Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Daniel Ioniţă         Publicat în: Ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

Daniel IONIŢĂ - TAINA SCRISULUI (49) – UN TESTAMENT LITERAR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu de mult timp, în noiembrie 2012, Editura Minerva din Bucureşti a publicat lucrarea mea „Testament - Anthology of Modern Romanian Verse” (ediţie bilingvă), realizată cu ajutorul profesorilor Eva Foster şi Daniel Reynaud din Australia. Volumul oferă pentru prima dată în mod coerent, pentru cititorul de limbă engleză, o prezentare a poeziei româneşti în ansamblu - 55 de poeţi români clasici şi contemporani din ultimii 160 de anii de literatura română, reprezentaţi prin 80 de poezii „fanion”. Spre bucuria mea, am constatat că lucrarea a fost bine primită după cum au comentat recenziile din România Literară şi din alte reviste de specialitate tipărite sau în format electronic, sau interviurile la televiziune şi radio (în România şi Australia) şi lansările de carte de la ambii antipozi. Dar despre asta mai târziu...  
 
Pentru mulţi, din cei ce mă cunosc bine, precum şi oameni pe care nu-i cunosc, dar care sunt de specialitate în domeniul literaturii române, această „desfăşurare" a mea zice-se că venit ca o supriză. „De unde ai apărut?” se intrebau cei din România... Şi pe bună dreptate, eu fiind plecat din Bucureştiul iubit... de peste 33 de ani! „De unde ai tu asemenea talente?” se întrebau pe de altă parte părinţii, rudele, prietenii şi cunoscuţii mei - pentru care nu prezentasem până aici vreo veleitate literară. Mai mult, am în lucru un volum propriu de poezie ce va fi publicat la sfârşitul acestui an, şi mai apoi, desigur volumul 2 al „Testament - Anthology of Modern Romanian verse” care, sper, că-şi va face apariţia în 2014. Ambele volume vor vedea lumina tiparului tot la Editura Minerva.  
 
Iată mai jos o scurtă istorie a acestei călatorii artistice proprii, care a început timid, s-a întrerupt brusc, şi a fost reluată surpinzatoar după patru decenii de hiatus, cu o continuare, sper eu, de lungă durată...  
 
Conştienţa primei experienţe cu aspectul creator al scrisului intervine undeva prin clasa a IV-a, cu ocazia participării la o olimpiadă de Limba şi Literatura Română. Aveam in plan să scriu o poveste de spionaj, cu tentă stiinţifico-fantastică, cu submarine şi extratereştri. M-am lăsat însă influenţat de cineva apropiat mie, şi, în ultima clipă, am scris altceva, ceva ce se vroia o descriere poetică a răsăritului lunii în pădure... Bineînţeles că încercarea mea nu a progresat dincolo de zona pe şcoală. Îmi aduc aminte bine dezamăgirea adâncă suferită atunci. Nu eram supărat pe persoana care, de altfel bine intenţionată, m-a influenţat să-mi schimb tema. Eram supărat pe faptul că nu mi-am urmat instinctul, propria-mi scânteie de inspiraţie. Am învăţat o lecţie dură, dar vitală, pentru restul vieţii: în domeniul artistic, partea intuitivă care-şi are rădăcinile în emisfera dreaptă a creierului este crucial. În artă, mai mult de cât în oricare alt domeniu de activitate, este important să-ţi urmezi primele impresii şi instincte. Artistul, fie el poet, dansator sau cineast - are nevoie de puţină (sau mai multă chiar, uneori...) nebunie, de un abandon momentan al raţiunii, al gândirii logice, aceea care ne îndeamnă sa stăm pe calea cea dreaptă, şi ne avertizează să nu ne luăm riscuri prea mari.  
 
