Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   



Darul de la iepuraş
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
An de an, Sfânta Sărbătoare a Paştelui dobândeşte, dincolo de semnificaţia religioasă, conotaţii noi şi noi aşteptări în sufletul meu. 
  
Cuibul cu verdeaţă îl fac şi acuma... 
  
În vremea când îmi adunam dinţişorii de lapte (nu ştiam de Zâna Măseluţă), îmi doream dulciuri moi, de lapte, ca să le pot mesteca uşor. Mai târziu, mi-am dorit o ţinută nouă (nu tot cea de la Florii sau ceva rămas de la sora-mea...” că, uite, e ca nouă”). În timp, am vrut un ruj sau ojă...asortată cu ţinuta. 
  
Când am început să ies (ca însoţitor al mamei), la balurile pentru fete de vârsta soră-mii, visam câte un băiat mai îndrăzneţ, care să mă ceară şi pe mine la dans, deşi eram mai mică. 
  
Tocmai când era vârsta mea la rând, eram în doliu...după mama. Un an...şi băieţii pe care şi eu îi plăceam...au cam zburat. Cine să se apropie de casa cu un tată aprig, precum un leu fioros? 
  
Apoi facultate...cu fete...job...cu femei ... 
  
...şi un mariaj în care speram să nu mai rămână atâta vin şi pentru Paşte! 
  
Rugăciunile deveniseră: ”Doamne, să-mi iasă drobul bun!”, ”Doamne, să-mi fie crema destul de dulce, la tort!”, ”Doamne, să nu mi se taie maioneza la salata de beuf...!”, ”Doamne, ajută-mă să nu fie atât de băut, încât să nu ajungem la slujba de Înviere!”, ”Doamne, să nu-i ia poliţia carnetul, că s-au dus sărbătorile mele!”... 
  
Apoi, cu tatăl meu, la pat, cu atac cerebral...”Să nu moară de Paşte...toate sunt închise...lumea ocupată...” 
  
Anul trecut...iar doliu...tristeţe... 
  
În acest an, am plecat de sâmbătă, la sora mea. Ne ştim aşa de bine „abilităţile”, că ne-am împărţit meniul...şi a fost uşor. Trebuia doar “ansamblat” şi pregătită masa. 
  
Ne-am adunat 10 suflete...noi două, soţul ei şi fratele lui, o verişoară de-a băieţilor (care în câţiva ani şi-a pierdut toată familia şi acum e singură), o familie de prieteni (el francez, ea unguroaică de-a noastră, copilul lor, un oltean înfiat de când era bebeluş)...şi doi câini (să nu râdeţi, dar să ştiţi că Bibi şi Leo, pechinezul şi Ceau-ceau, au avut un pom decorativ, cu ouă, mai frumos decât noi!). 
  
Fiecare, cu povestea lui...N-ai fi zis, dar a fost o zi cu adevărat minunată...Oameni care, aparent nu aveam prea multe în comun (decât relaţionarea, pe diverse paliere, cu gazdele), am reuşit să petrecem foarte plăcut câteva ore. Fiecare a povestit de la Înviere, de la job, planuri de vacanţă, de viaţă... 
  
A doua zi de Paşte e, de când mă ştiu, ziua când finii vin la naşi.  
  
După '89 a fost mai greu, uneori, să ne găsim toţi. Finii mei sunt în Belgia...în Portugalia...în Italia. Anul acesta n-au putut veni, pentru că la ei copiii începeau şcoala (nu au vacanţele ca noi). Dintre finii surorii mele, unii tot în Belgia, unii în Germania...dar au venit o parte din belgieni şi cei rămaşi în ţară...tot 10 suflete am fost. 
  
Am văzut poze, filmuleţe, am vorbit la telefon sau pe mess cu ceilalţi. 
  
Marţi am venit acasă. Aici, o mulţime de mesaje...şi de vizitatori. Trăiască farfuriile şi paharele de unică folosinţă! Ca pe bandă rulantă, au venit „să ne revedem” prieteni vechi şi mai noi...plecaţi dincolo, plin de dor, dar şi amici de la doi paşi, cu care nu apuc să mă vizitez...luni de zile. 
  
Ieri, fluxul s-a mai domolit...am apucat să-mi repar şi o parte din „pandaliile”calculatorului mare, care azi a cerut un „specialist”! (ce bine că unele firme au pauză de masă şi lumea e încă ghiftuită...aşa am prins un „Alcatel-ist” şi m-a salvat de o posibilă boceală). Să nu mai zic de răbdarea de fier a fetei de la UPC, care a rezistat să mă coordoneze...până am realizat de ce nu am conexiune la internet, nici pe comp şi nici pe laptop...(pentru că folosisem acelaşi cablu...cu un capăt în comp şi unul în laptop...nimic în modem!) Uffffffff...tehnica asta! Dependenţa asta! 
  
După ce m-am liniştit, am răspuns la mesaje, am vorbit cu cei dragi, reîntorşi pe la job-uri...şi am citit câteva articole din revistele mele preferate (am şi corectat câteva dintre eseurile elevilor mei). 
  
Cel mai mult m-a impresionat însă un mail de la formatoarea cursului de calculatoare, curs pe care l-am finalizat chiar înainte de vacanţă: 
  
„Dragă Corina,  
  
Ai fost o cursantă cum mi-aş dori mereu.  
  
Dacă cei care ar veni la curs ar şti tot ce predau eu, atunci nu ar mai avea rost cursul şi aş simţi că le-am irosit timpul. 
  
M-au bucurat foarte mult cuvintele tale; ţinând cont de experienţa ta în asistarea la lecţii, mă simt apreciată şi fericită. 
  
Dincolo de informaţiile transmise e nevoie şi de altceva. 
  
Analizând cele spuse de tine, reiese că acel altceva a existat şi asta mă bucură. 
  
Te aştept cu drag ori de câte ori ţin cursuri. 
  
Mă bucur că ne-am întâlnit. 
  
T.” 
  
Întotdeauna când finalizez un lucru care-mi place şi pe care nu l-aş fi putut împlini singură, îmi amintesc parabola cu leprosul. Cum să nu mulţumeşti unui om care şi-a dovedit nu doar cunoştinţele, ci şi tactul de a lucra cu adulţii? E mult mai greu decât cu copiii. Doamna aceasta, ne-a arătat atâta respect, pornind de la vestimentaţie, ţinuta capilară, ton, ca să nu mai spun de frumuseţea cursului, căruia i-a dat o notă personală de înaltă ţinută ştiinţifică şi metodică, încât, uneori, îmi venea să aplaud, ca un copil bucuros şi încântat de reuşita în joaca preferată. 
  
Iată darul meu, mult aşteptat, de la iepuraş: ” Mă bucur că ne-am întâlnit!” 
  
Timişoara, 20.04.2012 Corina-Lucia COSTEA 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Darul de la iepuraş / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 475, Anul II, 19 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!