Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Imaginatie > Mobil |   


Autor: Daniel Ioniţă         Publicat în: Ediţia nr. 858 din 07 mai 2013        Toate Articolele Autorului

Daniel IONIŢĂ - BILINGUAL POEMS (2) / POEME BILINGVE (2)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

YOU KNOW LOVE...

You know love by the leaves,
the flowers, the light and the road. But...
The leaves on the coffin never go yellow.
The flowers on the grave never wilt.
The candles at the dead one's head never go out.
The road on which the funeral procession travels
is never complicated.

Therefore, why do you weep, my love,
as if the leaves have gone yellow?
As if the flowers have wilted?
As if the light would go out,
or the road would be difficult to find?

Until when will you be teary eyed in vain?
Until when will your steps walk on any other path,
only not on the road which is strait?
Until when will you use any other lantern,
only not the candle-light in the dead one's room?
Until when will your hand pick all other flowers,
and leave aside the ones growing on the grave?
Until when will your autumn yellow-out all of other leaves,
save from the ones on the coffin?

Better make a garland
from the leaves and flowers in the cemetery
And surround with it the candle lighting up
the road for the procession.

Then will you understand
why coffins without leaves on them
are strange.
The graves without flowers
are lonesome.
You then will know that your light
needs to light up the darkness of the living ones,
who keep a wake over the dead.
And that the strait road will exalt every valley,
and make flat every hill and mountain.
Give me the leaves, for I need them as cover.
Give me the flowers, for they are my comfort.
Give me the light, for it is my guidance.
Give me the strait road for it is my salvation.
Then will you understand what means
one leaf,
one flower,
one light,
one road...
one love.


O IUBIRE

O iubire se cunoaşte după frunze,
flori, lumină şi drum. Dar...
Frunzele de pe coşciug nu se îngălbenesc,
Florile de pe mormânt nu se veştejesc,
Lumânările de la capul mortului nu se sting,
Drumul pe care păşeşte cortegiul mortuar
nu este greu de găsit.

Şi atunci de ce plângi iubito
ca şi cum frunzele s-ar îngălbeni?
Ca şi cum florile s-ar veşteji?
Ca şi cum lumina s-ar stinge,
sau drumul ar fi greu de găsit?

Fă-ţi mai bine o beteală
din florile şi frunzele cimitirului
Şi înconjoară cu ea lumânarea
care luminează drumul cortegiului.

Altfel...
Până când vei lăcrima în zadar?
Până când paşii tăi vor păşi pe orice cărare,
numai pe drumul cel drept nu?
Până când vei folosi orice alt felinar,
afară de lumina din camera mortului?
Până când mâinile tale vor culege orice alte flori,
dar le vor lasa deoparte pe cele împodobind mormântul?
Până când toamna ta va îngalbeni orice alte frunze,
afara de cele de pe coşciug.

Dă-mi mie frunzele,
căci îmi trebuie spre acoperire.
Dă-mi mie florile,
căci îmi sunt spre mângâiere.
Dă-mi mie lumina,
căci îmi este spre călăuzire.
Dă-mi mie drumul cel drept,
căci îmi este spre mântuire.

Atunci vei înţelege
de ce coşciugele fără frunze
sunt sau nu sunt îndeajuns de stranii,
Mormintele fără flori
nu sunt îndeajuns de însingurate,
De ce lumina ta trebuie să lumineze
pentru cei vii care se află în întunerec
la capul vreunui mort
şi cum anume drumul cel drept
face ca orice vale sa fie inalţată,
iar orice deal şi munte să fie plecat.
Atunci vei înţelege ce înseamnă
o frunză,
o floare,
o lumină,
un drum...
o iubire!


