Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Despre minciună
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În ciuda unei convingeri pe care am avut-o până de curând, îndemnul “Să nu minţi” nu se află printre cele zece porunci. Singura poruncă unde se regăseşte ceva despre minciună este a noua “Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău”, dar trebuie să recunoaşteţi, este un caz cu totul particular. Conform decalogului, toate celelalte tipuri de minciună nu constituie un păcat. 
  
Debusolat la aflarea acestei veşti şi, pe de altă parte, convins că toată viaţa am spus adevărul, am început să meditez. Şi am ajuns la următoarea concluzie. În mod inconştient, aplicam silogismul “Minciuna este un păcat, păcatul este ceva rău, deci minciuna este ceva rău”. Cum cele mai multe din afirmaţiile mele (chiar dacă neadevărate) erau benigne, în mod eronat le-am scos din categoria minciunilor. Abia astăzi, constatând că silogismul are la bază o falsă ipoteză (minciuna este un păcat), mi-am reconsiderat comportarea şi am ajuns la un adevăr cutremurător - toată viaţa mea am minţit în draci (Doamne, iartă-mă !). 
  
Conform unui bun obicei (bun îl consider eu, dar în cele mai multe cazuri, pe prieteni obiceiul ăsta îi scoate din sărite), am început să analizez, să clasific, să categorisesc.  
  
Am început analiza cu definiţia minciunii. Aparent, este opusul adevărului, deci un neadevăr. Ei bine – nu, DEX-ul pune punctul pe i. Minciuna este o denaturare intenţionată a adevărului. O primă concluzie – un neadevăr neintenţionat nu este o minciună. Un daltonist nu minte când spune că roşul este verde.  
  
După care, clasificând, am reuşit să evidenţiez o mulţime de categorii de minciuni.  
  
Mărturia mincinoasă împotriva aproapelui - cea din porunca a noua. Este în mod evident un păcat, pentru că are drept efect un prejudiciu adus acelui aproape. Evit cu bună ştiinţă o speculaţie – mărturia mincinoasă împotriva cuiva mai depărtat nu este un păcat. Ba este ! Inadvertenţa provine probabil din faptul că pe vremea scrierii decalogului, împotriva celorlalte triburi (în mod cert duşmane) puteai lejer să depui mărturie mincinoasă. Dar astăzi, datorită globalizării, formăm cu toţii un singur mare trib. 
  
Aş menţiona că în prezent, mărturia mincinoasă este nu numai imorală, dar şi ilegală. Fie că a fost depusă la tribunal, sub jurământ, fie în presă, sub formă de calomnie, mărturia mincinoasă este pedepsită de lege. Sau cel puţin asta ne dorim cu toţii de la lege. 
  
Bârfa – este aparent tot o calomnie. Dar, după mine, nu este un păcat. Are loc între patru ochi, iar scopul ei principal nu este să-i creezi cuiva un prejudiciu, ci să te simţi bine prin comparaţie, să-ţi diminuezi propriile defecte.  
  
- Poetul X o fi având un strop de talent, dar fără o mulţime de relaţii nu reuşea el să publice atâtea cărţi. Şi am auzit că e un beţiiv ! 
  
- O vezi pe aia, e o târfă notorie !  
  
Asta pentru că ştii din surse sigure că subiectul, o domnişoară mai trecută, are la activ zeci de amanţi, spre deosebire de tine, care nu ţi-ai înşelat soţul decât de patru ori. Două doamne rubiconde vor bârfi totdeauna pe vecina lor mai uscăţivă. Şi invers, evident. Bârfa invidioasă e încruntată şi plină de ranchiună. Dar adevărata bârfă e rareori indignată, de cele mai multe ori se face cu zâmbetul pe buze. Pentru că te simţi bine văzând pe cineva de la extrema cealaltă. 
  
Exagerarea – este, conform definiţiei, tot o minciună, dar una cantitativă şi nu calitativă. În general scopul este lauda de sine. Exponenţii tipici sunt pescarii şi vînătorii. Aş generaliza – vânătorii de elogii, de osanale, de glorie.  
  
Ţinând cont că e vorba de o minciună cantitativă, aici aş încadra exagerările aparent involuntare. Atenţie, de fapt sunt intenţionate, cu scopul de a minimiza.  
  
- În cinci minute ajung şi eu ! deşi te afli în celălalt colţ al oraşului.  
  
