Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Dom, dom să-nălţăm !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- 40 sfaturi pentru amatorii de circuit cu autocarul -  
 
Pe la începutul verii eram încă nehotărâţi: să mergem într-un concediu peste hotare sau să demarăm o acţiune pe care o plănuiam de câţiva ani - sa încercăm să schimbăm apartamentul cu o căsuţă.  
 
N-a mai fost nevoie să luăm nici o decizie, a hotărât altcineva pentru noi.  
 
Încă din martie eram abonat la Cotidianul plus Caţavencu. Din comoditate, pentru a evita drumul zilnic la chioşcul de ziare, dar şi din calcul - ieşeam ceva mai ieftin - am plătit abonamentul pe un an de zile.  
 
Prin iunie am primit un telefon:  
 
- Domnu' Norea, sunt x de la ziarul Cotidianul.  
 
- A, da, (am oftat eu) ştiu că tocmai aţi avut un concurs cu premii. De câteva zile am vrut să trimit şi eu un talon dar din comoditate am tot amânat.  
 
- Păi v-am introdus noi în baza de date.  
 
- Şi... ? (incepe să mijească o mică speranţă)  
 
- Aţi câştigat !  
 
- Ce-am câştigat, în ziar era o reclamă cu un Volvo...  
 
- Nu, Volvo e la tragerea din ianuarie. Aţi câştigat o excursie de lux de 1500 euro.  
 
- Unde ?  
 
- Asta hotărâţi dvs, mergeţi la o agenţie.  
 
În gândul meu: “Comod să fii, noroc să ai !”  
 
Parlamentările cu agenţia au fost lungi, oferta iniţială cuprindea un sejur de lux în Grecia, şapte zile, două persoane, avion, hotel de 5 stele. În final am ales o excursie în Europa cu un traseu la care visam de mult. În 1500 euro au încăput trei persoane, aşa că împreună cu Leni, soţia mea, am luat-o şi pe Cristiana, fiica noastră cea mică de 17 ani. Era vorba de un circuit in Franţa, Italia şi Croaţia de 13 zile cu autocarul. Obositor, totul pe fugă, dar atingea o mulţime de locuri unde nu fusesem niciodată: Viena, Salzburg, Munchen, Strasbourg, Reims, Paris, Valea Loirei, Chamonix, Marsilia, Cannes, Monaco, Milano, Veneţia, Opatija, Zagreb, în total cam 7000 km.  
 
Încă de când am văzut traseul mi-am amintit de un film văzut în tinereţe “Dacă e marţi, e Belgia” despre excursia unor americani în Europa.  
 
Fiind o experienţă inedită, în care mi-ar fi prins tare bine nişte indicaţii de la cunoscători, m-am gândit să pun pe hârtie câteva sfaturi pentru cei care vor să se încumete în viitor la aşa ceva.  
 
Dacă sunteţi coleric, nu plecaţi !  
 
Sfatul nr. 1 - Dacă nu sunteţi coleric, înarmaţi-vă cu multă răbdare, toleranţă şi înţelegere pentru semenii din autocar. Încercaţi să-i iubiţi înainte de a-i cunoaşte, după ce-i cunoaşteţi e prea târziu! Nişte mici discuţii, chiar altercaţii cu vecinii de scaun, ghidul şi şoferii sunt inerente.  
 
Sfatul nr. 2 - Acelaşi lucru e valabil pentru partener. Vă dau un exemplu de înţelegere mutuală. În Paris, la muzeul D'Orsay, la etajul V se găseşte cea mai bogată colecţie de tablouri ale impresioniştilor, pe care ţineam neapărat să o văd. Am pierdut acolo aproape două ore, un timp enorm, ţinand cont că eram mereu pe fugă. Pentru exemplificare, în tot Luvrul n-am stat în total decat o oră. Dar fetele mele m-au înţeles şi, la rândul meu, m-am revanşat lăsându-le să colinde cât vor ele prin Galeriile La Fayette. În timpul ăsta am stat într-un băruleţ, am băut bere şi am mai cizelat nişte catrene. În particular n-au cumpărat nimic, totul era prea scump.  
 
