Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Tonalitati > Mobil |   


Autor: Daniel Ioniţă         Publicat în: Ediţia nr. 875 din 24 mai 2013        Toate Articolele Autorului

Daniel IONIŢĂ - SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

EMINESCIANĂ

Ai adormit, frumoasa mea,
cu luna ce-ţi alină
din ochi şi buze-un zâmbet stins
şi-un vis care suspină
Iar eu rămas-am să-ţi veghez,
ca-n alte dăţi, răgazul
şi până-n zorii purpurii
ţi-aş mângâia obrazul.


CONTRADICŢIE

Te revăd uneori prin ferestre crăpate
Ca pe-un duh străveziu, care fumegă dus
Şi-mi răsar amintiri, dintre lacrimi uitate
Ca iubiri ce-au apus
Ca iubiri ce-au apus

Îmi întinzi spre infern paradisuri precare
Le apuc tremurat, ştiind bine că mor;
Încleştată te simt, deşi trupul mă doare
Mi-e atâta de dor
Mi-e atâta de dor

Te împing ca să pleci, dar te vreau lângă mine
Dorul meu e de-o viaţă, deşi moarte cerşesc
Mă robeşti cu-amintiri, cunoscute, străine
Te te iubesc, te urăsc
Te urăsc, te iubesc


LUCIRI DE FULGER

Îţi dau de înţeles că nu îmi pasă,
Sau poate că de lume mă feresc
Pentru că de o vreme, dinspre lume,
Apari ca un arhanghel fără aripi,
Fără contur aproape, fără vise,
Şi-apoi, plictisul, peste tot stăpan,
Valsează singur, căutându-şi suflet.
Îmi dai de înteles că nu îţi pasă,
Sau poate doar de mine te fereşti,
Dar n-ai de ce te teme. Tocmai eu
Care râdeam de alţii, fără vise,
Valsez acum, străin, singuratatea.

Şi uneori, în oglindiri îmi văd
chipul închis şi-ncet în ochi-mi caut,
zărind în ei fierbinti luciri de fulger,
Şi strig atunci:
ÎMI PASĂ!
Nu pleca...


1 MARTIE

Ultima dată te-am văzut în Martie,
Purtai la piept un mărţişor zglobiu
Zâmbeai, fără să cugeţi, primaverii,
Sau poate vreunui gând trandafiriu.

Nu m-ai văzut şi poate-a fost spre bine,
Căci zâmbetul din ochi ţi-ar fi pierit,
Şi n-ai mai fi dorit să fie Martie
Nici mărţitoare n-ai mai fi dorit...


UN GLAS ÎN NOAPTE

În ţara ce fără de grijă se-nchină
La tot ce luceşte şi pune temei
Pe tot ce îşi zice ca este lumină,
Din puţuri crăpate te-mbie să bei...

De toate s-aduni din grămezile sorţii,
S-aduni şi să iei (ce prostie să dai!)
Şi-apoi te îmbie-n câmpiile morţii,
Şi-ţi zice că-i poarta ce duce spre rai.

Ridică paharul norocului, vesel.
O viaţ-are omul, ferice de el!
Oţetul uitarii-n burete tu ţese-l
Şi dă-i-l să-l sugă, să uite la fel.

Cărarea cea-ngustă, prea grea îţi apare,
Şi cine-s nebunii de-apucă pe ea?!
Căci ce bucurie şi ce alinare
Să fie in cruce, poruncă şi stea?

Şi cum poate duhul să mâne cuvantul?
De eşti orb - să vezi, şi de vezi - să fii orb.
Şi cum poţi să umpli cu vestea pamântul
Când oamenii-şi sapă amarul... şi-l sorb?

Dar apa cea vie, de secole curge.
Puţini se opresc ca să-şi cureţe-n ea
vorbire şi faptă, şi cuget şi sânge.
În noapte, câţiva doar pornesc după stea.

E greu să loveşti cu călcâiul ţepuşul,
Pustia sa-ţi fie tovarăş mereu.
Căci dosnic şi greu, şi pieptiş e urcuşul
Pe-al Golgotei munte - mormânt pentru Eu.

Dar Cel ce ridica din negura firea,
Fiinţei suflare şi cuget a dat.
El nu se întoarce să-şi neage vestirea,
Cuvântu-i e rod, iară rodu-i bogat.

Ferice, El zice, de-n cale-ţi amarul
Cu lacrimi şi ochii, şi faţa-ţi înfruntă.
Căci eu m-am legat ca s-o şterg şi paharul
Cu drojdii să-l sorb. Nu te teme, ci cântă.