BON APETIT

I eat from other people, till I get my fill.
I usually start by knorring on a finger, or a toe.
Maybe a fore arm if I am quite famished.
Usually I roast their body part
(I try not to think of them as bodies – just as food.
Are they “beings”, even? Or are they simply nourishment?
This thought still troubles me sometimes...
But not a lot, for I am hungry, I forget it quickly!)
I never kill them! No! No! No!
I let them live, why wouldn't I?
Killing is such a ghastly final thing...
(Though shalt not kill, says the commandment!)
Though I revisit people, food I mean, again,
and chop another fore-arm, or a quadriceps, and ear...
My recipes are famous,
and you can get them of my website.
or watch my foodie show,
which broadcasts daily on the Lifestyle channel.
A few quick tips though, just for you...
Lips, for example, I braise to softness,
chop them very fine,
and have them with béchamel sauce.
Not too much sauce, for you want them...
to stand out and...speak for themselves... so to speak.
Add broccolini in a subtle vinaigrette, as a side dish.
The muscles, like the triceps, for example
I sear them first, fast on a very hot plate,
then roast them, and prepare a coleslaw
with both red cabbage and Savoy
in even measure, plus some grated carrot.
Then lemon juice with cold pressed olive oil,
black pepper, and I'm done, oh! So delicious!
The eyes, well, they are really special,
as I normally don't deprive people of them both!
Oh no, they still need at least one, to see
(I do the same with other organs
which come in pairs – I told you I am thoughtful;
not like other cooks and chefs.)
Anyway, eyes, I prefer sashimi style. Or just like sea-food.
You think of it, the texture, and the taste
need not be interfered with, not a lot!
Sometimes with just a simple garlic jus, sometimes wasabi.
So why are you acting so disgusted?
People are not food...is that your argument?!
Says who? Ah people say that... Ha! Ha! Ha!
Did it take you long time to think of that?
That would be funny, if it wasn't stupid.
Cows say the same (about the cows, of course).
And so do chicken.
Even dogs, in China, have, recently, I hear,
Just formed a union against the ingurgitation
Of dog-burgers... or hot-dogs, whatever...
But back to cows, they are not dumb, you know!
They even thought to pull an awesome stunt,
And fooled most people into eating horses.
Thinking they eat cow. Cheeky things!
So there, why do you see yourself so different?
I think that if I treat you quite humanely,
We'd both be happy. I will get my fill,
And you will live to a long age,
Albeit, maybe missing a few toes,
A fore arm, or a breast, an ear, an eye.
I might even invite you once to dinner!
Since people started eating people,
Auto-cannibalism is in vogue, it seems.
The latest fad... you read the magazines!
And keep watching those food shows.
Bon apetit!


BON APETIT

Mănanc de obicei din alţi oameni,
până mă satur.
De multe ori ronţăi la un deget...
de la mână sau de la picior.
Dar atunci când îmi este foarte foame,
îmi trebuie un braţ, să zicem.
In gereral le gătesc coapte la cuptor.
(Încerc să nu mă găndesc la trupul tău în general –
ci te privesc doar ca hrană.
Eşti oare fiinţă?
Sau mai degraba o colecţie de simple elemente nutritive?
Gânduri de felul acesta mă frământă din când în când...
Dar nu pentru mult timp.
Dacă sunt înfometat, le uit repede!
Nu ucid pe nimeni din cei cu care mă hrănesc.
Nu! Nu! Nu!
Aşa că nu te speria degeaba.
Omorul e un lucru atât de îngrozitor şi final...
(Să nu ucizi, scrie porunca!)
Deşi mă reintorc adesea la cei din care gust,
adică la sursele de hrana
şi mai desprind câte un braţ,
sau un picior, o ureche...
Reţetele mele sunt faimoase,
şi le poţi găsi pe site-ul meu de internet,
sau la televizor, dacă urmăreşti emisiunile culinare.
Căteva sfaturi totuşi, doar pentru tine...
Buzele, de exemplu,
se înabuşe doar pâna se frăgezesc,
se taie mărunt
şi se servesc cu sos alb, beşamel.
Nu prea mult sos, căci trebuie ca
să iasă in evidenţă...
să-şi exprime gustul...
singure... ca să zicem aşa.
Garnitura este formată din brocolini şi ceva mărar,
stropite cu lămâie şi oţet balsamic.
Muşchii, precum tricepşii, de exemplu
îi dogoresc pentru foarte scurt timp pe plita încinsă,
şi apoi îi coc în cuptor, preparând între timp
o salată de varză roşie şi albă,
jumătate-jumătate,
în care rad un morcov, mediu,
adaug piper, şi gata! E delicios!
Ochii, ei bine, ochii sunt deosebiţi,
Pentru că de obicei nu-i scot pe ambii!
Vezi (ha! ha!),
omul are nevoie măcar de un ochi, ca să vadă,
Deşi cei mai mulţi care păstreaza încă ambii ochi,
nu văd!
(fac acelaş lucru şi cu alte organe care cresc perechi –
v-am spus că sunt simţitor, nu ca alţi bucătari.)
Oricum, ochiul îl prepar în stil saşimi japonez,
sau ca pe fructele de mare.
Trebuie să ne gândim că are o textura sensibilă
şi un gust delicat.
Nu trebuie să intervenim prea mult!
Uneori adaug doar un sos slab de usturoi, sau poate wasabi.

