Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Dan Caragea         Publicat în: Ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

Dan CARAGEA - ROMEO NIRAM: ESEU DESPRE ESEU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Două dintre cele patru cicluri pictate până acum de Romeo Niram au fost intitulate, într-un mod încă nedesluşit, „eseuri”: „Eseu despre luciditate” şi „Eseu despre neluciditate”. Sunt întemeiat să cred că primul este un împrumut după cartea omonimă a lui José Saramago, în timp ce ultimul (dar, cronologic, anterior) a fost botezat, prin contrast, retrospectiv. Să fie vorba de o preluare (omagială), motivată de fascinaţie, de o „coincidenţă” apăsată de intenţii comune sau de o simplă criză de imaginaţie? Răspunsul nu este nici singular şi nici limpede.  
 
Reflectând mai stăruitor, am înţeles că eseul este, la Niram, însăşi structura creatoare a operei. Şi asta pentru că artistul insistă asupra lui atât denominativ cât şi procesual ― e „atelierul” imaginarului său, dacă mă pot exprima aşa.  
 
Culturaliceşte vorbind, genul apare mai întâi în literele europene, prin publicarea celebrelor Eseuri (1580) ale lui Montaigne, ca modalitate fragmentară, pornind de la unele experienţe existenţiale şi individuale ale autorului.  
 
Astăzi eseul (ca formulă literară) pare traversat de un anume disconfort sau suspiciune faţă de valorile instituite, ceea ce-i permite scriitorului ca ideile să ţâşnească fără acea şlefuire absolută dictată de genuri mai procustiene. În acest sens, eseul devine un exerciţiu de libertate împotriva disciplinării tensiunilor şi contradicţiilor ideatice. Este Niram departe de această înţelegere?  
 
Dacă am trece la teoria plasticii, am putea afirma că eseul plastic are aceeaşi funcţie de rezistenţă, că recunoaşte caracterul provocator, violent uneori, dar şi arbitrarietatea relaţiei dintre semne, precum şi a relaţiei pe care acestea o stabilesc cu spectatorul sau cu propria cunoaştere. Astfel, ceea ce un eseist plastic propune lumii nu este un lucru nici comod, nici conformist, nici neutru, nici autoreferenţial. Pe de altă parte, aşa cum vedem la Niram, lucrările surprind formal şi stilistic, având o concepţie autonomă, impură, mediată şi care apelează la reflecţie critică pentru justa lor receptare. Raportat la poezie, eseul plastic preia plăcerea ei ludică, făcând ca realitatea şi fantezia să se îngemăneze; la fel, rigoarea metodică şi imaginaţia. Metaforele, „imaginile”, pulverizează de multe ori coerenţa semantică, devenind „dizertaţie”, digresiune, însă conceptele, dacă le sesizăm, recapătă mult din puritatea originară a ştiinţei sau filosofiei. De aceea, eseul plastic este, în chip esenţial, interpretare.  
 
Experienţă intelectuală trăită de pictor e, fireşte, subiectivă, dar mereu împărtăşită. O propunere deschisă, cordială, să spunem, dar polemică în fundamente, şi care depinde de spectator pentru a-şi produce efectul. Menirea pictorului este aceea de a ne arăta insolitul vieţii, dimensiunea umană şi istorică într-o formă mobilă, caleidoscopică, dar cu o profundă simpatie.  
 
Eseurile lui Romeo Niram sunt, aşadar, cicluri, succesiuni, cu reveniri şi „rescrieri”, o eternă întoarcere la anumite montaje spaţiale emblematice, eutopice, unde eroul său a păşit întâia dată. Întotdeauna artistul îşi ia şi un martor al „adevărului” şi empatiei (pe Celălalt) pe care „ordinea desfăşurată” de pe pânze îl pune destul de bine în evidenţă.  
 
Erou miturilor lui Niram este întotdeauna Marele Român (călător sau exilat) pe care artistul îl întâlneşte în peisaje străine şi, totuşi, familiare. Deocamdată, în cea mai occidentală capitală a Europei. Aşa se face că trei din cunoscutele pieţe ale Lisabonei se „reîntorc”, în această expoziţie, într-o viziune nouă, laolaltă cu dostoievskiana locuinţă (a pictorului, bănuim) formând marele scenariu. Eroul este, de astă dată, cine altul decât Mircea Eliade în anii petrecuţi în Portugalia (1941-1945).  
 
Suntem, evident, la punctul terminus al eseului, al intrigii, la „lovitura de teatru”. Niram ne revelă, în sfârşit, identitatea eroului în numele căruia a construit cu luciditate, etapă cu etapă, acest îndrăzneţ scenariu. O dramă în patru tablouri, domestică şi stradală.  
 
Iată cum eliadofania a devenit tema ţintă a Jurnalului portughez al lui Romeo Niram. Ingenios, nu?  
-------------------------------------  
 
Dan CARAGEA  
Bucureşti  
2007 - 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Dan CARAGEA - ROMEO NIRAM: ESEU DESPRE ESEU / Dan Caragea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 934, Anul III, 22 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dan Caragea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Caragea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!