Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Despre destin şi liberul arbitru
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Prin 2002 au avut loc două evenimente importante în viaţa mea: am împlinit 30 ani de la terminarea facultăţii şi am început să folosesc intensiv internetul. Deşi nu pare, evenimentele sunt strâns legate între ele. Unul dintre colegi a creat un site, un grup de discuţii al promoţiei. E vorba de Laurenţiu Orăşanu, plin de iniţiativă, bun informatician şi care, printre altele, a avut rol de locomotivă în lansarea mea pe o traiectorie literară. Pe acest site, cu mare plăcere, am început să-mi redescopăr o parte din colegii de facultate. S-au iscat uneori dezbateri pasionante şi deosebit de interesante.  

La un moment dat, am emis teoria "Ce e scris în gene ne e pus”. Imediat au sărit câţiva colegi: “Asta înseamnă că nu crezi în liberul arbitru, ci într-un destin implacabil”. Fiind moderatorul grupului, mi-am îndemnat colegii să răspundă serios la întrebarea “Există sau nu liberul arbitru?”  

Două răspunsuri mi s-au părut mai interesante. În rezumat, ele spun:  

Gena: ”Liberul arbitru nu există. Suntem programaţi de creator să analizăm contextul şi să răspundem într-un mod unic. Dacă se reface contextul (imposibil în practică), răspundem exact în acelaşi mod.”  

Mitică: “Liberul arbitru există şi este procesul cel mai prioritar la un moment dat T.”  

 

Deşi par complet diferite, părerea mea este că cele două teorii spun exact acelaşi lucru sub altă formă. Mitică face o analogie între om şi un calculator cu multitasking. Dar compararea priorităţilor nu este altceva decat analiza contextului de care vorbea Gena, iar alegerea procesului cel mai prioritar este un mecanism atât de exact încât nu mi se pare deloc liber arbitru.  

Ce susţin eu: Gena (ce nume predestinat!) are dreptate - liberul arbitru nu există. Iar programele care dirijează viaţa unui om sunt înmagazinate în gene. N-aş merge până acolo încât să susţin că există un programator (Creatorul) care să le aleagă pentru fiecare om în parte. Probabil că ele se obţin în mod aleator în momentul apariţiei unei noi vieţi, dar cert este că ele există încă din faza embrionară şi hotăresc în mod irevocabil destinul persoanei respective. Rolul Creatorului a fost cel iniţial, de a crea mecanismul.  

 

Au apărut imediat replici: dacă destinul e totul, care e rolul educaţiei, al mediului, al anturajului ? Păi educaţia şi mediul sunt cele care creează contextul. Cu altă educaţie şi alt mediu, ar fi alt context şi răspunsul ar fi altul. Programul este acelaşi, doar că este plin de If-uri. Cât despre anturaj, cred că omul este cel care îl alege sau chiar îl creează. Părerea asta o am de mult şi nu e legată strict de temă. Am auzit de multe ori o expresie cu care nu sunt de acord: "Era băiat bun, dar l-a stricat anturajul". Cred că fiecare îşi alege sau (daca e tipul de lider) îşi creează anturajul pe care îl consideră cel mai potrivit, conform programării sale. De aici şi proverbele "Cu cine te asemeni, te aduni", "Cum e turcul şi pistolul"...  

Apropo’de programe. Cu ocazia asta reamintesc teoria unui alt coleg, Chris: omul e dotat cu rutine care să şteargă amintirile evenimentelor neplăcute. Foarte interesantă observaţia lui: cei ranchiunoşi sunt aşa pentru că le lipsesc rutinele respective.  

Ce ar mai fi de spus este că intuisem asta (paralelismul între om şi calculator) încă de la vârsta de 20 de ani. În poezia "Facerea lumii" scrisă în 1973, ultima strofă sună aşa:  

 

Iar în final,  

crezând că e original  

s-a imitat pe sine însuşi  

(farsorul !)  

şi a creat... calculatorul.  

