AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Cultural > Vizual >  


Autor: Dan Caragea         Publicat în: Ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

Dan CARAGEA - FOTOMEMORII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ori de câte ori răsfoiesc un album cu fotografii personale, încerc, din colecţia de instantanee, aranjate de obicei cronologic, să „refac” permanenţa corpului meu, după un principiu de identificare, din acea sumedenie de imagini (fotografii) mai vechi sau mai noi. Prin imaginea pe care o am despre corpul meu, eu nu mă pot regăsi pe deplin în nicio fotografie din album, căci pozele mi se par doar ipostaze disperse în care mă recunosc, despre care ştiu că sunt ale mele, dar pe care le simt oarecum străine. Între mine şi imaginile mele se instituie o relaţie bivalentă de familiaritate şi stranietate concomitente. Oare cum sunt eu cel adevărat, de vreme ce principiul identificării, speculare sau narcisice, nu funcţionează?!, şi cum aş putea ajunge la imaginea mea identificatoare?  
 
Că nu ne recunoaştem într-o anumită fotografie nu este o situaţie foarte rar întâlnită, cum nu este foarte frecvent să ne placă de ceea ce vedem într-o altă fotografie. Depindem mereu de privirea Celuilalt pentru a ne restitui imaginea identitară, pentru a ne satisface plăcerea de a ne privi. Adesea, un bun fotograf reuşeşte asta. Dar, în acest caz, simţim mâna (sau ochiul) artistului, talentul celui care ne revelă mai „frumoşi” decât suntem, pentru că el a văzut frumosul unde noi nici măcar nu îl putem bănui.  
 
Psihogenetic, se spune că până pe la şase luni copilul nu are o imagine despre sine. El nu a atins încă, ceea ce Lacan numea, „stadiul oglinzii”. Corpul îi apare unui copil mai întâi ca fragment: mâna, degetele, ca şi cum ar fi vorba de un trup ce se dezvăluie progresiv. Desigur nu ne reamintim nimic despre „construcţia” din imagini fragmentare a corpului, ordinea în care apar, cum se „lipesc”, cum sunt identificate şi distribuite, când anume învăţăm şi memorăm ceea ce vedem ... Imaginea corpului pare a apărea „dintr-o dată”, impunând o altă ordine, cea a reprezentării de sine.  
 
Este necesar să introducem aici o distincţie fundamentală: între imagine şi reprezentare. Prima ţine de imaginar, iar reprezentarea, de simbolic. Altfel spus, imaginile nesfârşite ale sânilor unor femei tinere intră în repertoriul imaginarului, reprezentarea sânilor ca simbol al feminităţii, fecundităţii şi maternităţii ţin de ordinea simbolică a lucrurilor. Prin simbol, omul introduce, o dată cu discursul, o dimensiune invizibilă, dar extrem de puternică: dimensiunea sacră, pe care o găsim conservată în mituri, idei religioase, în literatură şi arte.  
 
Sânul dezvăluit al Madonei, în iconografia occidentală, nu este obscen şi nu poate fi echivalat niciodată cu sânul dezvăluit al unui model cotidian. Cine stabileşte această diferenţă? De ce o imagine ne „înalţă”, şi cealaltă ne „excită”? Simplu: pentru că putem separa registrele cărora imaginile, deşi aproape identice, le aparţin (prezenţa sau absenţa pruncului este fundamentală): una se înscrie în ordinea sacră, iar cealaltă în cea profană. Sânul matern e sacru, sânul gol e concupiscent. Artiştii au avut mereu prezente în minte aceste înţelesuri.  
 
Astfel, în receptarea corpului artistic, reprezentarea anulează „sexualitatea” imaginii. Arta, ca şi interpretarea ei, impune convertirea imaginarului (a repertoriului de imagini) în simbolic (repertoriu de asociaţii culturale). Ordinea reprezentărilor se fundamentează pe o anumită înţelegere a corpului, dar şi pe o înscriere a acestuia într-o altă dimensiune care nu este cea a realităţii imediate.  
 
Marea provocare a artei contemporane constă, în opinia mea, în a demonstra că dimensiunea simbolică se poate anula, lăsând în faţa ochilor noştri imaginea „dezgolită” de intenţionalitate a reprezentării, în estetica ei imanentă şi efemeră. La acest nivel, „frumuseţea” nu se arată decât pe sine. Corpul femeii frumoase se poate privi cu naturaleţea cu care privim un peisaj. „Sexualitatea” este un dat intrinsec, nu este manipulată de artist ca în pornografie, este realitatea unui imaginar care, invocă doar fantasmaticul, nu şi desluşirea lui mentală.  
 
Dan CARAGEA  
Bucureşti  
31 iulie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Dan CARAGEA - FOTOMEMORII / Dan Caragea : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 943, Anul III, 31 iulie 2013.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dan Caragea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Caragea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!