Dar să continui povestea mea... Am avut parte de profesori de limba şi literatura română de excepţie. Îmi aduc aminte de anii '70 ai secolului trecut, în mod special de doamna Puşpurică de la Şcoala Generala nr. 3, de pe bulevardul Nicolae Titulescu din Bucureşti, o musceleancă micuţă şi îndesată, a cărei excepţională erudiţie era echilibrată perfect de entuziasmul pe care reuşea să-l transmită elevilor. Fără să pun mâna vreodată pe carte sau să mă uit măcar în treacăt pe notiţele din clasă, luam note de 8 si 9 la teze, în special la temele de analiză literară poetică. Dar eram supus, din când în când, privirilor şi cuvintelor pline de reproş ale doamnei Puşpurică. Reflectând cu ajutorul maturităţii adunate, cât de cât, în cele patru decenii de atunci, îmi dau seama că acele reproşuri dulci-amârui, erau de fapt încurajări subtile, înpachetate şi etichetate ca perdafuri, dar de fapt pline de dragoste şi speranţă, din partea unui dascăl dedicat, pe care nu l-am apreciat cum se cuvenea la acea vârstă.  
 
Spre sfărşitul liceului am început să-mi iau talentul literar (dupa unii...) mai în serios - şi întrevedeam studii superioare şi o carieră în domeniul literaturii şi istoriei literare. Viaţa însă m-a îndepărtat brusc de o vocaţia care credeam, şi cred din şi acum, ca mi-era hărăzită. În 1979 părinţii mei au decis să strămute familia, pe mine şi pe sora mea, în afara României. Decizia aceasta a fost luată în contextul unei istorii de familie complexe, cu rude care au petrecut ani lungi şi răi în închisorile staliniste şi ceauşiste (bunicul, doi unchi, un văr primar), dar despre asta poate altă dată.  
 
Acest eveniment a suprimat brusc visele mele şi legaturile cu literatura, cu scrisul, cu artele şi istoria, spre care m-aş fi îndreptat pentru studiile superioare. Occidentul cerea din partea unui proaspăt imigrant - în special unul care nu mult după plecarea din România avea să înceapă o familie - muncă şi pragmatism. A urmat o carieră... pragmatică, mai întîi în domeniul ştiinţelor, apoi al psihologiei (în Noua Zeelandă mai întăi, apoi din 1989 în Australia, cu unele incursiuni în vechea Europă), pentru ca în final să mă stabilesc, de prin 2005, ca lector universitar şi consultant în domeniul psihologiei de organizaţie/dinamica grupului şi comunicare. Ce legatură au toate acestea cu literatura, cu scrisul? Afara de articole şi lucrări publicate în reviste de specialitate (care reprezintă scrisul, dar nu şi literatura...), mai nimic! Providenţa are însă planurile ei, la care noi suntem orbi de cele mai multe ori, dar care urmeaza un plan implacabil şi probabil bine definit.  
 
Prin anii '90, locuind la Brisbane şi participând la activităţile comunităţii româneşti de acolo, am redactat şi prezentat pentru vreo cinci ani (1991-1995) un program săptămânal în limba română. Pierdusem pentru mai mult de o decadă legătura cu România, evenimentele culturale, scriiori, etc. M-am trezit dintr-o dată în mijlocul unui fenomen cultural cu care nu mai eram familiar şi care se schimbase radical. Împuşcarea unui dictator şi schimbarea de regim au deseori darul de a răsturna lucrurile, unele in bine, altele... Cert este că am redevenit familiar cu mediul cultural românesc. De mare ajutor mi-a fost proliferarea oportună a comunicarii pe internet, fară de care mi-ar fi fost imposibil sa prezint un program românesc adecvat şi să revin la un contact adecvat cu România.  
 
Dar relativ la taina scrisului, pasul de factură majoră pentru mine a fost cel care a culminat cu publicarea antologiei „Testament”. A pornit din loc abia mai târziu, acum câţiva ani. Fiicele mele îşi terminaseră facultăţile iar băiatul de abia o începea. Deşi vorbesc bine româneşte, copiii mei - născuţi pe meleaguri străine, acum la vârste în jurul a 30 de ani -, ca mulţi alţi copii de emigranţi, nu stăpânesc bine partea sofisticată şi rafinată a limbii paterne/materne. Vocabularul unui emigrant, chiar şi acela care foloseşte zi de zi limba lui de baştină în familie, se reduce la aproximativ 3000 de cuvinte. Comparaţi acest număr cu cele peste 100.000 de cuvinte din vocabularul limbii române! Este imposibil pentru cineva care nu a fost crescut şi educat în mediul românesc, să poate gusta în original adâncimea frumseţii şi subtilitaţile limbii literare române, în special in domeniul poetic...  
 