Nu luaţi copii în excursie !  
 
Sfatul nr. 3 – Limitele de vârstă pe care vi le propun sunt:  
 
- până în 12 ani – exclus !  
 
- între 12 şi 16 ani, numai copii liniştiţi, rezistenţi, dornici să se instruiască; cu alte cuvinte îngeri !  
 
Aveam în autocar un copil de 7 ani. Destul de liniştit, dar spaţiul era îngust, iar copilul era ba plictisit, ba obosit, de obicei ambele. Drept care sâcâia pe cine putea. Nimeni n-a scăpat, degeaba te prefăceai că dormi, te trăgea de mânecă. Să iei cu tine un copil atât de mic nu e numai masochism, e şi sadism, nu atât la adresa copilului cât a colegilor de autocar.  
 
Mai aveam, chiar în faţa mea, un băiat de 13 ani. Singur ar fi fost probabil suportabil, dar n-am de unde şti, pentru că lângă el era fratele lui mai mare, cu care se certa aproape tot timpul. Spun aproape pentru că erau şi momente în care se băteau. La un moment dat, după o poznă, începuseră să-l altoiască din două părţi, frate-său şi maică-sa. M-am aplecat spre scaunul din faţă şi am întrebat politicos:  
 
- Pot să dau şi eu ?  
 
- Nu ! s-a răstit la mine ăla micu'.  
 
Mama în schimb a tăcut o secundă, surprinsă, apoi a izbucnit în râs.  
 
Distanţele sunt enorme !  
 
Sfatul nr. 4 - Poziţia pe scaun e obositoare, gâtul îţi înţepeneşte. Aşa că e bine să vă cumpăraţi câte un colăcel pentru gât, din cauciuc. Nu te ajută mai deloc, dar atunci când nu îl ai îi invidiezi, ba chiar îi urăşti pe fericiţii posesori. După două zile te lămureşti, îl dezumfli, îl pliezi şi îl bagi în bagaj.  
 
Sfatul nr. 5 - Pregătiţi-vă de acasă o ocupaţie pentru orele lungi din autocar. Nu se poate conversa tot timpul, s-ar putea ca partenerul să moţăie. Peisajele sunt de multe ori monotone. Am observat că mulţi citeau sau dezlegau integrame. Eu, înainte de plecare, am luat DEX-ul şi am notat câteva zeci de cuvinte care se pretau la calambururi. În timpul excursiei le-am întors pe toate părţile, în final au ieşit vreo 30 catrene.  
 
Programul e draconic !  
 
În majoritatea zilelor te trezeşti dimineaţa la aceeaşi oră ca acasă. Plecarea este de obicei mai devreme de 8, oră pâna la care trebuie să-şi facă toţi toaleta de dimineaţă, bagajele (“Te-ai uitat, mai e ceva în baie ? Vezi, nu uita acumulatorul băgat în priză ! Cu ce te îmbraci azi ?”), masa de dimineaţă, târât bagajele la autocar. La destinaţie se ajunge după ora 21. Pauzele de pipi, de mâncare, de vizite nu pot fi prelungite pentru că datorită reglementărilor de circulaţie specifice, dacă ajungi târziu, a doua zi pleci târziu. Deci prelungirea pauzelor nu are efect numai în ziua respectivă, ci se reportează. De aici câteva urmări.  
 
Sfatul nr. 6 – Vă trebuie neapărat un ceas (celular) deşteptător.  
 
Sfatul nr. 7 – Aveţi sau nu aveţi nevoie, faceţi pipi la fiecare oprire ! Pauzele de pipi sunt rare. Autocarele au în dotare WC-uri, dar nimeni nu-ţi dă voie să le foloseşti, igiena lor creează mult prea multe complicaţii şi pierdere de timp.  
 
Un câştig colateral: fetele mele au înţeles în sfârşit că drumul Constanţa – Bucureşti de două ore jumătate poate fi parcurs fără pauza de pipi şi ţigară de la Feteşti !  
 
