Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Dor Danaela         Publicat în: Ediţia nr. 584 din 06 august 2012        Toate Articolele Autorului

DANAELA - TAINA SCRISULUI (14) – ROSTINDU-MĂ PRIN SCRIS
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Să aştern slove despre cum scriu?! Grea temă mi-ai dat, George Roca! Pot explica altceva: cum mă scriu slovele pe mine. Alunecări de gând pe foia albă a computerului, mai nou. Între a scrie şi a publica pentru mine a fost o nebuloasă. Vizibilă de alţii, de mine sigur nu.  
 
Dragul şi minunatul George Roca, pentru că ţie îţi datorez această mărturisire, de tine fiind provocată, am să te iau partener de destăinuiri. Am scris mereu desenând imagini, forme, decriptând sunetele care formau culori în mine şi apoi le lăsam să plece de cele mai multe ori. Le uitam, rămâneam doar cu urma unui vag parfum. Mai târziu am început să scriu fraze sau paragrafe pe caiete, pe foi. Acum câţiva ani, am făcut curat şi le-am pus pe foc. Dar, scriind am realizat că „ceva” rămâne, că mi-e mai uşor să regăsesc acea idee în cotloanele minţii, chiar fără a o căuta prin hârtii. De atunci port mereu un caiet cu mine. Sau scriu pe orice bucăţică de hârtie. A devenit parte din mine.  
 
Revin la primii paşi în ai scrisului. Am început să scriu cu norii. Nu, nu e glumă. Eram mică, mică şi cu degeţelul desenam literele (aşa cum mi le aminteam din Ceaslovul bunicului). Şi era ceva de muncă, te asigur. Literele acelea mari, rotunde , alungite pline de mister se aşezau cuminţi pe cerul verilor mele. „V” era o imensă cupă în care aşezam toate bunătăţile la care jinduiam uneori. Daaar în „U” am văzut că încap mult mai multe! Chiar şi mirările mele! Iar acele curbe care le însoţeau ca nişte toarte chiar şi acum mă îmbie să le iau şi să beau din ambrozia cerului plin de literele-cuvinte.  
 
Uneori voiam să le aşez unele după altele, sau să stea faţă în faţă, vorbind frumos. Nu, nu le puneam să se războiască. Dimpotrivă, voiam să se comporte ca domni şi domniţe. Dacă nu, cu grijă, încet, le ştergeam. Şi să ştii că aveam ceva de lucru! Aşa că în primele clase, atunci când am început să le adun în caiete, liniuţă cu liniuţă, să le învăţ sunetele a fost uluitor. Noroc că am avut un învăţător în vârstă, eram ultima lui promoţie şi cu care mă plimbam povestindu-i despre literele mele. Albert Hain. Să îi fie ţărâna uşoară! El a înţeles că povestea literelor pentru mine este o enciclopedie. Firul de iarbă înfăşurat pe deget era litera „O” desigur. Dar şi soarele. De ce să le cuprind alături de alte litere când EA, litera era atât de minunată... singură?!  
 
Mare nelămurire pentru mine! Mărturisesc că uneori şi acum acele fotograme revin fulgerător când scriu sau când vorbesc. Şi aşa sar propoziţii încât trebuie să revin demulte ori pentru a completa golurile de imagini, să descriu curgerea tuturor lucrurilor spre propria lor finalitate. Ştiu, uneori rup imaginile prezentate pentru că nu pot scrie sau vorbi aşa repede cum se derulează ele. Recitesc textele demulte ori (nu întotdeauna, recunosc). Şi... tot mă fură imaginile. Dacă las cele scrise mai mult timp atunci pot să văd, în primul rând... greşelile de ortografie sau literele greşite de sub alunecarea degetelor pe taste, de nu mai ştiu ce cuvânt voisem să scriu (las că nu sunt singura care păţeşte asta!). Apoi golurile în care îi pot determina pe cei care citesc să cadă. O imensă responsabilitate de care sunt din ce în ce mai conştientă. Şi încerc să nu trec cu uşurinţă peste asta.  
 
Pentru cine scriu? Anumite texte pentru descifrările tainelor din lumea sufletului celor care, ca şi mine, caută limpezirea vieţii lor sufleteşti. Este o modalitate clară de a aborda un subiect. Prima carte a devenit Jurnal! În lumea spirituală informaţiile sunt multe acum. Cu aşezarea lor spre înţelegere e dificil. Aici sunt multe de spus. Depinde de ceea ce vreau şi consider că este necesar să transmit dar şi cui mă adresez. Uneori citesc pentru un subiect zeci de articole, sau cărţi până ideea pe care o caut devine clară. Alteori, mă las dusă spre întâlnirile cu imaginile din acele litere ale copilăriei şi le culeg lăsând să creeze cuvinte şi propoziţii.  
 