Una din fiicele mele, profesoara de limba şi literatura engleza, mi-a cerut într-o zi ceva cărţi româneşti, dar în limba engleză, din motivele descrise mai sus. Acum câţiva ani, într-o vizita în România i-am găsit „Hanul Ancuţei” al lui Sadoveanu, şi „Fecioarele Despletite” ale Hortensiei Papadat Bengescu, dar cam atât. Nu am găsit nimic publicat şi tradus în engleză în domeniul poeziei, cel puţin nu în Romania în librarii... Am descoperit mai târziu, pe internet, traduceri în limba engleză ale unor opere de poeţi români - Eminescu, Nichita Stanescu, Liliana Sârbu, Ion Caraion, Nina Cassian – unele fiind foarte bune, altele mediocre, şi altele... de-a dreptul jenante.  
 
Aproape fără să-mi dau seama, prin anii 2008-2009, am tradus 7-8 poezii din Eminescu, Nichita, Blandiana, Păunescu, Octavian Goga... Efectul asupra cititorilor - unii din ei, români precum copiii mei, alţii cititori doar în limba engleză - a fost unul pozitiv şi, mi s-a părut mie, nu doar dintr-o politeţe sau complezanţă... fapt care m-a încurajat să continui.  
 
La un moment dat, fară să conştientizez acest lucru, m-am trezit cu aproximativ 20-25 de poezii traduse. La acest punct, cândva prin martie 2012, o prietena comună m-a pus în legatură cu redactorul şef al Editurii Minerva, Ana Munteanu, fiica ilustrului profesor şi redactor Romul Munteanu. I-am expus printr-un email proiectul meu, trimiţâdu-i şi câteva mostre. Mă aşteptam la un refuz mai mult sau mai puţin politicos, însă nu mică mi-a fost surpriza primind vestea că Editurii Minerva îi place ideea, şi ca mă vor susţine în publicarea proiectului. Am întrebat-o atunci pe d-na Munteanu, dacă o asemenea lucrare - o reprezentare antologică largă a poeziei româneşti în limba engleză nu s-a făcut cumva deja? Am fost oarecum surprins cand mi s-a comunicat că nu s-a făcut. Existau traduceri ale anumitor poeţi (pe unii deja i-am menţionat), ca şi anumite mici antologii care cuprindeau doi sau trei autori. Insă o reprezentare istorica a poeziei moderne româneşti - de la 1850 începând cu Vasile Alecsandri, perioada modernă, şi până azi - nu exista.  
 
Trec peste celelalte amănunte editoriale, nu fără a menţiona însă rolul deosebit de important avut de redactorul-şef Ana Munteanu. Nu numai că a susţinut cu entuziasm lucrarea (şi a făcut faţă cu brio anumitor capricii ale mele de autor, ştiind când să mi le îngăduie, şi când să spună nu...), dar erudiţia domniei sale m-a ajutat să selectez o seamă de poeţi contemporani pe care, datorită distanţei de timp (peste trei decenii de la plecarea mea din România), cât şi geografice (peste 20.000 de kilometri între Sydney şi Bucureşti) îi cam neglijasem.  
 
Un aport important la calitatea traducerilor din „Testament”, au avut-o consilierii mei tehnici, profesorii Eva Foster (fiica mea, care vă puteţi închipui că m-a bucurat mult prin interesul şi contribuţia ei) şi Daniel Reynaud, decanul facultăţii de Artă şi Teologie la Avondale College of Tertiary Education in Australia. Deşi ca timp, contribuţia lor a reprezentat poate 5%, provocările ridicate de ei cu privire la unele expresii, sugestiile făcute, dar şi eliminarea unor greşeli în aparenţă mărunte (cunoscuţii ştiu bine cât „iubesc” eu munca de detaliu...), au făcut ca lucrarea să atingă un prag literar şi profesional care să reprezinte cu cinste, după părerea criticilor străini, adânca şi minunata spiritualitate poetica romănească pentru cititorul de limbă engleză.  
 