Sfatul nr. 8 – Nu beţi bere decât seara, două beri băute în timpul zilei vă pot pune într-o situaţie fără ieşire. La propriu !  
 
Sfatul nr. 9 – Peste tot, la WC-ul pentru femei se face sistematic coadă. Femei, nu ezitaţi, după ce termină bărbaţii ocupaţi-le teritoriul.  
 
Sfatul nr. 10 – La pauzele pentru prânz, şi ele destul de scurte, ordinea e clară: cumpăraţi repede ceva de mâncare, staţi la masă fără să o lungiţi, faceţi diverse cumpărături indispensabile, de exemplu apă, faceţi pipi – ultima operaţie, ca să ţină cât mai mult – şi dacă e cazul şi rămâne timp, fumaţi o ţigară.  
 
Sfatul nr. 11 - La fiecare oprire cumpăraţi cel puţin o sticlă de apă rece. Parcă nicăieri nu ţi se usucă gâtul mai repede ca într-un autocar.  
 
_  
 
Nu luaţi cu voi lăzi frigorifice !  
 
Sfatul nr. 12 –Eu, ştiind că am loc pe ultima banchetă, mai exact singurul loc aflat pe axa autocarului, m-am gândit că pot ţine la picioare o ladă frigorifică. Eroare! E incomodă, iar brichetele nu pot fi băgate noaptea într-un congelator pentru simplul motiv că în majoritatea hotelurilor de două stele nu există frigidere. În schimb, sticlele de apă pot fi puse pe etajera de sus, unde bate aerul condiţionat. Era mai mare distracţia, din zece în zece minute mai cădea pe culoar o sticlă de plastic. Ba la un moment dat a căzut o pizza, evident cu faţa în jos, spre disperarea posesoarei care a trebuit să cureţe intervalul. Cu şoferii nu era de glumit !  
 
Bufetul de dimineaţă  
 
Sfatul nr. 13 – Vedeţi cum vă comportaţi la bufetul de dimineaţă, aşa se creează legendele despre români ! Am remarcat că există două extreme:  
 
- oameni generoşi şi nonşalanţi, care îşi umplu tava cu toate felurile posibile de mâncare, iar la sfârşit constaţi că au mâncat numai un sfert, restul urmând să fie aruncat  
 
- oameni economi şi planificaţi, care după ce mâncau bine îşi făceau sandwichuri pentru tot restul zilei.  
 
Paradoxal, existau persoane care făceau parte simultan din ambele categorii.  
 
Vorbeam de legende. Ne-au povestit şoferii că au asistat la scene terifiante: zgripţuroaice care alergau disperate după românii noştri şi zbierau:  
 
- No paket !  
 
Mâncaţi şi beţi specialităţi locale !  
 
Sfatul nr. 14 – Pregătiţi de acasă o listă de mâncăruri şi băuturi specifice şi puneţi-o în practică. Odată întorşi din excursie puteţi să aruncaţi câte o frază, în mijlocul povestirii “În Austria şi Germania am băut cea mai bună bere sub presiune, în schimb în Franţa am trecut pe vin – Bordeaux, Beaujolais ... ” sau “În Austria am mâncat şniţel vienez, în Germania am mâncat nişte cârnaţi excepţionali, iar în Italia o pizza de la mama ei !”  
 
Dacă povesteşti despre un cotlet de porc, oricât de bun ar fi fost, nu te invidiază nimeni.  
 
Cumpărăturile !  
 
Sfatul nr. 15 – Cumpăraţi cât mai multe pliante şi broşuri. Există şi DVD-uri. Oricât de bune ar fi pozele sau filmele proprii, nu se compară cu cele alcătuite de specialişti. Cu ele în mână altfel vă lăudaţi acasă, în plus peste ani de zile vă va face chiar plăcere să le răsfoiţi.  
 