Pentru ce scriu? E un mod de comunicare şi, cu a doua carte, de a mă comunica - cum a spus cineva. Datorită ţie, George Roca, textele mele au ajuns foarte departe, în reviste on line la care nici să visez nu mi-a trecut prin gând. Scriu gândurile prin care fac mărturisire a ceea ce este în jur sau... în amintiri, care ulterior văd că sunt şi ale altor oameni. Aceasta m-a ajutat mult să renunţ la nesiguranţa de a publica. Tu ştii cel mai bine cât de jale a fost că nu pot să scriu (şi să cred) că sunt... scriitoare! Pentru că despre cele scrise de mine, nimeni nu spunea nimic. Am depăşit etapa asta cu ajutorul tău, a lui Elis Iosif, a lui George Stroia. Oricum, Australia înseamnă mult în existenţa mea. Pentru că tot datorită unui român stabilit acolo, dl. prof. Octavian Sărbătoare, care aproape m-a obligat să adun textele pe care le aveam răvăşite, am reuşit să public ,,Izvorul iubirii”.  
 
Pentru mine sunt două modalităţi de mărturisire prin scris. Cea a stărilor dar şi cea a transmiterii informaţiilor. Cu transmiterea stărilor mi-e uşor. Obişnuinţa! Mi-a fost greu cu publicarea lor. Dar am învăţat cu ajutorul persoanelor care mă citesc să „uit” un pic spaimele şi să mă bucur din toată inima. Ei, cu transmiterea informaţiilor, învăţăturilor din partea spirituală, deja este altceva. Intotdeauna a existat hermeneutica textelor, a exerciţiilor, a transmiterii prin gest, cuvânt, formă, destinate clar unui anumit grup. Dar, mai este ceva. Transmiterea... pe linie feminină. Mda! Măcar câteva zâmbete tot vor apare citind acum. Însă consider că e un adevăr. Dogmele impuse (nu numai scrise!) de bărbaţi au fost considerate chiar deasupra sfinţeniei care este Omul ca bărbat dar şi ca femeie. Nu intru în amănunte acum, spaţiul pe care îl rezervi ştiu că e limitat şi, sunt cei care au de spus multe despre operele lor literare. Scriitori contemporani pe care îi admir din inimă, cu care m-am intersectat pe reţelele literare. Acum însă, am considerat că pentru ceea ce vreau cu adevărat, e mai bine să am propriul spaţiu, aşa că mi-am creat un blog. Şi sunt fericită că oamenii vin şi citesc.  
 
Această apariţie enorm, enorm de trunchiată, diversificată de informaţii, texte sunt ca palimpsesturile. Iar marea majoritate citesc cel de al doilea, poate şi al treilea text. La început este bine apoi simţi că mai este ceva. Aici sunt acum, după ce răzui textele să încerc să le dau mai departe. Forma contează mult pentru că intelectul bombardat cu atâtea informaţii s-a dezvoltat enorm dar şi „împrăştierea” printre sisteme spirituale devenite un fel de modă. Este bine şi aşa, mult mai bine decât înainte. Şi mă bucur cât de frumoşi sunt oamenii. Iar dacă mi-e dat să le aduc o sămânţă de cunoaştere, atunci sunt fericită. Nu filozofie, nu abstracţii ci prin explicaţii simple, chiar şi cu un pic de humor, să dărui o sclipire pe care mulţi o vor descifra mai bine ca mine.  
 
De asta scriu! Nu mă consider scriitoare în sensul acela clasic, care pentru mine reprezintă sfinţenie. Este o formă de comunicare... din când în când regăsindu-mi şi visele mele dragi cu inorogi, sânziene sau flori roşii aşternute pe hârtie. Mulţumiri tuturor care au un gând de frumos şi bine atunci când citesc şi rămân o clipă în Taina celor primite.  
 
Cu drag,  
 
DANAELA  
25 iulie 2012  
Bucureşti  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
DANAELA - TAINA SCRISULUI (14) – ROSTINDU-MĂ PRIN SCRIS / Dor Danaela : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 584, Anul II, 06 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dor Danaela : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dor Danaela
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!