- Mergi câţiva metri până acolo ! asta numai dacă cei 800 metri pot fi consideraţi câţiva.  
  
- Te rezolv cât ai zice peşte !  
  
- Vin într-o secundă ! 
  
Problema este că dacă eşti corect şi chiar ajungi în cinci minute, te pomeneşti că nu găseşti pe nimeni, toată lumea se aşteaptă la cel puţin jumătate de oră. 
  
Un caz particular este cel opus, minimalizarea. Când o femeie spune “Soţul meu e cam prostuţ!”, poţi fi sigur că e total idiot. 
  
Minciuna prin omisiune. Heei, veţi zice, asta nu e o minciună, cum să fie tăcerea o minciună ? Şi la urma urmei, n-o să spun toate adevărurile posibile, de dimineaţă până seara, tuturor cunoscuţilor, numai ca să nu fiu acuzat de minciună prin omisiune. Ei bine, nu e chiar aşa. Sunt situaţii în care există un contract, explicit sau implicit, prin care te obligi să comunici unui partener anumite evenimente.  
  
- Şefu', ştiţi, deşi a trecut termenul, n-am terminat încă raportul cerut. 
  
- Draga mea, am luat o primă de terminare a proiectului.  
  
- Dragul meu, ştiu că tu nu bagi de seamă, tocmai mi-am cumpărat o rochie un pic mai scumpă. 
  
În toate aceste cazuri, tăcerea e un neadevăr intenţionat. Deci o minciună. A nu spune că ai luat o primă este echivalent cu a spune că nu ai luat nicio primă. 
  
Minciuna pioasă – cazul tipic e să minţi un bolnav de cancer că are o infecţie care se va vindeca în câteva luni. În particular nu sunt de acord, consider că îi aduci bolnavului un prejudiciu, nu îi laşi timp să se pregătească pentru ultimul drum. Dar există alte cazuri în care efectiv îl scuteşti pe cel în cauză de o suferinţă sau de o cheltuială. Îmi aduc aminte că în timpul facultăţii, datorită restanţelor din iarnă, îmi pierdeam sistematic bursa în semestrul II. Pe lângă supărarea produsă părinţilor, mai intervenea şi aspectul material. Dacă aş fi spus acasă, ar fi trebuit să-mi mărească alocaţia lunară, ori eu consideram că eu sunt vinovat, deci eu trebuie să suport consecinţele. Şi minţeam cu neruşinare că mi-am luat toate examenele. Aşa am învăţat să mă descurc cu bani puţini. 
  
Unii ar putea încadra la minciuni pioase aşa ceva:  
  
- Cum o să-i spun soţiei că am înşelat-o, ar suferi atât de mult! 
  
Ăsta e un fals mod de a pune problema, păcatul (dacă e) s-a produs în prima fază, ascunderea lui e un adaos neesenţial.  
  
Căsnicia ce durează-i când cei doi se completează 
  
În casa lor e linişte şi pace, 
  
Căci se iubesc cu dragoste fierbinte; 
  
Soţia pune inimă-n ce face 
  
Iar soţul minte. 
  
Minciuna comodă. Aici amintesc de un citat din Voltaire: “Secretul de a-i plictisi pe alţii este de a spune totul.”. Sunt situaţii în care adevărul e atât de complicat, încât e mult mai simplu să îl înlocuieşti cu o minciună.  
  
- De unde vii ?  
  
Eşti grăbit şi nu poţi să răspunzi: 
  
- De la spital.  
  
... pentru că ar urma întrebarea îngrijorată:  
  
- Ai păţit ceva ?  
  
... şi ar trebui să detaliezi ca o mitralieră:  
  
- Nu - dar acum trei luni am făcut nişte analize - nu erau tocmai în regulă - medicul mi-a zis să le repet - după trei luni să merg iarăşi la el - le-am făcut - am fost astăzi cu ele - mi-a zis că sunt aproape bine dar îmi recomandă să mă las de fumat - chestie pe care n-am de gând s-o fac - să se lase el.  
  
Aşa că îi răspund în viteză:  
  
- De la serviciu. 
  
Minciuna ruşinoasă. Ruşinoasă în sensul că minţi de ruşine. Să zicem că ai luat o boală ruşinoasă (nu degeaba i se spune aşa, se soldează cu minciuni ruşinoase).  
  
