Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Despre gelozie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Discutam odată cu soră-mea ... De fapt e vorba de o soră vitregă, fata soţiei lui taică-meu. Când voiam să şocăm pe cineva ne prezentam: soră şi frate, între noi sunt patru luni diferenţă. 
  
Discutam odată cu soră-mea ... Ea susţinea că gelozia feminină e mai legată de suflet, iar cea masculină de trup. 
  
- Dacă prietenul meu s-ar culca cu o fufă, nu m-ar durea prea tare. Aş face mutre, evident, dar l-aş ierta repede. În schimb dacă s-ar îndrăgosti de alta, aş suferi cumplit, chiar dacă nu s-ar culca cu ea. Pe când la bărbaţi e invers. Sunt convinsă că dacă i-ai spune unui bărbat că soţia lui e îndrăgostită de un altul, primul lucru care ar conta ar fi “S-a culcat cu el ?” La răspunsul negativ ar răsufla uşurat şi ar gândi, nepăsător “Las' că-i trece”. 
  
Astăzi, la 40 de ani de la discuţie, înclin să-i dau dreptate. Dar cum n-am fost niciodată femeie, voi trata în continuare tema privită numai prin prisma unui bărbat.  
  
Am auzit de multe ori părerea “Gelozia nu reflectă atât dragostea, cât simţul proprietăţii”. Dar, ciudat, părerea asta n-am auzit-o decât din gura proprietăţii. E posibil să fie adevărată. Lăsând la o parte faptul că nimeni nu are drept de proprietate asupra altei persoane (cel mult drept de uzufruct parţial), eu am o părere uşor diferită – nu e vorba de simţul proprietăţii. Să luăm câteva exemple tipice. 
  
1. Soţ şi soţie, căsătoriţi de câţiva ani. Dragoste inexistentă, relaţii sexuale sporadice, soţul vine beat acasă şi îşi bate nevasta destul de des. Pe de altă parte o înşală de câte ori are ocazia şi nici nu se prea fereşte.  
  
Sosit acasă pe neaşteptate, îşi surprinde soţia în plină activitate sexuală cu un vecin. Ce credeţi că face ?  
  
a) Îşi cere scuze că a neglijat-o şi promite să fie mai atent. 
  
b) Îşi dă seama că a dus relaţia lor într-un punct imposibil, îi lasă casa şi pleacă în lume. 
  
c) Îşi snopeşte nevasta în bătaie şi cu un cuţit încearcă să-i ia gâtul vecinului. 
  
Evident, răspunsul e “c”. De ce ?  
  
Nu din cauza unei suferinţe cumplite din dragoste.  
  
Nu din cauză că soţia lui a avut în braţele altuia orgasmul pe care el nu i l-a mai oferit demult.  
  
Ci din cauza onoarei. Pe bărbat îl oripilează gândul că e încornorat şi mai ales că vor afla toţi cunoscuţii. Cuvântul ăsta “coarne” are mai multe victime pe conştiinţă decât multe altele care par mai periculoase. 
  
2. O femeie măritată are un amant. Se întâlnesc periodic, se simt bine împreună. La un moment dat îl înşală, mă rog, tehnic vorbind îşi înşală soţul, dar să presupunem că acesta nu află nimic. În schimb amantul află şi explodează de furie. Îmi puteţi spune cum de suportă foarte bine ca amanta lui să se culce regulat cu soţul, dar îl deranjează să afle că a făcut-o cu un alt bărbat ? Evident, simţea cum îi înmuguresc pe frunte mici corniţe. 
  
Amanta 
  
E cea pe care o iubeşti, 
  
Dar te înşală, vrei - nu vrei,  
  
Şi totuşi, ce ciudat, nu eşti 
  
Gelos deloc... pe soţul ei. 
  
3. Un bancher singur, în vârstă, a început o relaţie cu o tânără săracă, frumuşică şi curăţică. I-a închiriat un apartament, o întreţinea. Într-o zi a venit la ea inopinat şi a găsit-o în pat cu un tânăr. Zbucium, gelozie. “I-am dat totul şi ea ma înşală ... îmi pune coarne ... ” 
  
Până i-a dat Dumnezeu gândul cel bun. I-a căsătorit pe cei doi tineri. Toate relaţiile au rămas aceleaşi. Cei doi trăiau întreţinuţi de bancher. Acesta venea din când în când pe la amantă, timp în care soţul pleca de acasă. Acum era fericit. El era amantul, tânărul era cel încornorat. Şi totul cu o bucăţică de hârtie, care a mutat coarnele de pe o frunte pe alta. 
  
Menţionez că exemplul ultim e luat dintr-o schiţă de Maupassant citită în tinereţe. Mi-a plăcut foarte mult, dar nu m-a prea ajutat în momentele mele de gelozie. Fiindcă, evident, am trecut şi eu prin aşa ceva în tinereţe, altfel de unde aş fi ştiut atâtea ? 
  
4. Soţul vine acasă şi îşi găseşte soţia în braţele alte femei. Nu e atât furios cât nedumerit. “Ce are tipa asta şi n-am eu ? Înţelegeam dacă o făcea cu un bărbat !”. Înţelegea pe naiba, dacă o găsea cu un bărbat explozia era gata. Nu-i trece prin minte ideea că soţia lui s-ar putea s-o iubească pe amantă. Singura idee care îi vine în minte este să facă sex cu amândouă. În schimb ar refuza cu indignare să facă sex în trei cu un alt bărbat. O femeie nu pune coarne. 
  