Sfatul nr. 16 – Pentru voi puteţi să vă alcătuiţi mici colecţii. Cristiana colecţiona monezi aurite de 2 euro, câte una la fiecare obiectiv turistic, mai ales la domuri. Peste tot există câte un dom, impresionant, uriaş, plin de opere de artă, de morminte ale celebrităţilor, bogăţie, fast. Stăteam şi mă gândeam că în toată Europa, timp de câteva secole, principala preocupare era să se cânte în cor “Dom, dom să-nălţăm !”  
 
Leni colecţiona linguriţe aurite, fiecare cu stema sau imaginea locului. Eu mi-am cumpărat două halbe pictate, cu capac argintat, una din Salzburg şi alta din Munchen, de la berăria numărul 1 a Europei - Hoffbrauhaus. V-am impresionat ? În plus mi-am mai cumpărat un şah cu figuri din Evul mediu, mai aveam unul din Grecia cu piese din mitologie, deci încă o colecţie.  
 
Alte colecţii: băile în mare ! În excursia asta am adăugat una pe Coasta de Azur, la Cannes şi, lucru cu care ne mândrim, una în Adriatică. Mai exact, Cristiana şi cu mine am fost singurii care am făcut baie la Opatija, seara la ora 20, la o temperatură de 21 grade în aer. Nouă ni se părea normal, apa era bună, în Mamaia ar fi fost o mulţime de oameni, dar acolo se uitau la noi ca la urs.  
 
Tot la capitolul amintiri: am o caricatură făcută de un artist pe malul Senei, în faţa muzeului D'Orsay, de care sunt tare mândru.  
 
Sfatul nr. 17 – Nu uitaţi de cadouri pentru rude, prieteni şi cunoştinţe ! E bine să fie chestii complet specifice, mai bine un tricou cu turnul Eiffel decât un parfum, mult mai scump dar nepersonalizat.  
 
Sfatul nr. 18 – Nu căutaţi chilipiruri ! Nu aveţi nici timpul şi nici norocul să daţi de aşa ceva, doar sunteţi pe un traseu turistic.  
 
Bagajele !  
 
Sfatul nr. 19 – Nu luaţi cu voi decât valize cu rotile. Am făcut marea greşeală să luăm, printre altele, o sacoşă imensă de voiaj care nu se putea căra decât în mână. Dărâmător ! Gândiţi-vă, în fiecare seară le cari pe toate în hotel, în fiecare dimineaţă înapoi în autocar. Şi uneori autocarul parchează departe de hotel !  
 
Sfatul nr. 20 – Prevedeţi faptul că la întoarcere ai nevoie de o valiză suplimentară pentru cumpărături. Unii dintre noi chiar şi-au cumpărat câte o valiză nouă. Noi din păcate n-am făcut-o, dar la întoarcere aveam în plus vreo cinci sacoşe mari de plastic.  
 
Ţinuta !  
 
Sfatul nr. 21 – Dimineaţa, înainte de a vă îmbrăca, studiaţi programul zilei. Poate fi zi de mers pe jos (adidaşi şi nu papuci), de plajă (costum de baie) sau chiar de munte (un trening suplimentar).  
 
Sfatul nr. 22 – În orice moment e bine să ai la tine o sacoşică cu un pulover şi cu pantaloni lungi. Nu mă refer la schimbările de vreme, ci la faptul că în anumite domuri, în special în Italia, nu se poate intra cu umerii descoperiţi şi cu genunchii goi. În Milano aveam pantaloni scurţi şi n-am putut intra în Dom. Era prima oară când se întâmpla şi îmi venea să-l strâng de gât pe ghid pentru că nu ne avertizase cu o zi înainte.  
 
Sfatul nr. 23 – În aceeaşi sacoşică poate încăpea şi o umbrelă mică. În general am avut vreme frumoasă, dar înainte de a intra în Palatul Versailles a început să stropească. Au apărut imediat câţiva negri, foarte amabili, cu umbrele de vânzare. 10 euro bucata. Am vrut să fiu şmecher:  
 
- Scump, domnule, scump ! şi am dat să plec.  
 