 

Dan D. susţine că teoria respectivă este demobilizatoare. Aşa e, de aceea nici nu va fi enunţată oficial de cineva. Unii s-ar simţi jigniţi de comparaţia cu niste roboţei umblători, cu un program prestabilit, care le anulează, aparent, toate meritele. Alţii ar avea o justificare bună pentru toate fărădelegile din lume: "Nu sunt eu de vină, aşa am fost programat." Despre consecinţe se poate vorbi zile în şir.  

 

Aplicaţia imediată enunţată de Dan D. ("unii colegi din grup sunt programaţi să-şi spună opiniile, alţii nu”) îmi aminteşte un text întâlnit pe internet:  

"Unii oameni sunt făcuţi să facă treaba.  

Alţii îi observă atent pe primii cum fac treaba.  

A treia categorie nu ştie niciodată despre ce-i vorba şi întreabă mereu: Care-i treaba ?"  

Excelentă clasificare !  

 

Apropo’de alegeri. În viaţă, în majoritatea cazurilor, nu alegem binele ci răul cel mai mic. Este o urmare firească a faptului că idealul nu există.  

E vorba de drumul în viaţă, şcoală, carieră ? Eliminăm răul cel mare după criteriile noastre, mai exact eliminăm toate variantele incompatibile sau nesuferite şi… alegem. Nu vrem să ajungem la ţară? Eliminăm agronomia. Nu suportăm sângele? Eliminăm medicina. Încet- încet, ajungi să-ţi alegi... destinul.  

E vorba de alegerea nevestei ? Eliminăm (eventual după teste amănunţite, cât se poate de plăcute) toate femeile care nu satisfac criteriile: aspect atrăgător, elegantă, cultă, gospodină, econoamă… Şi alegem. Pe cea cu sânii cei mai mari.  

E vorba de alegerea preşedintelui? Ei bine, până în ’90 credeam că în democraţiile adevărate se numesc alegeri, pentru că acolo ne exercităm liberul arbitru. După care mi-am dat seama că, mai mult decât în alte ocazii, la urne mergem să alegem răul cel mai mic.  

 

În discuţie, cineva amintea de Biblie, de lege şi de morală. Păi însuşi Dumnezeu ne-a dat prima dovadă de "liber arbitru" al omului. I-a prezentat-o pe Eva lui Adam şi i-a spus:  

- Alege-ţi o soţie !  

Adam s-a uitat în jur şi a analizat contextul: erau în grădina Edenului pomi, animale şi Eva. Bineînţeles, a ales ceea ce credea el că e răul cel mai mic.  

Aici nu pot să nu amintesc o epigramă scrisă de Gh. Chirilă.  

 

Eva  

 

“Mărite Doamne, o dorinţă am:  

Să-l pedepseşti amarnic pe Adam,  

Că prea e urâcios şi îngâmfat!”  

Şi Dumnezeu i-l dete de bărbat.  

 

Apropo' de ilegal si imoral. Cu siguranţă aţi auzit de una din legile lui Murphy: "Toate lucrurile bune sunt ilegale, imorale sau îngraşă". Dupa vârsta de 50 ani m-am hotărât să nu mă mai abţin atât de la lucrurile bune, că doar o viaţă are omul. Fiind eu om cu frică de lege şi de Dumnezeu, AM ALES să mă îngraş. În doi ani am pus pe mine vreo 15 kilograme.  

 

Peste câţiva ani de la discuţiile de mai sus am citit “Cele 4 legi ale spiritualităţii indiene”, pe care le rezum aici.
- prima lege: “Persoanele pe care le întâlneşti sunt persoanele potrivite”.  

- a doua lege: “Ceea ce ni se întâmplă este singurul lucru care ni se putea întâmpla”.
- a treia lege: “Orice moment în care se începe este momentul corect”.
- a patra lege: “Cand ceva se termină, se termină”.
 

Ei bine, mi se pare că, fără a beneficia de învăţăturile orientale, am ajuns la exact aceeaşi concluzie. “Niciun fulg de zăpadă nu cade niciodată în locul greşit”.  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Despre destin şi liberul arbitru / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1294, Anul IV, 17 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!