E cunoscut faptul că din cele mai vechi timpuri femeia şi bărbatul sunt trataţi diferit de către morală şi societate. Pedepsele pentru infidelitate conjugală erau moartea pentru femei (prin lapidare în vremurile biblice, prin tăierea capului pe vremea lui Henric al VIII-lea) şi un zâmbet condescendent pentru bărbaţi. Care să fie motivele ?  
  
Motivul principal pare să fie patriarhatul. Bărbatul era domnul şi stăpânul, femeia era, mai ales în vechime, slugă. Bărbatul conducea, el făcea legea. Bărbatul ştia carte, el scria textele sfinte (asta e o idee preluată de la o femeie, îi mulţumesc pe această cale).  
  
“Să nu preacurveşti” e o normă morală adresată bărbatului, iar pedeapsa pentru o viaţă întreagă de preacurvie (iadul) era amânată cu zeci de ani. Pedeapsa femeilor –omorârea cu pietre- sosea pe loc, ele nu aveau dreptul să preacurvească de două ori la rând.  
  
Alt motiv (sau poate motivul principal al patriarhatului) este că bărbatul are o putere fizică net superioară. O femeie care îşi prinde bărbatul cu alta în pat rareori sare la bătaie, ştie că riscă să capete tot ea un ochi umflat. În schimb îşi ia de păr rivala, acolo are mai multe şanse. 
  
Pe de altă parte, dragi femei, v-aţi gândit vreodată că v-o faceţi cu mâna voastră ? Bărbaţii sunt solidari, femeile nu. Dacă o femeie trece pe rând prin mai multe paturi, primele care o bârfesc sunt celelalte femei. “Curva dracului”. Culmea este că cel mai mult o bârfesc cele care au trecut prin aceleaşi paturi. 
  
Dar motivul principal, după părerea mea, este maternitatea. O femeie care îşi înşeală soţul riscă să producă bastarzi, să strice linia de sânge bărbătească. Dacă ceva îl poate scoate din minţi pe un bărbat mai mult decât coarnele este ideea că plozii din curtea lui nu îi duc mai departe sângele. Şi implicit, marile lui calităţi.  
  
Să vedem dacă există situaţii în care gelozia are alte motivaţii decît coarnele şi linia de sânge. Da, de exemplu hipersensibilitatea şi o imaginaţie bogată. Un tânăr îşi vede iubita cum cochetează cu alţii şi ajuns singur acasă, începe să şi-o imagineze în diverse situaţii, de la o plimbare de mână cu rivalul, până la diverse poziţii, în funcţie de competenţa lui în materie. Aici motivul este lipsa de încredere. Un tânăr sensibil n-o să încerce niciodată să-şi pedepsească fizic iubita. În schimb e posibil să-i treacă prin minte suicidul. Imaginaţia lui bogată începe să brodeze. “Abia după moartea mea îşi va da ea seama ce a pierdut. Va plânge la nesfârşit şi se va topi de tristeţe. Poate va intra chiar la mănăstire.” Pedeapsa sună atât de tentant încât unii o şi duc la îndeplinire. Sinuciderea, vreau să zic, nu pedeapsa. Pentru că în cazul cel mai bun va fi uitat în câteva luni. În cazul celălalt iubita se va consola în aceeaşi seară în braţele unui norocos, pe cămaşa căruia va lăsa câteva urme de lacrimi şi de muci. 
  
Una dintre cauzele geloziei este o căsătorie pripită. Cei doi nu se cunosc suficient şi, după câteva luni, îşi dau seama că au făcut o geşeală. Unii îi spun nepotrivire de caracter. Cei doi continuă din diverse motive, dar sunt plini de suspiciune şi fiecare gest al celuilalt îi toarnă picături de venin: “Mă înşeală”.  
  
Asemenea situaţii pot fi evitate printr-o perioadă prealabilă de trai în comun numită, uzual, concubinaj. Tinerii de azi, mai înţelepţi decât cei de ieri (adică noi), apelează des la aşa ceva. Şi nu consideră în asta nimic ruşinos. Am fost de curând la nunta unei nepoate. Invitaţia începea aşa: „Noi, Marian şi Ioana, ne-am hotărât să punem capăt concubinajului nostru şi, din data de..., să aparţinem unul celuilalt şi în faţa Domnului.” În particular, cum e o nepoată de sânge foarte apropiată, mi se pare cea mai bună dovadă că atât umorul, cât şi sinceritatea sunt ereditare. 
  
Se spune că o dragoste adevărată se bazează pe încredere şi în cazul acesta gelozia lipseşte cu desăvârşire. Eu cred, şi nu e numai părerea mea, că e vorba mai degrabă de autoeducaţie. Trebuie să înveţi să îţi reprimi orice pornire de gelozie, orice suspiciune, orice zvâcnire a imaginaţiei. Altfel, în cazul anumitor meserii practicate de bărbaţii care pleacă de acasă cu lunile, înnebuneşti. Este cazul marinarilor –în Constanţa sunt numiţi mai nobil vaporeni- care au o vorbă străveche “Când sosesc de pe vapor primul lucru este să dau un telefon acasă. Căsnicia mea valorează mai mult de 25 bani”. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Despre gelozie / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1297, Anul IV, 20 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!