A alergat după mine şi mi-a oferit două umbrele cu 15 euro. Le-am luat, mândru că ştiu să fac afaceri. Dar negrii au Dumnezeul lor care m-a pedepsit imediat. Una din umbrele avea două spiţe rupte, iar pe cea bună am uitat-o 10 minute mai târziu la casa de bilete.  
 
Sfatul nr. 24 – Tot la ţinută intră şi borseta, inclusiv portmoneul. E bine ca fiecare să aibă separat nişte mărunţiş la el. De exemplu pentru WC, dar nu numai. Într-un autogrill unde oprisem să mâncăm, la sfârşit Leni a ieşit să fumeze şi mi-a dat mie portmoneul cu bani ca să cumpăr apă minerală. Urcăm în autocar, ne aşezăm şi Leni, după ce îşi verifică borseta mă întreabă:  
 
- Portmoneul e la tine ?  
 
Bag mâna în buzunar. Gol. Îngheţ şi încep să strig:  
 
- Opriţi autocarul, mi-am pierdut portmoneul cu bani şi acte !  
 
Sar din mers şi ţâşnesc spre autogrill. După vreo 20 m îl aud pe ghid strigând după mine:  
 
- Veniţi înapoi, l-a găsit !  
 
Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă fiecare avea banii lui, totul a plecat de la pasatul portmoneului de la unul la altul.  
 
Camerele foto şi video !  
 
Sfatul nr. 25 – Cumpăraţi încă din ţară suficiente consumabile. Eu mi-am cumpărat pentru aparatul foto un card de 1Gb şi l-am umplut ! Norocul nostru că îl aveam şi pe cel vechi, de 256 Mb. Am făcut în total peste 2500 poze. La fel, casete pentru camera video. Multe şi mari. Nicăieri nu găseşti la hotel un calculator unde să le descarci pe CD ca să le poţi refolosi.  
 
Sfatul nr. 26 – Sunt necesari neapărat acumulatori de schimb. Şi încă ceva, niciodată, dar absolut niciodată, oricât ai fi de obosit, nu te culci până nu bagi în priză acumulatorii descărcaţi peste zi şi celularul. O zi fără aparat înseamnă, peste ani de zile, o zi lipsă din excursie. Noi am păţit-o de vreo două ori, norocul nostru că nu simultan, foto şi video.  
 
Sfatul nr. 27 – Sunt momente în care cel care face poze sau filmează trebuie să stea încordat ca un arc. Se întâmplă mai ales în momentul unui tur de oraş. Am identificat două tipuri:  
 
- tur de trei secunde, făcut din mersul autocarului  
 
- tur de trei minute, făcut pietonal, cu ghidul în frunte.  
 
La primul n-ai ce face, dacă nu eşti pe fază n-ai făcut poza şi pace. Dar la al doilea rişti să pierzi grupul. La fiecare obiectiv începe ghidul cu explicaţiile, apoi ai timp de maxim două poze, cu ţipetele de rigoare:  
 
- Cristiana, fă-ne şi nouă repede o poză cu Maria Tereza, pe urmă îţi fac şi eu ţie una cu Franz Josef !  
 
Sfatul nr. 28 – Sunt multe locuri unde fotografiatul este interzis, sunt altele unde numai blitzul este interzis (No flash !). Acolo unde e interzis total trebuie mare atenţie, te uiţi bine la cei care aplică legea. Italienii sunt cei mai răi, vor neapărat să-şi vândă pliantele lor. În bazilica San Marco, sus la cai, după ce ne-a avertizat, tipul a plecat. Leni a început imediat să filmeze. În cinci secunde tipul era înapoi, a început să ţipe şi să o smucească, ameninţând-o cu amendă de la 800 la 3000 euro. Aveau camere de luat vederi ca să îi prindă pe cei cu camerele de luat vederi !  
 
Tot la Veneţia, în palatul Dogilor, treceam din cameră în cameră şi aplicam o aceeaşi figură: făceam repede două- trei poze până mă vedea cineva care îmi striga “No photo !”. Luam o mutră spăşită “OK, OK !”, ridicam mâinile în semn de “Nu mai fac !” şi mă opream. În sala următoare o luam de la cap. Până când văd o cucoană cum se repede la mine, ţipând. Cristiana se tăvăleşte de râs:  
 
- Tu n-ai observat ? Tipa asta se ţine după tine de trei săli încoace !  
 