- De ce mergi crăcănat ? 
  
- Am o rosătură de la pantaloni.  
  
Atenţie, “Am luat nota 8” în loc de “Am luat nota 4” nu e o minciună ruşinoasă, acolo ruşinea e neesenţială, motivul este dorinţa de a scăpa de pedeapsă.  
  
Minciuna acceptată de comun acord. Apare în cazul în care destinatarul este conştient că afirmaţia este un neadevăr intenţionat şi acceptă acest lucru, iar mincinosul ştie că destinatarul nu crede o boabă. 
  
Dimineaţa, după o noapte de dragoste:  
  
- Mă vei iubi toată viaţa ? 
  
- Toată viaţa, iubito ! 
  
La plecarea în tabără:  
  
- Să fii cuminte ! 
  
- Sigur că da, mamă ! 
  
După o amendă de încălcare a vitezei:  
  
- Sper că e ultima oară 
  
- Absolut. 
  
Să vedeţi ce am păţit acum câteva luni. Mă sună un fost coleg de clasă pe care nu-l mai văzusem de ani de zile.  
  
- Dane, am un necaz, mi-a murit soacra şi n-am un ban. Împrumută-mă şi ţi-i dau înapoi peste o lună.  
  
Cunoscându-l, mi-era clar că n-o să-mi restituie niciodată împrumutul, dar cu 25 ani în urmă, pe când el era ditamai gestionarul la un depozit de mobilă iar eu un amărât de inginer, mă ajutase să-mi cumpăr o canapea şi nişte fotolii. Aşa că i-am explicat unde stau ca să vină să-i dau banii. Când a apărut mi-am dat seama că suferise cumplit la moartea soacrei, era beat mort. Dar apucasem să-i promit şi i-am dat banii.  
  
Eu ştiam că promisiunea lui de a-mi restitui banii e o minciună de comun acord, dar el nu ştia că eu ştiu. Aşa că peste o săptămână a mai încercat odată.  
  
- Dane, sunt la restaurant, îi fac pomană soacrei, pot să vin să mai îmi dai nişte bani? 
  
Că era la restaurant se simţea în voce, ba aş putea spune că duhnea prin telefon.  
  
- Măi, tu mă crezi tâmpit ?  
  
Evident nu putea să-mi spună ce gândeşte (“Da”), aşa că a insistat:  
  
- Hai măi, că ţi-i dau odată cu ceilalţi. 
  
- Exact de asta mi-e teamă. 
  
... şi i-am închis telefonul. De atunci nu m-a mai căutat. 
  
Minciuna interesată este, cred eu, cea mai des întâlnită. Minţi cu un scop, de cele mai multe ori unul meschin.  
  
Îţi ascunzi verigheta şi afirmi cu nonşalanţă: 
  
- N-am fost niciodată însurat. 
  
La angajare, viitorul salariat: 
  
- Sunt exact omul de care aveţi nevoie pentru post - competent, conştiincios, sociabil. 
  
La angajare, directorul: 
  
- La noi te poţi afirma, noi apreciem personalitatea şi iniţiativa. 
  
La prezentarea unei oferte: 
  
- Fără falsă modestie, suntem cei mai buni de pe piaţă. 
  
Dacă am ajuns la capitolul ăsta, exemplul tipic de minciună interesată este reclama. Am impresia că reclama de tipul “Sunt cel mai bun detergent de pe piaţă” a fost interzisă, aşa că acum absolut toate sună aşa “Sunt de n ori mai bun decât un detergent obişnuit”. Am auzit-o de atâtea ori, încât i-am pus în vedere nevestei: 
  
- Dacă te prind că iei un detergent obişnuit, e vai de tine ! 
  
Dintre reclame, cel mai mult mi-au plăcut cele ale unor croitori de pe aceeaşi stradă: 
  
“Cel mai bun croitor din oraş” 
  
“Cel mai bun croitor din lume” 
  
“Cel mai bun croitor de pe strada asta” 
  
Recapitulând, aţi putut constata că trăim într-o lume plină de minciuni. Singura grijă este ca minciuna să nu devină păcat. Criteriul e simplu – prejudiciul adus aproapelui. Aşa încât, dacă vreţi adevărul, ţineţi aproape ! 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Despre minciună / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1303, Anul IV, 26 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!