Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

DARUL DE CRĂCIUN (4)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Au fost primiţi cu multă prietenie şi, după salutul creştin, potrivit datinei, s-au îmbrăţişat călduros şi s-au sărutat pe obraji. Eugen nu ştia ce să creadă. De câţiva ani nu-l mai văzuse pe tatăl sau atât de prietenos cu cineva!  

Mai apoi întâlnirile se succedau în nota obişnuită. Sosirea timpurie a verii le-a prilejuit câteva plimbări prin parcuri. Bucuria Alinei. Era fericită când se plimba pe alei şi când Eugen închiria o barcă pentru o oră în Cişmigiu ori la Herăstrău. Îl observa cum vâsleşte, cum trage cu putere la rame, fără să se observe vreun fel de încordare ori oboseală, dar mereu cu zâmbetul acela enigmatic, pe care nu-l putea interpreta uneori. Ea îşi lăsa copilăreşte o mână să alunece pe undele uşoare ale apei şi încerca să-si privească chipul în oglinda lacului. Se îmbujora pe dată când descoperea privirea atentă a băiatului asupra ei. Îşi verifica poziţia, îşi aranja decolteul bluzei şi trăgea cât putea de fustă ca să-i acopere picioarele până sub genunchi şi numai după aceea îndrăznea să-si ridice privirea către el. Îl redescoperea sobru, cu privire detaşată, aproape rece, aruncată peste lac, de parcă nu-l surprinsese mai înainte zâmbind atât de atrăgător. Înghiţea în sec şi se întreba în gând: "oare mi-a văzut picioarele? Nu am tras fusta suficient ori bluza mi-a dezgolit sânii şi l-a deranjat?! Nu-i plac fetele uşuratice, asta este clar, dar ce? Eu arăt ca ele...?"  

Seara, fără să treacă de ora nouă, Eugen avea grijă să o conducă acasă, chiar dacă ea mai protesta uneori.  

- Dar este devreme, de ce trebuie sa intru în casă, neapărat?  

- Pentru că este târziu. Este ziua mai lungă, dar noaptea este mai scurtă! Mai ai de învăţat şi trebuie să te odihneşti. Eu mai am cale lungă până ajung acasă şi mâine merg la serviciu. Nu pot face lucrări de calitate dacă sunt obosit şi nu sunt bine plătit, ori risc să-mi pierd locul de muncă.  

- Bine, bine, hai, nu te supăra! Am glumit, încheia Alina discuţia şi se grăbea să-l sărute pe obraz ca să primească fericită şi ea un sărut tot pe obraz.  

- Şi când voi fi majoră, tot aşa mă vei săruta?  

Întrebarea a căzut pe neaşteptate şi, în acel moment, Eugen nu a ştiut ce să răspundă. A mormăit ceva, înciudat că nu-şi găseşte cuvintele potrivite:  

- Să vină ziua aceea şi vom vedea noi...  

Şi a venit şi aceea zi mult aşteptată de Alina din mai multe motive. A venit exact între două probe ale examenului de bacalaureat. Împreună cu Lucica au stabilit ca o vor sărbători în prima sâmbătă de după examene.  

- Dar, ai grijă ce faci la examen! Să nu plângi de ziua ta, că amarul acela nu-l pot înghiţi şi nici ţie nu o sa-ti fie bine..., a zis mama privind-o cu grijă şi dragoste fără de margini.  

Eugen venea seara după fiecare examen, doar pentru zece minute, s-o întrebe cum a fost, ce subiecte a avut şi cum s-a descurcat. Nu zăbovea de teamă să nu o tulbure şi nu uita să–i amintească, de fiecare dată, că abia aşteaptă ziua când va deveni majoră, dar că, pentru asta trebuie să dea tot ce poate ca examenul de maturitate să fie o reuşită.  

Alina alerga în casă, îşi lua cărţile, le răsfoia în grabă de la o copertă la alta şi le arunca înciudată pentru ca, după câteva minute, să le ridice cu grijă şi să înceapă a citi şi a face adnotări pe un caiet dedicat pregătirii examenelor. Reuşea să se concentreze repede, să lase de o parte evenimentele de orice fel, întâlnirile, vorbele, zâmbetele, iluziile. Hotărârea ei era mai puternică decât orice şi trebuia să dovedească tuturor că poate să-şi realizeze visul...  

Eliberată de grija bacalaureatului şi mulţumită de felul în care se prezentase, dar cu gândul la alte examene pe care le gândea, Alina se pregătea de sărbătoare. Mai întâi a luat toate încăperile la rând să facă, într-o anumită ordine, curăţenie generală; a bătut covoare şi pături, a aerisit toate hainele, a spălat geamurile, a spălat rufe şi le-a călcat, a şters praful de prin toate ungherele şi de pe mobilă şi a avut timp să-şi facă prăjitura preferată.  

