie. Nimeni nu se clintea când era pauză. Ne trezeam doar odată fără ea în sala de curs. Mi-o şi imaginez, înmărmurindu-i pe îngeri...acum. 
  
Atâţia şi atâţia oameni! Unii dragi, unii temuţi...cu toţii ziditori de temple vii! 
  
....mai puţin, şi-ncepe şcoala! 
  
Timişoara, 29.08.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Dascăli şi dascăli... / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 240, Anul I, 28 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!