Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Corina Diamanta Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

DANIELA (Prima parte)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Pe Daniela mi-o voi aminti întotdeauna aşa cum am văzut-o prima dată: o fetiţă de 12 ani, desculţă, tremurând de frig, îmbrăcată într-un capot de stambă zdrenţăros şi decolorat de prea mult purtat, pe cap cu un „batic” încropit dintr-o batistă bărbătească. Era începutul lui octombrie 1989 atunci când am cunoscut-o şi mă aflam împreună cu elevii mei, printre care se număra şi ea, la practică agricolă pe câmp, la cules de arahide americane. În ziua aceea, vântul bătea rece şi tăios, cerul învolburat de nori ameninţa să se prăbuşească parcă asupra noastră, iar aerul mirosea deja a zăpadă.  
 
O zi de practică agricolă la arahide americane  
 
Anul şcolar 1989-1990 a început pentru mine – proaspătă profesoară la o şcoală generală şi un liceu dintr-o mare comună din sudul Olteniei – cu practica agricolă. Timp de o lună încheiată, elevii de liceu şi gimnaziu sub supravegherea cadrelor didactice, ajutau la strângerea recoltei patriei şi abia apoi, aceştia începeau propriu-zis cursurile. Aşa se face că după două săptămâni la cules de vie, au urmat încă două săptămâni la strâns de arahide americane. Dacă la vie mai fusese cum mai fusese, pentru că vremea ţinuse cu noi, la arahide timpul se schimbase brusc, odată cu întâi octombrie. Astfel, după ce cu doar 24 de ore în urmă un soare arzător pârjolise totul în jur, noaptea adusese cu sine o ploaie rece şi măruntă, cernută cu dărnicie până în zori.  
 
Dimineaţa primei zile de practică la arahide americane s-a arătat dezbrăcată de strălucire, într-o lumină mohorâtă. Văzând cum stau lucrurile, m-am îmbrăcat gros, mi-am încălţat cizmele de cauciuc şi am plecat spre şcoală. În poarta şcolii trăsese deja unul dintre tractoarele cu care urma să fim transportaţi spre câmpul de arahide, iar copiii aşteptau frumos aliniaţi, fiecare cu câte o găleată în mână, să se suie în remorcă. După ce m-am asigurat că toţi elevii ce îmi fuseseră repartizaţi se cocoţaseră în remorcă, m-am urcat şi eu în cabină, pe scaunul de lângă tractorist. Cu chiu cu vai, printre hârtoape şi hurducături, cu o viteză de melc, am ajuns la locul faptei. Am coborât cu toţii din tractor şi ne-am grupat, aşteptând ca inginerul agronom să ne îndrume spre parcela pe care trebuia să o recoltăm. Între timp, au mai sosit pe câmp şi alţi şcolari şi profesori.  
 
Cu ochi albaştri şi în picioarele goale  
 
Agronomul, un om cu experienţă în ale câmpului de arahide americane, ne-a explicat cum să procedăm pentru a dezghioca din pământ preţioasele roade ce urmau să plece la export peste mări şi ţări. Instructajul fiind gata, nu mai rămânea decât să trecem la treabă. În acel moment, în rândul elevilor, obişnuiţi cu ritualul practicii agricole din anii trecuţi, s-a produs o vânzoleală: ca la o comandă neauzită, aceştia au rupt rândurile şi au luat-o la fugă spre parcelă. Brusc, m-am aflat în urma lor, alături de alte profesoare, de directorul şcolii şi de agronom. Lângă mine s-a aciuiat o fetiţă pe care nu o observasem până atunci şi care nu se lipise de ceata ce o luase la picior puţin mai devreme. Înaltă, bine făcută, cu ochi albaştri, faţă de păpuşă şi păr şaten ondulat, aceasta tremura din tot corpul, vânătă de frig, în timp ce vântul rece îi umfla cârpa de veşmânt pe care o purta; picioarele goale i se făcuseră negre, iar mâinile i se încleştaseră, albe, pe mânerul găleţii. „Doamne, ce frumoasă e!”, mi-am spus privindu-i chipul.”  
 
„Pe ea o creşte bunică-su”  
 
Mi-am dezbrăcat imediat pardesiul şi apoi vesta de lână pe care o purtam pe sub el. Întorcându-mă spre ea, i-am oferit-o.  
 
- Ţine, i-am spus, îmbracă-te, o să te îmbolnăveşti dacă nu îţi iei o haină mai groasă pe tine!  
 
Copila m-a privit scurt, cu o demnitate hotărâtă în ochii ei albaştri şi apoi a început să alerge spre parcelă, lăsându-mă cu mâna întinsă. Am pornit-o după ea.  
 
- Nu vreau să îţi fac rău, i-am spus, te rog, pune vesta pe tine. Cum te cheamă şi în ce clasă eşti?  
 
- Daniela, mi-a răspuns ea tăios, sunt la a şasea B.  
 