Întâlnirile cu prietenii !  
 
Sfatul nr. 29 – Dacă e vreo şansă să te întâlneşti cu cineva pe parcurs, fă-o ! Mai exact, paşii sunt următorii:  
 
- iei legătura înainte de plecarea din ţară, prin email, telefon sau altcumva  
 
- fiecare îi pasează celuilalt numărul de telefon  
 
- ziua se ştie încă înainte de plecarea din ţară, dar pentru oră se dau telefoane scurte gen “Am plecat din Munchen”  
 
- dacă locul de întâlnire este un oraş unde înnoptezi, e perfect  
 
- dacă nu, tot telefonic stabileşti şi locul.  
 
În felul ăsta am reuşit să petrecem o seară frumoasă la Strasbourg cu un fost coleg de facultate şi soţia lui, stabiliţi în Germania de ani de zile.  
 
Vizite opţionale  
 
Sfatul nr. 30 – Dacă în planul excursiei sunt prevăzute vizite opţionale, nu te baza pe ele. Aşa s-a întâmplat cu vizita la palatul papal din Avignon. Ghidul, care n-avea nici un chef să ne ducă acolo, ne zice:  
 
- E târziu, s-ar putea să fie închis. Pentru Avignon trebuie să ieşim de pe autostradă, nu e chiar în drumul nostru. În plus vizita costă 10 euro şi se pune problema ce facem cu cei care nu vor să intre, îi lăsăm o oră în autocar ?  
 
Eu spun că se pune altă problemă, unde e logica celor care au făcut planul excursiei ? Opţional înseamnă că depinde de tine, nu de ghid.  
 
Cumpăraţi hărţi !  
 
Sfatul nr. 31 –Am cumpărat pe drum o hartă a Europei şi o hartă a Parisului, unde am stat trei zile. Au fost deosebit de utile. În Paris am avut o zi la dispoziţie, pentru care am făcut un traseu cât se poate de economic - şi aşa ne usturau tălpile de mers: Invalizi, cu Muzeul armelor şi mormântul lui Napoleon, muzeul Rodin, muzeul D'Orsay, Luvru, Cartierul latin, Notre Dame. Totul între 10 şi 18, timp în care am şi mâncat de prânz.  
 
Muzee  
 
Sfatul nr. 32 - În muzee trebuie să ştii ce vrei, altfel ori pierzi timp, ori pierzi lucruri după care mai târziu îţi pare rău. În Luvru, pe care ghidul ne-a sugerat să-l ocolim ca fiind mare mâncător de timp, ne-am propus numai câteva obiective: renascentiştii, cu vârf de lance Mona Lisa - pe care nu puteam să o ratăm - apoi Grecia antică, cu ţintă principală Venus din Millo şi în drum spre ieşire, Egiptul antic. De altfel nu eram singurii care am adus un tribut snobismului, sălile cu Mona Lisa şi Venus din Millo erau singurele supraaglomerate.  
 
Sfatul nr. 33 - Dacă intenţionezi să vizitezi mai multe muzee, poţi cumpăra, încă de la Versailles, bilete de 30 euro de persoană. Sunt valabile pentru Versailles şi încă alte 60 de muzee. În Franţa copiii intră gratis peste tot. Ieşi mai ieftin şi scuteşti eventualele cozi, se zice că la Luvru poţi sta câteva ore la coadă la bilete. N-a fost cazul, când am fost noi nu era nimeni.  
 
Sfatul nr. 34 - Folosiţi calitatea de grup ! În multe locuri e mai ieftin. În plus, grupurile nu stau la coadă.  
 
Să vedeţi ce-am păţit. Pe seară, era programată o plimbare cu vaporaşul pe Sena. Câţiva dintre noi doream să vedem turnul Eiffel încă din seara respectivă, pentru a câştiga timp a doua zi. Îl întrebăm pe ghid:  
 
- Nu se poate ca după croazieră să venim cu toţii la turn ?  
 
