Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Dan Caragea         Publicat în: Ediţia nr. 946 din 03 august 2013        Toate Articolele Autorului

Dan CARAGEA - REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am fost convins că admiraţia estetică a corpului este legată de reprezentaţia acestuia („corpul se joacă pe sine”), de spectacol văzut pretutindeni, în locuri publice sau private. Corpul femeii este pus în scenă de fantasmele masculinului, tot aşa cum corpul bărbatului este regizat de fanteziile femininului şi, mai ales, de felul cum bărbatul şi le reprezintă. Acest spectacol desfăşurat pe o scenă sau pasarelă invizibilă, dar prezentă mintal, înseamnă corpul îngrijit (coafură, unghii tăiate, epilări), corpul ornat (tatuaje, podoabe, machiaj) şi corpul costumat (îmbrăcăminte, încălţăminte, accesorii), pentru care sistemul modei joacă un rol hotărâtor, dincoace de cortină, oferit plăcerii privirii celorlalţi, într-un joc al senzualităţii care se degajă din linii, forme, curburi şi goliciuni ...  
 
În regim privat, corpul nud al femeii întinse pe pat sau pe canapea este, în înţelegerea mea, înainte de toate, un obiect de artă. Atunci când vorbim de obiect, ne referim la ceva care este perceput ca distinct de subiect şi, în cazul acesta, înscris în cercul de cretă al dorinţei. Când spunem că, pentru noi, corpul unei persoane este, în mod genuin, un obiect de artă, vrem să spunem că ni-l reprezentăm ca „frumos” şi „atemporal”, aidoma unui tablou. Acesta este momentul propice, în contemplarea goliciunii, în care esteticul şi eroticul irump în cotidian, în afara obligativităţii oricărei experienţe artistice propriu-zise. Astfel, reprezentaţia nudului corespunde celei mai artistice trăiri ale fiinţei, independent dacă scena se petrece în pat, între doi îndrăgostiţi, sau, în atelier, între artist şi modelul său.  
 
Mi se pare firească emergenţa esteticului în momentele care preced reprezentaţia: machierea, aranjarea părului, potrivirea unei bijuterii, felul în care ne alegem îmbrăcămintea, pantofii, lungile studieri în oglindă, rotiri, posturi diverse, poze, negocieri în minte, acceptarea ... Imaginea de sine, autostima, despre care vorbim aproape zilnic, ţin de satisfacerea acestei moţiuni narcisice sau narcisiste şi, deopotrivă, actoricească, histrionică. Psihologii vor fi observat cu siguranţă că teatralizarea vieţii persoanei nu este doar un fapt exterior, ci o realitatea interioară, tot aşa cum aspectele narcisiste şi histrionice nu pot fi disociate în înţelegerea personalităţii.  
 
Or, proliferarea imaginilor, despre care am vorbit în FOTOMEMORII, se corelează cu această obsesie a esteticului care conduce uneori la decizii de figurare/desfigurare a corpului. Sub presiunea unui imperativ la modă, survin intervenţii mai mult sau mai puţin drastice: grăsimea este aspirată sau emulsionată, pielea se întinde pentru a-i alunga ridurile şi cutele neplăcute, se scoate orice pilozitate, se îndreptă nasul, se umflă buzele, se gonflează sânii şi fesele, dinţii sunt aliniaţii şi albiţi până la neverosimil, părul este vopsit în cele mai nenaturale culori, faţa este acoperită cu o mască de carnaval. Frumuseţea nu mai este un dar sacru şi inefabil al cerului, este o realitate obiectuală, construită, corectată şi artificializată.  
 
Am vorbit mai înainte de proliferarea imaginilor „frumuseţii” sub forma ipostazelor mereu schimbătoare sub care persoana-personaj trebuie să apară şi care nu se mai subsumează unui unităţi clasice şi ideale, ci unei dispersii ideale, abundente, proteice. Aş spune că idealul este „chipul cu multe feţe”, un fel de arhivă de imagini fascinante, până la saturarea puterii de a seduce. În imaginarul oricărei femei, corpul este deprins, de aceea, să joace o multitudine de roluri, în trecerea lui vertiginoasă şi relativ scurtă prin viaţă, căci aspiraţia supremă a femeii este veşnica metamorfoză estetică.  
 
Scena sau pasarela pe care defilăm zilnic are, ca orice spectacol existenţial, o dimensiune profană, adesea vulgară, şi o alta, ceremonială şi sacră, iar această dublă percepţie a corpului ţine de reprezentare. Este reprezentarea reprezentaţiei, căci, pe scenă, trupurile se expun aidoma unor actori care se mişcă în funcţie de regia seducţiei şi revelarea sexualităţii. Este şi motivul intrării în joc al psihopaţilor, sadicilor, violatorilor, căci corpurile trebuie uneori sacrificare sau purificate, iar aceste întâmplări oribile nu sunt văzute doar în filmele de groază.  
 
S-a tot vorbit în ultimii ani de body art, de la tatuări prolixe şi, în general, confuze, până la expunerea corpurilor goale, acoperite doar de un strat de vopsea protectoare. Se văd tot mai multe reprezentaţii teatrale în care actorii apar goi pe scenă, aşa cum se fac adevărate ospeţe ciugulind mâncarea de pe copul ras şi imobil al unei fetişcane. Indiferent ce exemple sau contraexemple s-ar mai putea duce, eu înţeleg acest concept în relaţie cu unui din cele mai puternice mituri ale societăţii contemporane, cel puţin în sistemul nostru civilizaţional: mitul frumuseţii eterne, al tinereţii fără bătrâneţe.  
 
Lungile sesiuni la sala, de gimnastică, aerobică etc., combinate cu tot felul de băi şi tratamente ale pielii, unghiilor, pilozităţilor de peste tot corpul (până la confuzia cu puberii), a părului, sprâncenelor şi genelor au ca unui obiect conservarea frumuseţii şi tinereţii. Viaţa pare a rivaliza cu arta. Chiar dacă trupul nostru este supus unor continue remedieri, nu trebuie crezut că aici s-ar despărţi de condiţia operei de artă care, după ce a fost terminată, este perfectă şi de neatins, pentru că, aşa cum am arătat, omul contemporan nu lucrează la o operă unică care să corespundă în chip absolut idealizării sale, ca Pygmalion, ci la o serie nesfârşită de opere analoge, fiindcă nu atingerea singularei perfecţiuni este scopul, ci varietatea infinită sub care estetica corpului trebuie să fie admirată.  
 
Această proliferare a ipostazelor frumuseţii aplicate unei singure fiinţe, această multiplicare a percepţiei frumosului ţine de misiunea sisifică de „a ne lucra corpul”. Aceasta înseamnă o modelare după un tipar mai degrabă absent, caleidoscopic. Motivul profund este că socializarea depinde de gradul de seducţie al fiecăruia, iar seducţia aparţine, înainte de toate, corpului.  
 
Or, această obsesie a seducţiei derivă dintr-o alta mult mai profundă: obsesia morţii. Lupta cu cadavrul invizibil din trup este drama, esenţa acestei teatralităţi, în reprezentarea corpului ca obiect de artă.  
 
Dan CARAGEA  
Bucureşti  
2 august 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Dan CARAGEA - REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE / Dan Caragea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 946, Anul III, 03 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dan Caragea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Caragea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!