Mama ei se ocupa de bucătărie, după ce venea de la serviciu, mulţumită de ajutorul fetei şi nu de puţine ori i se umezeau ochii privindu-şi copila cât de bine se descurca în gospodărie şi cât de hărnicuţă este.  

Sâmbătă după amiază, exact la ora anunţată, a sunat Eugen la uşă. Curat îmbrăcat, cu nelipsitu-i zâmbet de zile mari, a strigat din pragul uşii: LA MULŢI ANI!  

Luată prin surprindere s-a repezit direct în braţele lui, cum nu o făcuse niciodată, gata-gata să-l trântească, oferindu-se a fi îmbrăţişată şi sărutată. Puţin zăpăcit de avântul ei, Eugen a scăpat buchetul de garoafe proaspete din mână şi abia a făcut faţă năvalei, fără să scape sticla de şampanie din mâna cealaltă. A îmbrăţişat-o cu o plăcere pe care nu a reuşit să o ascundă, a strâns-o în braţe mai puternic ca niciodată şi a sărutat-o apăsat pe amândoi obrajii. Imediat, după o scurtă privire, sesizând dezamăgirea afişată pe chipul ei îmbujorat, a sărutat-o pe gură tocmai când ea o deschidea să spună ceva! Surprinsă de gestul băiatului, Alina se lăsă în voia simţămintelor şi, luându-i capul între palme, îl sărută la randu-i, atât cât se pricepu, fără nicio rânduială, pe obraji, pe nas, pe gură, pe frunte astfel încât Eugen, nu ştiu pe moment cum să reacţioneze.  

La vederea acestei scene, Lucica s-a retras încetişor spre bucătărie zâmbind şi frecându-şi palmele mulţumită, după care si-a şters ochii cu colţurile şorţului, pe care nu apucase să-l dezbrace, ridicându-si apoi privirea a rugă câtre cer şi iconiţa agăţată pe un perete şi rostind în sinea sa "Mulţumesc Doamne, Dumnezeule mare! Ai grijă de ei, Maică, Născătoare de Dumnezeu!". Si nu s-a întors până nu a fost convinsă că spiritele s-au liniştit...  

Timpul a zburat pe nesimţite aşa încât, după ce au savurat porţia de tort, Eugen s-a retras urându-i succes la învăţat pentru că şirul emoţiilor încă nu s-a terminat. Urma admiterea la facultate şi nu se punea problema relaxării…  

Alina visa de mult timp să ajungă profesoară şi se pregătea cu seriozitate pentru admitere. Trebuia să intre cu bursă. Mama ei nu avea posibilitate în alte condiţii să o întreţină, cu toate promisiunile ei că va face economii. Între timp apăruseră şi se discuta mult despre primele ştiri privind privatizarea învăţământului. Se înfricoşau amândouă cu gândul la taxele ce trebuiau plătite anual. Avea şi un plan de rezervă. Dacă nu reuşeşte, să se înscrie la o şcoală postliceală de asistente medicale şi apoi, cu puţină şansă şi ambiţie, să facă şi facultatea...  

Se întâlnea mai des cu Eugen. Aveau permisiunea mamei şi, mai în glumă ori mai în serios, permisiunea lui să întârzie după ora nouă seara. Începuse să-i placă si să dorească îmbrăţişările lui, destul de rare de altfel, iar sărutul de întâlnire şi de rămas bun erau aşteptate cu o nerăbdare greu de imaginat. Inventa tot felul de jocuri copilăreşti care să-i prilejuiască a-i fura câte un sărut în plus şi se amuza teribil când el, fără să intuiască despre ce era vorba (!), se lăsa prins în frumuseţea jocului şi chiar se ambiţiona să greşească, situaţie în care ea câştiga câteva săruturi în plus.  

În ziua stabilită pentru afişarea rezultatelor la admitere, Eugen insista să o însoţească pe Alina la facultate.  

Văzându-se printre cei admişi, cotropită de emoţii, Alina îşi citea cu voce tare numele, prenumele repetând într-una pentru a se asigura că despre ea este vorba până când, Eugen o scutură de braţ ca pentru a o scoate din transă, apoi după ce o sărută îndelung, plecară spre casă, îmbrăţişaţi.  

 

Lucica era în tura de noapte şi Alina l-a rugat, dacă se poate, să cumpere ceva de băut.  

- Am o pofta teribilă să mă îmbăt, Eugen!  

