Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Dan Caragea         Publicat în: Ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

Dan CARAGEA - ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Când am început seria comentariilor asupra picturii lui Romeo Niram, am ţinut să subliniez, din capul locului, că arta sa este, în mod deliberat, o provocare. Mă refeream la efectul surprinzător pe care Niram îl caută în privitor, la ruptura cu modele şi cu abstracţionismul lânced, la hibridismul compoziţiilor, la amestecul tâlcuit al stilurilor, la tematica culturală a ciclurilor sale.  
 
Deseori, Niram face să graviteze compoziţiile în jurul unor figuri emblematice, fie că este vorba de personaje celebre, fie de anonimi. De aceea, el este, înainte de toate, un portretist. Adversar declarat al peisajului, Niram se reîntoarce la portret, pe care îl înţelege ca pe o măsură supremă a talentului unui plastician.  
 
De această dată, artistul român se apropie de aşa-numita pictură oficială, sau de curte, la confluenţa schismatică între originalitate şi academism. O lungă şi intimidantă tradiţie îl precede. Dar Niram pare incitat tocmai de ispita trecerii frontierelor. De aceea şi-a ales, surprinzător pentru mulţi, ca temă, cuplul princiar spaniol, pe Don Felipe şi pe Doña Letizia, prinţii Asturiei. Se poate specula îndelung asupra motivelor intime ale alegerii artistului, a înclinaţiei sale monarhice sau oportunismului, dar aceasta ne conduce spre tărâmuri psihologice şi nu artistice.  
 
Romeo Niram propune o pânză în care, în genul lui postmodern, îşi ia ca maeştrii de companie, ostentativ revelaţi, pe Leonardo, Dalí şi Brâncuşi. O aproape neverosimilă cutezanţă. Mai mult, şi asta doar pentru a preveni privitorul, nu e vorba doar de o simplă preluare de elemente, ci şi de un tratament care îngemănează, cum vom arăta, stilurile atât de particulare ale acestor titani ai artei.  
 
Să trecem acum la comentarea operei.  
 
Prinţul Felipe, plasat în stânga tabloului*, este tratat cu realismul neutral cuvenit moştenitorului tronului. Îmbrăcat în uniforma de comandant al forţelor armate, pe care a purtat-o şi la faimoasa sa nuntă, revelă o atitudine suzerană, reţinută, fără sugestii psihologizante. Prinţul îşi sprijină însă cotul drept de unul din stâlpii Porţii Sărutului, desprins de capitel. E o atitudine discretă de repaus încrezător care rezolvă problema mai spinoasă a posturii. Culorile sunt monarhice: albastru, alb şi aur. De aici emană dominanta regală a cromatismului întregii opere.  
 
În dreapta, Doña Letizia dă măsura talentului lui Niram, rămânând de neuitat prin postură, chip şi vestimentaţie. Prin portretul prinţesei ne întoarcem pictural în Renaştere, la Leonardo. Letizia este „sora” Giocondei, de o maiestuoasă frumuseţe feminină. Fascinează faldurile rochiei, un drapaj împrumutat dintr-un desen al lui da Vinci, lucrat, ca şi partea superioară a rochiei, renascentist, aceasta din urmă inspirată mai degrabă din însuşi portretul Monei Lisa. Mâinile, şi ele după un studiu a lui Leonardo, se odihnesc în armonia primitoare a unui viitor prunc. Repaosul palmelor îmi sugerează harul maternităţii binecuvântate. Dacă Dalí face graviditatea explicită şi redundant simbolică în Madonna sa, Niram preferă promisiunea elocventă. Privindu-i chipul, observăm cum artistul face ca părul să rimeze cromatic cu faldurile rochiei. Şi totuşi, figura, de o delicateţe extremă, este daliniană ca stil (nu era Dalí un afirmat admirator al Renaşterii?). Niram alungă însă ambiguitatea preferată de Leonardo, printr-un tratament de „madonă umană”, aşa cum o întâlnim şi la Dalí. La dreapta prinţesei, este plasat stâlpul simetric, al lui Brâncuşi, cu acel cerc divizat, esenţa cuplului platonic, al împreunării ochilor îndrăgostiţilor.  
 
În fundal, două stânci viguroase: la Niram cea din dreapta sugerează o palmă deschisă, aşa cum le găsim, neidentice însă, la Dalí, în La Madonna del Port Lligat. Este evident că blocurile altarului catolic fragmentat au fost înlocuite cu elemente din Poarta lui Brâncuşi (stâlpii şi colţurile superioare ale capitelului). Niram extrage abstractul din Dalí, căci piedestalul, reluat şi el, apare complet golit de suprarealism, aşa cum Letizia nu este madona „eratică” (Gala) a maestrului catalan. Artistul român dispensează piosul atmosferei catolice în favoarea unui templu al dragostei universale şi profund umane.  
 
Pentru a-şi susţine convingător transfigurarea, Niram va apela din nou la Poarta Sărutului, ca simbol al nunţii şi al marii treceri, şi pe care o va folosi ca ancadrament al tabloului. Executată de artistul român Bogdan Ater, prieten şi colaborator al lui Niram, cu o notabilă fidelitate de adaptare la dimensiunile tabloului, Poarta se impune nu ca accesoriu, ca ramă, ci ca monument al iubirii, unind cultural spaţii distante**.  
 
Este momentul în care înţelegem toate translaţiile, sensul în care clasicismul, suprarealismul şi abstracţionismul se armonizează într-o sinteză „peste mode si timp” şi care, plecând de la Leonardo, îi face pe ceilalţi doi mari artişti ai modernităţii să-şi „împrumute” specular (ca într-o oglindă magică) operele.  
 
Aceasta este libertatea postmodernă a unui artist care îşi declară subiacent şi năstruşnic afinităţile elective.  
----------------------------------------------------------------  
* NIRAM Romeo: „Parta sărutului a Asturiei” (Ulei şi acrilic pe pânză, 140 x 200 cm)  
 
Dan CARAGEA  
Madrid, Spania  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Dan CARAGEA - ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI / Dan Caragea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 920, Anul III, 08 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dan Caragea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Caragea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!