Ferice, povara pe umeri ce-o duci
E-a mea, deci mi-o lasă, păşeşte în tihnă.
Cu munci şi cu chinuri tu nu poţi să urci
De vrei ca să intri-n plăcuta-mi odhihnă.

Şi pacea ce-o cauţi nu-i umbră, nici vânt,
De-s lupte, necazuri, război, fii ferice.
Căci eu îţi sunt pace, si eu îţi sunt scut,
Şi eu îţi sunt totul. E viu cel ce-ţi zice.

In negura lumii şoptirea-i s-aude.
Un strigăt în noapte, chemare de dor.
Şi fruntea-i străpunsă s-apleacă s-asculte.
Răspuns El aşteaptă... un glas salvator.


CE AI DE FĂCUT, FĂ REPEDE

O lumină perfidă-mi taie sufletul în şuvite lungi
precum un măcelar rafinat, sadic,
cu care poate, pe vremuri,
întinsesem împreuna în acelaş ceaun.
Ai venit ca să mi te ascunzi
printre gândurile unei ultime după-amiezi
ale unui ultim noiembrie,
precum tigrul ce-şi ascute ghiarele
în aşteptarea vreunei căprioare suave
şi uneori chiar nevinovate.
Cine te-a invitat, de fapt?
Sau poate tu - precum soarele şi luna
precum anii, zilele şi poverile de regrete,
vii fără sa fii invitată. Ca o lumină perfidă,
plina de bisturie invizibile şi feroce,
care nu face decât să dea o formă - bănuită doar -
şi de aceea implacabilă - penumbrelor, suspiciunilor,
şi monştrilor care, fie îmi taie sufletul în şuviţe subţiri,
fie mă strâng de gât fără grabă,
urmărindu-mi cu o privire indiferentă,
continua diminuare a speranţei înspre disperare.
Repet în surdină vorbele răsfrâse peste milenii,
ale altui Trădat:
„Ce ai de făcut, fă repede!”


DAR DINTRE TOATE SĂ-MI MAI DAI O TOAMNĂ

Zăpezile, mă rog să-mi fie pure
Să vad în geam cum geruri înfloresc
Pe şube lângă foc, cu gem de mure,
Să beau un ceai, să tac, să te privesc.

În ceas verzui de primăvară crudă
Sorbind din roua-n roză dimineaţă
Ai noştrii paşi, căzând pe iarba udă
Răsfiră-n muguri zâmbete de ceaţă.

În miezul roşu-al zilelor de vară
Cu flori şi inimi pururea deschise,
Regina nopţii-n-început de seară
Duios să parfumeze-a noastre vise.

Dar dintre toate, să-mi mai dai o toamnă
Cu frunze galbene ce-n vânt se-ngână
Şi ochii tăi spre ochii mei îndeamnă,
Prin ploi târzii ţinându-ne de mână.


TOTUL E BINE... CÂND SE TERMINĂ CU BINE

Un vis de groază avut-am astă noapte,
Căci se făcuse, ca într-un coşmar,
Cum că-mi vândusem pe nimic viaţa
Şi-acum urlam prin urbe în zadar:

„Daţi-mi un suflet, daţi-mi o viaţă
A mea am lăsat-o gratis la bazar
M-am săturat de ea azi dimineaţă
şi-am dat-o unui om bolnav în dar...

Nu se-ntâmplase chiar nimic anume;
Aşa-ntr-o doară, fără vreun motiv
Mă enervasem şi... am abandonat-o
Făcându-l astfel pe altul longeviv"

Apoi, trezitu-m-am udat până la piele
Cu palpitaţii şi cu reci frisoane
Şi-abia cu greu îmi trăgeam suflarea,
De parcă urcam din adânci canioane.

Spre buzunar, la piept, împins-am mîna,
Şi spre-a mea surprinsă-nseninare,
În raza dulce a dimineţii
Am dat de viaţă şi am prins suflare.

Stătea lungită şi îşi bea cafeaua,
Fără reproşuri, fără să mă certe,
Dar i-am văzut în ochi o tresărire
Atunci când am rugat-o să mă ierte.

Acum o ţin ca pe sfintele moaşte
Şi nu-mi mai ies de fel din sărite,
Chiar când mă bate, o las în pace,
Căci sunt sătul de vise-aiurite.

------------------------------------------------------
Daniel IONIŢĂ
Sydney, Australia
18 mai, 2013

 

Referinţă Bibliografică:
Daniel IONIŢĂ - SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC / Daniel Ioniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 875, Anul III, 24 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniel Ioniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Daniel Ioniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!