De ce te uiţi la mine cu dezgust?
Cum adică "oamenii nu se manâncă"? Ăsta-i raţionamentul tău?
Cine susţine asta? Oamenii? Ha! Ha! Ha!
Mai ai şi alte perle de acest gen?
Ar suna amuzant ce spui, dacă n-ar fi atât de stupid!
Acelaş argument îl aduc şi vacile (despre vaci bineînţeles).
Sau găinile (despre galinacee).
Chiar şi câinii, în China, au infiinţat, se pare, recent
un sindicat împotriva îngurgitarii burgerilor cu muşchi de câine,
sau al hot-dogului... mă rog...
Dar înapoi la vaci... Nu sunt proaste de loc!
De curând au reuşit să păcăleasc-o lume-ntreagă
dând carnea de cal, drept carne de vacă!
Tu te-ai fi gândit la un aşa tertip deştept?!
Deci cu ce drept te consideri tu şi rasa ta umană atat de diferiţi?
Sunt de părere că dacă te tratez în mod, hm..., umanitar,
şi tu şi eu vom fi mulţumiti. Eu mă voi satura,
iar tu vei trăi pănă la adânci bătrâneţe,
deşi poate cu un antebraţ lipsă, vreun sân,
probabil cateva degete, o urechie, un ochi.
Te-aş invita probabil chiar la o cină!
De când oamenii au început să se hrănească...
cu alţi oameni,
auto-canibalismul a devenit un fel de modă,
se pare...
Citeşte revistele.
Şi continuă să-mi urmăreşti show-ul
pe canalul cu emisiuni culinare.
Bon apetit!
------------------------------------------------------
Daniel IONIŢĂ
Sydney, Australia
15 April, 2013

------------------------------
Daniel IONIŢĂ, poet, scriitor şi translator (română-engleză), născut la Bucureşti în 1960. A părăsit România în 1980 împreună cu părinţii şi cu sora sa, stabilindu-se în Noua Zeelandă şi mai apoi în Australia. Licenţiat în psihologie (clinică şi de organizaţie) la Griffith University (Brisbane, Australia) şi Lean Six Sigma (Auckland Technical Institute). În ultimii ani a revenit la prima dragoste, poezia. Îşi împarte timpul între aceasta şi consultanţa în domeniul Organisational Improvement, domeniu în care şi predă (part time), în cadrul Graduate School of Business, la University of Technology din Sydney (UTS).

În noiembrie 2012, editura Minerva i-a publicat „Testament – Antologie de Poezie Romana Moderna” (ediţie bilingvă (engleză/română) cuprinzând 56 de poeţi si 80 de poezii din ultimii 150 de ani ai poeziei româneşti. Autorul vede acest volum ca pe tributul propriu pentru cultura romîneasca care l-a format, un dar al poeziei româneşti pentru cultura universală.

Poeziile de faţă însă, reprezintă un eşantion dintr-un viitor volum, de data aceasta de creaţie proprie, ce va fi publicat spre sfârşitul acestui an. Ca şi hobby, Daniel iubeşte drumeţia, şi călătoreşte în mod regulat în locuri exotice, din Himalaya până la Carpaţii cu care a crescut. Daniel este căsătorit, şi are trei copii, Eva, Monique şi Daniel Jr. şi doi nepoţi, Elliot si Annelise, primii admiratori ai frumoaselor versuri pe care le scrie sau traduce. (George Roca, Rexlibris Media Group)



 

Referinţă Bibliografică:
Daniel IONIŢĂ - BILINGUAL POEMS (2) / POEME BILINGVE (2) / Daniel Ioniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 858, Anul III, 07 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniel Ioniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Daniel Ioniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!