Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Dan Caragea         Publicat în: Ediţia nr. 948 din 05 august 2013        Toate Articolele Autorului

Dan CARAGEA - SCENARIILE MORŢII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mitul contemporan al frumuseţii netrecătoare şi al sănătăţii corpului, în numele căruia sunt lansate zilnic o mulţime de practici, intervenţii, tratamente şi diete, prezentate drept adevărate miracole oricărei femei şi oricărui bărbat chinuiţi de câte un detaliu inestetic sau de apariţia semnelor deteriorării trupeşti, evocă, prin reflex, umbra terifiantă a decrepitudinii fizice, a îmbătrânirii şi, fireşte, a morţii.  
 
Decesul conferă corpului statutul de obiect absolut, prin anularea iremediabilă a subiectului, iar dacă moartea a survenit în urma unui accident, multe organe se pot refolosi, ceea ce însemnă că, pe bucăţi, metonimic, corpul poate migra şi trăi în alt corp. Scenele eviscerării, ale îmbălsămării sau mumifierii sunt posibile doar pentru că sufletul a dispărut sau migrat, iar aceste tratamente nu satisfac decât curiozităţi morbide sau muzeistice.  
 
Trecerea tinereţii şi instalarea declinului sunt dramatice pentru fiinţa umană atât pe pe plan estetic, alimentând o „estetică a urâtului”, cât şi erotic, prin pierderea puterii de seducţie, a farmecului şi magiei senzuale şi, o dată cu acestea, a sexualităţii redutabile.  
 
Această angoasă nu se regăseşte în societăţile tradiţionale. Ea este apanajul exclusiv al istoriei, cu precădere al modernităţii, al triumfului ştiinţei şi, mai de curând, al geriatriei. De aceea, după Al Doilea Război Mondial, după reprezentările realiste şi idealizate, în genul starurilor hollywoodiene, şi chiar ale unei pornografii „sănătoase”, asistăm, în ultima vreme, la tot mai multe reprezentări artistice de cadavre, imagini lucrate cu abilitate, în care apar de obicei tinere care au sucombat şi pe trupul cărora larvele iau forma fluturilor, aşa cum ochii se golesc de lumină sau sângerările se transformă în garoafe sau petale de trandafir. Astfel, nudul rămâne o temă artistică şi după trecerea trupului în nefiinţă, căci arta contemporană, include şi estetica morţii. Să fie acesta un punct terminus, o separare de erotică, sau, dimpotrivă, resurecţia, inconştientă adesea, a necrofiliei ca tratament artistic anxiolitic.  
 
În tot ce am afirmat până acum, am considerat că reprezentaţiile (spectacolele) corpului, dominate de o estetică erotizată, sunt reprezentări ale privirii Celuilalt, ale nevoii acestuia de a lua în stăpânire, simbolic, corpul ca obiect teatral şi de a-şi tranchiliza, prin privire, tensiunea existenţială.  
 
O asemenea afirmaţie arată că ceea ce suntem sau simţim interferează cu toate imaginile şi reprezentările corpului prin care ne unim de Celălalt. Este aici un fel de separare a învăţărilor, memoriei, percepţiilor şi sentimentelor, gândurilor şi credinţelor nepotrivite de „eu”, pentru a ne putea aliena trupul fără ca „eul” să-şi piardă identitatea. Ceea ce „eu” obiectivez şi obiectualizez este doar o parte a sufletului meu scindat, atunci când acesta se mistuie în focul pasiunii, un corp animat de emoţionalitatea momentanului pe care o dăruim la fel cum dăruim un buchet de flori. În această decizie voluntară, „eul” se „desface” în emoţii şi gânduri propice, filtrându-se până la prospeţimea genuină a trăirilor adolescentine.  
 
Iubirea nu este posibilă fără acestă amnezie consimţită, căci „a iubi” înseamnă reîntoarcerea la corpul virginal, chiar dacă el ar aparţine unei prostituate. Sau, poate tocmai de aceea, şi acesta este cel mai bun exemplu a unei fantasmei dorite şi negate deopotrivă, pentru că o prostituată este imaginea perfectă al obiectualizării şi alienării corpului, dar şi a recuperării simţurilor sau a mimetismului virginal, în jocuri amoroase reale sau închipuite, exorcizându-şi astfel sentimentul de înjosire. Orice femeie este, în realitate, dornică să-i ofere iubitului trupul „intact”, iar simularea acestei integrităţi alimentează, la rândul ei,mitul frumuseţii veşnice.  
 
Astfel, orice efort de trecere în posesie prin obiectualizare şi dezvăluire a frumuseţii este traversat de imaginea morţii care se află ascunsă în spatele oricărei transfigurări. Reprezentaţia este, în esenţă, ca la marionete, a scheletului pe care îl vedem acoperit de carne, piele şi care se costumează pentru estetizarea şi erotizarea privirii Celuilalt.  
 
Înţelegerea corpului ca obiect de artă nu generează doar acel ritual al conservării efemere şi al fetişului ca model, ci este şi o înscriere permanentă în imaginea ideală a frumuseţii, nimic altceva decât o reprezentare colectivă, un tablou cultural şi convenţional. De aceea, fie că se contemplă un corp frumos în spaţiul public sau privat, fie că se contemplă o operă de artă care reprezintă un corp frumos, cu acea estetică naturalistă pe care o preferă artiştii contemporani, nu poate fi vorba, în aceste cazuri, în esenţă, decât de un grad sporit de tratament convenţional al instantaneului şi de echivalare a acestuia cu o stereotipie.  
 
Reprezentarea stereotipată a corpului conduce la neutralizarea definitivă a angoasei morţii, pentru că un corp omenesc nu poate fi doar figurat sau desfigurat, ci şi transfigurat, adică salvat de pericolele contingentului, printr-o iluzorie atemporalitate.  
 
Dan CARAGEA  
Bucureşti  
4 august 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Dan CARAGEA - SCENARIILE MORŢII / Dan Caragea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 948, Anul III, 05 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dan Caragea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Caragea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!