Am obligat-o să îmbrace vesta. Între timp, sosiseră lângă noi şi celelalte profesoare.  
 
- Lăsa-ţi-o, domnişoară, în pace şi nu îi mai tot căutaţi ăsteia în coarne, a spus una dintre ele. Nu păţeşte asta nimic, e învăţată cu frigul.  
- N-are părinţi?, am întrebat-o eu, prefăcându-mă că nu auzisem ce spusese.  
- N-are, mă-sa muri din beţie, a lovit-o tractorul, iar ta-su să duse pe lumea ailaltă tot de prea mult trăscău. Pe ea o creşte bunică-su.  
 
Haine de la Bucureşti  
 
N-am mai zis nimic. Mă gândeam la cocioaba în care locuia probabil Daniela, singură cu un bătrân, lipsită de dragostea mamei, de grija tatălui, fără nicio bucurie. Parcă aerul îmi era greu la respirat şi totul în jur suna a batjocură, a cruzime, a dispreţ. O priveam pe Daniela cum aduna arahide, rebegită de frig, dar dârză, luptându-se să nu arate cât de mult se temea de desconsiderarea nemiloasă a colegilor şi a profesorilor.  
 
La sfârşitul zilei de practică, nu i-am mai cerut Danielei să îmi dea înapoi vesta pe care i-o împrumutasem de dimineaţă, cu toate că ea a venit să mi-o aducă. Seara, m-am grăbit să merg la poştă, să sun la Bucureşti. Le-am povestit părinţilor mei de Daniela şi i-am rugat ca până la sfârşitul săptămânii, când reveneam acasă, să îmi pregătească un pachet în care să pună hainele pe care eu nu le mai purtam, pentru a i le aduce ei.  
 
Cadou de la domnişoara profesoară  
 
Un pardesiu cumpărat de la Romarta Copiilor, un basc tricotat, luat de la Eva, un hanorac de blană, ghete tip adidas, bluze cu imprimeuri vesele, pantaloni eleganţi şi sport, pantofi şi cizme de piele, acestea au fost câteva din articolele de îmbrăcăminte pe care i le-am dăruit Danielei săptămâna următoare. Vestimentaţia ei era diferită acum de a celorlalţi copii din comună. Daniela era curată şi frumoasă şi hainele veneau bine pe ea, aşa că atunci când ieşea pe stradă, stârnea mirarea şi invidia celor ce o vedeau. Din sărăntoaca pe care nu dădea nimeni un ban măcar, fetiţa aceasta se transformase într-o mică domnişoară prezentabilă, care nu putea rămâne neobservată.  
 
- De unde ai, fă, hainele astea de pe tine? Ţi le cumpăraşi tu?, era întrebată pe uliţă Daniela, la tot pasul.  
- Mi le dădu domnişoara profesoară, răspundea ea, fără să se lase intimidată, chiar mândră de ceea ce i se întâmplase.  
- Şi nu-ţi luă, fă, bani pe ele, nu te puse la treabă?, continua dialogul. Ţi le dădu domnişoara, ţie, una de la ţară, doar aşa, că îi plăcu de tine?  
- Da, domnişoara profesoară mi le aduse cadou, răspundea Daniela, cu ochii măriţi a mirare şi cu o şiretenie naivă în glas.  
 
„E bună de muncă”  
 
Peste câteva zile, la ore, am început să primesc solicitări:  
 
- Domnişoara profesoară, dacă mai aveţi pe acasă haine pe care nu le mai purtaţi, ni le daţi nouă? Că şi noi suntem amărâţi, nu doar asta.  
 
„Amărâţii” aveau casă cu etaj, găini în bătătură, porci în coteţ, hambarul plin cu de toate şi Dacia în garaj.  
 
- De ce nu o chemaţi să vă muncească, domnişoară?, a deschis într-o zi, în cancelarie, discuţia, o profesoară mai înfiptă. Zău aşa, o umplurăţi pe asta de haine şi să nu îi cereţi nimic în schimb?  
- Aşa e, i-au ţinut isonul colegele, chemaţi-o să vă facă treabă în casă, e bună de muncă.  
- Să pun la muncă un copil?, le-am întrebat. Şi pentru ce, pentru nişte zdrenţe, pentru nişte vechituri?  
- Ce vechituri, domnişoară, alea nu sunt vechituri! Îi dădui şi eu ăsteia câte ceva mai demult şi o mai chem şi acum de îmi sapă în grădină, a sărit cu gura altă profesoară.  
- Bine, am încheiat eu conversaţia, o voi chema la mine, dar nu ca să muncească. O s-o ajut la lecţii. Vreau să recupereze, să înveţe bine, să facă şcoală. Daniela are minte, e deşteaptă şi harnică.  
 
Corina Diamanta Lupu  
Bucureşti  
31 iulie 2012  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
DANIELA (Prima parte) / Corina Diamanta Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 578, Anul II, 31 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Diamanta Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!