Lansările de carte ale lucrării au fost un vis... Mă refer nu doar la faptul ca au fost minunate (au fost!!! - din nou Ana Munteanu şi Editura Minerva au avut o contribuţie crucială!), dar şi la faptul că s-au perindat repede, ca prin vis... În cateva săpămâni scurte am zburat de la Bucureşti (trei lansări la Targul de Carte „Gaudeamus”, Librăria „Bastilia” şi Biblioteca Naţională), la Braşov (Librăria „Şt.O. Iosif”), Cluj (Librăria „Bookstory”), plus câteva licee din Bucureşti şi provincie, şi apoi la Sydney (Librăria „Gleebooks”).  
 
Lansările au fost onorate în Romania personalităţi precum actorii Ion Caramitru, Clara şi Bogdan Vodă, muzicienii Nicu Alifantis, formaţia Totuş, Andrei Păunescu, Adrian Ivaniţchi, Cătălin Condurache – şi meritoriu de poeţii şi prozatorii Nora Iuga, Daniel Bănulescu, Lucian Vasilescu, Dan Vorona, Magda Labiş (sora poetului...), Daniel Drăgan, A.I. Brumaru, Adrian Munteanu, Ion Pop, Virgil Stanciu, Ovidiu Pecican, Mihaela Malea Stroe, Vasilica Ilie, Mihai Maxim, Leo Butnaru şi mulţi alţii. Prezenţa lor subliniaza din nou, pentru mine, valoarea lucrării, dar şi pe cea a colaborarii cu o editură la înalţime. La Sydney, unde lansarea s-a facut prin grija societaţii culturale „Eminescu”, în special a preşedintelui Tudor Bucea, dar şi cu susţinerea consulului României în Australia, domnul Floricel Mocanu, am avut parte de asemenea de o atmosfera foarte frumoasă încununată de vânzarea în totalitate, cu acestă ocazie, a celor 50 de volume alocate librăriei de către editură. Printre invitaţi s-au numărat scriitorul şi redactorul George Roca (a carui susţinere şi încurajare pentru proiectele mele curente, ca şi pentru dezvoltarea mea ca scriitor, le apreciez enorm!), scriitoarea Mihaela Cristescu, profesorii Eva Foster şi Daniel Reynaud, cunoscuta muziciană de jazz Ani Kiko. Următoarele prezentări ale lucrării se vor petrece în curând în USA (New York, Chicago, şi posibil la Los Angeles) şi Canada (Toronto) prin grija d-nei Doina Uricariu, directoarea ICR New York.  
 
Euforia şi amintirea acestor evenimente se stinge pe zi ce trece... Următoarele proiecte (volumul propriu de poezie, precum şi volumul 2 de la „Testament”) îmi ocupă acum timpul şi energia. Mi-am adus aminte de curând de titlul ultimului capitol din cartea lui Ioan Chirilă întitulată "Nadia", scrisă imediat după jocurile olimpice de la Montreal în 1976. Acolo, autorul discută despre planurile de viitor ale Nadiei şi ale colegelor ei de echipă. A nu se înţelege că mă compar cumva cu Nadia Comăneci şi realizările ei... Metafora este alta, şi anume că munca de creaţie a scriitorului care tocmai a terminat o lucrare, este modalitatea sisifică de a o lua de la capăt, de a reîncepe expediţia pe care tocmai a închieiat-o, cu memoria vie a efortului, a nopţilor nedormite, a stresului, a emoţiilor pozitive şi negative. Totul trebuie parcurs din nou, pas cu pas, lacrimă cu lacrimă. Nu există pentru scriitor, pentru artist în general, nimic care să-i uşureze povara atunci când o porneşte din nou la drum, atunci cănd se hotărăşte să re-ia taurul creaţiei de coarne. Nu există nicio scurtătură, niciun ajutor exterior. „Everestul a doua oară”, intitulează Ioan Chirilă ultimul capitol din "Nadia". Şi exact acesta este simţământul meu de acum...  
 
Daniel IONIŢĂ  
21 iulie 2013  
Sydney, Australia  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Daniel IONIŢĂ - TAINA SCRISULUI (49) – UN TESTAMENT LITERAR / Daniel Ioniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 934, Anul III, 22 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniel Ioniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Daniel Ioniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!