- Facă-se voia ta, meriţi şi tu după atâtea emoţii şi efortul depus. În plus, eşti majoră, nu?  

A cumpărat de la alimentară doua sticle de vin "Grasă de Cotnari" şi două de apă minerală, sărăţele, alune decojite şi două pacheţele de stixuri din care ştia că-i plac Alinei.  

Pentru că mama lucra toată noaptea, Alina l-a rugat să stea cu ea "până târziu, târziu, târziu... cât poţi tu de târziu, chiar şi până dimineaţa"! Uimit, Eugen a privit-o atent şi a întrebat-o foarte serios:  

- Eşti sigură? Chiar vrei să rămân cu tine toată noaptea? Vrei să dormim împreună?  

- Da, vreau sa rămâi cu mine, Eugen! Dacă este posibil, aş dori să rămâi toată viaţa...  

...Eugen a desfăcut o sticlă de vin şi a turnat în pahare. Au ciocnit în timp ce rosteau simultan "pentru noi, pentru fericire" şi au izbucnit în râs când au realizat că amândoi au gândit şi s-au exprimat în acelaşi fel. Alina a băut tot conţinutul cu ochii închişi şi a întins mâna cu paharul să-i mai pună. Convins că glumeşte, Eugen l-a umplut şi până să pună sticla jos, Alina l-a sorbit grăbită, tot cu ochii închişi, aproape înecându-se.  

- Alina, draga mea, nu se bea în felul acesta! Ce-i cu tine?  

- Nu am băut niciodată, dar vreau să mă ameţesc un pic. Suntem împreună şi sunt fericită!  

După încă două fraze, Alinei deja parcă i se învârtea tavanul deasupra capului. Eugen a rugat-o să nu mai bea, dar să mănânce ceva. Drept răspuns, ea s-a ridicat de pe scaun, s-a aşezat pe genunchii lui, l-a înlănţuit cu braţele şi l-a sărutat cum credea ea că este mai dulce. Eugen i-a răspuns cu plăcere şi, ridicând-o elegant, a început să o conducă uşor, în ritmul unui dans lent ce-l fredona în gând. Fetei i-a plăcut, dar după câteva piruete nostime a simţit că se învârte încăperea cu ea şi s-a lăsat moale în braţele lui.  

Eugen a înţeles imediat ce se întâmplă. A luat-o în braţe ca pe un copil şi a dus-o în dormitor. A aşezat-o cu multă grijă pe pat. Prinzându-l de mână, ea l-a rugat în şoaptă să-i pună şi perna, să scoată o pătură subţire şi să rămână cu ea, să nu plece. Cu gesturi atente, pline de tandreţe, Eugen a învelit-o după ce i-a desfăcut nasturii de la bluză şi s-a întins lângă ea, îmbrăţişând-o. S-au sărutat lung şi ea, ghemuită toată la pieptul lui, cu ochii închişi, şoptea ceva de genul "te iubesc", din ce în ce mai rar, până a adormit.  

După ce s-a convins că respiră regulat în somn profund, Eugen a sărutat-o pe buze ca într-o suflare uşoară de vânt, şi-a plimbat cu plăcere şi curiozitate mâinile pe sânii desfăcuţi din strânsoare şi pe coapsele sinuoase şi lungi, pe care le-a dorit de multe ori să le atingă în intimitate. Ar fi dorit s-o strângă puternic în braţe, dar s-a temut să n-o trezească. A privit-o lung, cu mult dor şi, parcă atras ca de magnet, i-a mângâiat timid pulpele plinuţe, bine formate, cu dorinţă crescândă. Se înfiora la fiecare atingere şi se abţinea cu greu să nu o sărute cu patimă şi să se topească în trupul ei atât de fraged şi curat. Hotărât, s-a ridicat cu grijă şi s-a îndepărtat uşor. A privit-o din nou, preţ de câteva secunde lungi, s-a răsucit încet şi a plecat la bucătărie.  

A rămas un timp pe gânduri. Şi-a pus vin în pahar şi l-a sorbit rar, cu înghiţituri mici. Imaginea Alinei, întinsă în pat, cu pieptu-i frumos ridicându-se în ritmul respiraţiei şi cu trupu-i întins şi acoperit de mâna lui cu pătura, nu i se dezlipea de retina ochilor. A oftat adânc, s-a ridicat şi a trecut încet, ca o umbră, în dormitor. A stins luminile. A lăsat aprinsă doar o lampă de veghe pe care a descoperit-o pe o noptieră şi s-a întins încetişor lângă fată, încercând să adoarmă...  

Referinţă Bibliografică:
DARUL DE CRĂCIUN (4) / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 349, Anul I, 15 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!