Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Dan Norea         Publicat în: Ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

Despre bine şi rău
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Despre bine şi rău  

 

Un coleg de birou remarca, la un moment dat: “În viaţă,unele alegeri sunt făcute cu creierul, altele cu inima”. Remarca m-a dus cu gândul la paralela între conştient şi subconştient, între logică şi intuiţie. După câte ştiu, intuiţia este dată de un summum de informaţii pe care nu le-ai tradus încă în cuvinte. Este cumva ca în bancul acela: “Ştii care e asemănarea dintre un câine şi un inginer? Amândoi au priviri inteligente, dar nu se pot exprima”. Simţi argumentele pro şi contra, sunt puternice, dar nu le poţi exprima şi, din cauza asta, ai tendinţa să le minimizezi importanţa. Pot fi două cazuri:  

- Inima te îndeamnă la acţiune, iar mintea evaluează riscul şi aduce argumente protectoare. Înclin să cred că, dacă mintea nu vine cu argumente zdrobitoare (dacă faci asta, mori), e preferabil să ţii seama mai degrabă de inimă decât de minte. La bătrâneţe, mai degrabă iţi regreţi neîmplinirile decât eşecurile. Altfel spus, butada “e mai bine să regreţi că ai făcut un lucru decât că nu l-ai făcut” e cât se poate de adevărată. Cum eu mă consider un om logic, am la activ nenumărate ocazii pierdute datorită acestei protecţii mentale.  

- Mintea îţi spune să faci ceva, iar inima simte pericolul şi te îndeamnă să stai în banca ta. Şi în acest caz, e preferabil să ţii cont de subconştient, mai exact e bine să îi creşti ponderea în momentul evaluării. O presimţire trebuie luată în serios în cel mai înalt grad.  

E adevărat că vorbesc aici din proprie experienţă, dar este experienţa unui bărbat. Despre femei se spune în mod greşit că nu au logică. Ba au, dar ele acordă (intuitiv!) o pondere mai mare intuiţiei decât logicii. Şi ciudat, de multe ori, aleg mai bine decât bărbaţii.  

La capitolul acesta, merită menţionată opinia unei foste colege de facultate, Gena: “Cred că fiecare dintre noi are un înger păzitor (de fapt un mecanism de protecţie intern) care îl salvează în situaţiile limită”. Ce altceva sunt presimţirile?  

 

Şi vin la subiectul principal - bine şi rău în alegeri. Există două situaţii extreme.  

Binele fără efort - e indicat să il faci fără excepţie, chiar dacă pe moment nu ai niciun avantaj. Indiferent dacă persoana îl merită sau nu. Dacă îl merită, binele nu trebuie făcut pe post de recompensă, tot aşa cum, dacă nu îl merită, nu trebuie să te abţii în a face bine, ca un fel de pedeapsă. Nu e vorba nici de recunoştinţă, nici de modul în care eşti apreciat de terţi. Nu e vorba nici de o atitudine gen Maica Tereza. E vorba de faptul că, indiferent dacă alţii îţi cunosc sau nu faptele, tu însuţi te simţi mai bine, creşti în proprii tăi ochi. Şi părerea despre tine însuţi e esenţială. Mai ales dacă, în lipsa unor succese facile în tinereţe, ţi se pare că eşti prea scund.  

Nu mă refer aici la aroganţi, care au în proprii ochi o statură până la cer. Cei care îi privesc de sus pe cei din jur nu vor face niciodată un bine dezinteresat.  

Răul gratuit se află la cealaltă extremă şi e unul din lucrurile care mă scot din minţi. Cum ar fi zgâriatul unei maşini cu cheia, în trecere, numai aşa, de-al naibii. Ţin minte, prin februarie ’90 mergeam pe stradă noaptea şi din sens contrar veneau vreo patru flăcăi beţi. Unul din ei, când a ajuns în dreptul meu, a făcut un pas în lateral, mi-a dat un pumn în bărbie şi a izbucnit în râs. Aveam barbă şi n-am simţit mai nimic, lovitura a fost amortizată. Imaginaţi-vă că-i daţi una în barbă lui Karl Marx – fizic nu va simţi nimic. Dar m-a lovit în tot ce aveam eu mai scump, credinţa în oameni, în faptul că omul pune un strop de raţiune în tot ce face. Sufăr şi acum când îmi amintesc.  

Privind prin această prismă, există un caz particular de rău gratuit – răzbunarea. Îl văd ca un rău gratuit pentru că nu există niciun avantaj care să justifice decizia. Să compensezi un rău deja întâmplat cu alt rău este ca şi cum ai susţine că, la adunarea algebrică, minus cu minus dă zero. Nu, dă un minus şi mai mare. O răzbunare duce la multiplicarea răului. E ceea se întâmplă la luptele între clanuri. Butada “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” nu poate duce în final decât la nişte combatanţi orbi şi ştirbi.  