- Exclus, nu vor şoferii, se va merge imediat la hotel.  
 
- Bine, atunci noi renunţăm la Sena şi mergem la turn.  
 
Nu era departe. Dar coada la bilete a durat o oră jumătate. Urcăm la etajul II şi stăm la coadă pentru top. În timpul ăsta vedem cum se apropie de noi restul grupului, cu ghidul în frunte.  
 
- Ce-i cu voi ?  
 
- Păi după Sena ne-a adus autocarul aici şi pe urmă a plecat la hotel.  
 
- Bine, dar cum de aţi urcat atât de repede, că e o coadă jos !?  
 
- Păi n-am stat la coadă, că suntem grup !  
 
Păi să nu-l strângi de gât pe ghid ? În loc să stăm la coadă şi să ne doară picioarele, puteam să ne plimbăm pe Sena.  
 
Sfatul nr. 35 - Programaţi vizita la turnul Eiffel seara ! În afară de luminile obişnuite, galbene, din când în când se aprind becuri albe, interminente, ca la un pom de Crăciun. O feerie ! În momentele acelea se aud mii de exclamaţii şi ţipete de încântare.  
 
Sănătatea !  
 
Sfatul nr. 36 – În general trebuie să ai o stare generală bună, altfel mai bine nu te înscrii în excursie. Dar trebui şi să o întreţii. E bine să ai la tine câteva medicamente indispensabile. E bine să mănânci şi să bei numai chestii sigure, în aşa fel încât cu nici un chip să nu capeţi diaree sau vreo alergie.  
 
Sfatul nr. 37 – Dacă e prevăzută în program urcarea pe munte, în cazul nostru Chamonix, Mont Blanc, 3800 m, e bine să ştii că lipsa de oxigen se simte considerabil. Ai ameţeli şi ţi se moaie genunchii. Trebuie să stai jos vreo 10 minute până te acomodezi, apoi să mergi încet, fără mişcări bruşte. Bolnavii de inimă mai bine nu se încumetă.  
 
Documentaţi-va înainte de plecare !  
 
 
august 2006  
Am ajuns în două locuri de care nu auzisem niciodată, iar acum mi-ar părea tare rău să nu le fi văzut. Norocul nostru că nu erau opţionale !  
 
Sfatul nr. 38 – Dacă ajungi la Paris, mergi neapărat în cartierul Defense, un cartier de zgârie-nori de la periferie, centru de afaceri, cu o arhitectură deosebită. Uluitor este L'Arche de la Defense, un bloc imens (de birouri, nu de piatră) în formă de arc de triumf, aliniat cu Arcul de triumf cel original şi cu Obeliscul din Place de la Concorde. Deşi la distanţă mare, alinierea e vizibilă cu zoom-ul aparatului.  
 
Sfatul nr. 39 – Dacă mergi vreodată în Croaţia pentru Coasta dalmată, cea atât de lăudată, du-te şi la rezervaţia naturală Plitvice ! E o salbă de lacuri aşezate la altitudini diferite, care curg unul în altul şi formează sute de cascade de cele mai diverse forme, dimensiuni şi grupări. O splendoare de peisaje ! Iar croaţii ştiu să facă turism fără să-şi bată joc de propriul patrimoniu. După ce plăteşti biletul de intrare poţi să stai o zi întreagă, să te plimbi pe jos (e amenajată o potecă din lemn), cu trenuleţul sau cu vaporaşul, unde vrei. Cu condiţia să respecţi regulile dintr-o rezervaţie.  
 
Ai ajuns acasă ?  
 
Sfatul nr. 40 – Rezervaţi-vă din start câteva zile de concediu de odihnă suplimentare, s-ar putea ca la întoarcere să vreţi să vă şi odihniţi puţin !  
 

august 2006  
 
Referinţă Bibliografică:
Dom, dom să-nălţăm ! / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1298, Anul IV, 21 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!