 

Când un duşman, ca nătărăul  

M-atacă din senin, eu nu-i  

Vreau, orişice mi-aţi spune, răul.  

Păi, ce să fac cu răul lui?  

 

Bineînţeles, majoritatea alegerilor sunt undeva între cele doua extreme – presupun bine şi rău. În cele ce urmează mă voi referi la bine şi rău nu în sensul de morală, ci în sensul de avantaje şi dezavantaje. Evident, ele trebuiesc puse în cumpănă şi soluţia trebuie aleasă în mod raţional, inclusiv ţinând cont de subconştient.  

Dacă am putea transpune în cifre suma avantajelor şi suma dezavantajelor, am putea defini egoismul şi altruismul. Când, într-o alegere, cântăreşti avantajele şi dezavantajele, trebuie să te consideri egalul celorlalţi. Un egoist aplică o pondere de un milion propriei persoane şi, dacă avantajul lui e foarte mic, comparativ cu suma dezavantajelor celorlalţi, alege soluţia care îi aduce lui acel mic avantaj. Cum ar veni, îl doare în cot de răul făcut celorlalţi.  

În contrast cu asta, altruismul nu presupune neapărat o pondere subunitară acordată propriei persoane, nici măcar egală cu 1. Repet, nu vorbesc de sfinţi, e posibil ca ei să-şi autoatribuie o pondere mică-mititică. Oamenii obişnuiţi, neegoişti, au ponderea, zic eu, cam între 2 şi10. Încă e bine, câtă vreme ţii cont şi de efectele asupra celorlalţi.  

Evident, sentimentele influenţează şi ele procesul. Acorzi inconştient ponderi mai mari persoanelor iubite, uneori mai mari decât propria pondere. Oare asta să fie definiţia dragostei? Invers, acorzi ponderi foarte mici duşmanilor. Dacă eşti ranchiunos, ai tendinţa ca un duşman să beneficieze de o pondere negativă, adică să consideri că răul lui este echivalent cu binele tău.  

Conducătorii, de la preşedintele unei asociaţii de locatari, până la preşedintele unui stat, au alt mod de a evalua. Când compară binele şi răul a două grupuri de oameni, un conducător e obligat să adune ponderile oamenilor din grupuri. În momente de criză, datorită scăderii veniturilor, un manager scade profitul, scade o bună parte din cheltuieli, după care are obligaţia să facă reduceri de personal. În caz contrar, firma dă faliment şi suferă de zece ori mai multe persoane.  

La nivel de stat, acest mecanism este cel care justifică sacrificii umane pentru binele naţiunii. Dar aici e problema – cine defineşte binele public? Avem exemple la noi. Am avut un preşedinte care, pentru binele public, a chinuit o generaţie cu ger, întuneric, foame şi lipsa unor articole de igienă elementară. După dispariţia acestuia, asistăm la un fenomen frecvent - toţi oamenii politici, cinstiţi sau hoţi, corupţi sau incoruptibili (de ce râdeţi, poate avem şi din ăştia), susţin că doresc binele public, botezat mai nou “interesul naţional”. Dar nu ştiu cum se face, fiecare vede altfel acest interes naţional.  

Cam asta ar fi viziunea mea despre bine şi rău, o viziune inginerească.  

 

Tot la capitolul alegeri între bine şi rău, reamintesc un pasaj din “La est de Eden” de Steinbeck care mi-a plăcut teribil de mult. Citind biblia, un personaj găsise două variante diferite de traducere a unui îndemn al Domnului către om, vis-a vis de răul din el:  

- Tu îl vei stăpâni! (you will - promisiune)  

- Tu trebuie să-l stăpâneşti! (you must - ordin)  

A fost consultat un chinez în vârstă. Acesta a găsit problema interesantă, a mers la comunitate şi a propus-o spre rezolvare Sfatului Bătrânilor. După câţiva ani de analiză a Bibliei în diverse variante, aceştia au propus o nouă traducere:  

- Tu poţi să-l stăpâneşti! (you can – posibilitate dar şi opţiune)  

Îmi place foarte mult Steinbeck, iar “La est de Eden” este foarte potrivit într-o discuţie despre bine şi rău, pentru că însăşi tema romanului aminteşte explicit, începând cu titlul, de Cain şi Abel. Dar cel mai mult mi-a plăcut acel pasaj comentat (atenţie!) de nişte chinezi bătrâni necreştini.  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Despre bine şi rău / Dan Norea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1276, Anul IV, 29 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Norea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!