Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 141 din 21 mai 2011        Toate Articolele Autorului

DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
„Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor,  
  
care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”  
  
 
  
Petre Ţuţea 
  
 
  
Fiecare om are o concepţie despre lume şi viaţă, exprimată sub formă de convingere sau ipoteză, care poate fi adevărată sau falsă şi conform căreia îşi desfăşoară viaţa. 
  
Filosoful român Petre Ţuţea susţinea că înapoia lucrurilor omul pune două concepte, materia sau Dumnezeu, materia fiind Dumnezeul ateilor. Vreau să cred că materialismul şi cinismul ce păreau să flancheze postmodernismul, nu au câştigat definitiv, că foamea exagerată de concret în detrimentul misterului va dispărea curând şi un nou umanism se va întrezări la orizont, că lumea va reveni la anumite sentimente şi valori fundamentale, precum Iubirea. Scriitorul german Thomas Mann (1875-1955) spunea despre umanişti că ei sunt singurii depozitari ai tradiţiei demnităţii şi frumuseţii omului.  
  
Sunt atâtea întrebări pe care oamenii şi le-au pus de-a lungul timpului şi continuă să şi le pună: De ce suntem aici pe această planetă? Sunt fiinţe pe altă planetă? De ce gândim, cum gândim? De cine am fost înzestraţi cu spirit, aceasta formă de energie pe care omul nu o poate reproduce? Ce este dincolo? Unde este acel dincolo? Şi multe altele. Alcătuirea omului din corp şi suflet, creează un adevărat cutremur în mintea lui, neîmpăcat fiind cu moartea trupului şi cu misterul ei.. 
  
De la scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe ne-au rămas celebrele versuri: „Când? Cum? Şi Unde? – în zei tăcere e! Rămâi la pentru că şi nu-ntreba de ce.” Oamenii totuşi caută răspunsuri, cei credincioşi ştiu unde să le găsească, ateii se zbat în necredinţă toată viaţa.  
  
Trăim în acest univers care ne este şcoală-laborator pentru ridicarea fiinţei pe un plan superior. Universul pentru noi are o limită materială, deşi el pare nelimitat. În plan spiritual nu există nici început şi nici sfârşit. Individual şi în ansamblu avem datoria de a evolua spiritual. Este necesar să cunoaştem drumul pe care trebuie să mergem în viaţă, pentru a ne crea un trai cât mai stabil, întrucât instabilitatea ascultă de legile universale ale haosului. Principiul călăuzitor, cel al luptei între benefic şi malefic, face parte din dialectica universului, el există deci la scară cosmică, precum şi la scara infimei celule vii din orice organism născut cu viaţă. Trebuie să ştim că omul este compus din învelişuri energetice în afara corpului fizic, asemeni pământului din care este făcut. La ora actuală, din cauza degradării progresive a Pământului, învelişurile lui energetice s-au degradat profund, se prezintă ca o plasă cu multe ochiuri, omul fiind cel vinovat de poluare sub toate formele ei. Este vorba de păduri, mări, oceane, râuri, pietre etc. La rândul nostru suferim de o degradare energetică, dovadă sunt bolile, suferinţele şi scurtarea vieţii. Oamenii cu viaţă matusalemică, descendenţii imediaţi ai lui Adam trăiau sute de ani, pământul se rotea invers, iar rotaţia în jurul axei se desfăşura mai lent, anul avea 480 de zile. Se crede că specia umană a suferit atunci o mutaţie genetică esenţială, dirijată de forţele nevăzute. Amintesc de filosoful francez Henri Bergson (1859-1941) care credea că omul va deveni nemuritor printr-o mutaţie iraţională. În Biblie se spune: „Celor care îşi vor păstra credinţa până la sfârşitul Apocalipsei li se va da să guste din pomul vieţii”. Or, pomul vieţii nu este altceva decât schema structurii ADN, modificată, care poate oferi omului o viaţă din ce în ce mai lungă. 
  
Gândurile oamenilor pline de ură se spune că afectează straturile geologice ale pământului prin vibraţii negative provocând cutremure, inundaţii, surpări de falii. Nivelul pozitiv al sensului devenirii umane înseamnă a trăi în armonie perfectă cu toate legile Universului şi cu toate principiile morale pozitive, a trăi sub însemnul spiritualităţii benefice, conform legilor Divine ale Creaţiei, spiritul benefic însemnând accesul la o înaltă spiritualitate şi ordine morală, o apropiere a omului de Absolut.  
  
Iisus Hristos a fost cel care a reabilitat Pământul, energetic şi spiritual, dovadă că omenirea mai trăieşte şi evoluează. Dacă n-ar fi fost reechilibrat, sunt de părere unii, acest strat energetic al Pământului, planeta noastră s-ar fi ofilit probabil ca o floare sau totul ar fi degenerat în ceva greu de imaginat. Medicul, psihologul si psihiatrul elveţian Carl Gustav Jung (1875-1961) spunea: „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). 
  
Anton Pascale, autorul cărţii „ Să nu cădem privind cerul”, titlul superb inspirat de spusele lui Blaise Pascal: „Ne îndreptăm privirea în sus, dar ne sprijinim pe nisip; şi pământul se va crăpa şi vom cădea privind cerul”, ne vorbeşte despre provocarea lumii contemporane, mai ales a postmodernismului care a necesitat dialogul între teologie, în special apologetica, şi ştiinţă. Afirmaţiile despre alcătuirea omului din trup şi suflet, sau din trup, suflet şi duh pot fi armonizate considerând că prin actul de creaţiune omul a fost făcut, din punct de vedere substanţial, din două părţi – materie şi spirit, iar funcţional din trei părţi, sufletul rezultând din interacţiunea materiei şi duhului. Duhul (spiritul) este suflarea directă a lui Dumnezeu şi poate fi luminat sau întunecat, iar sufletul are o altă menire, înzestrat fiind cu minte, intelect, voinţă şi capacitate emoţională (sentimente, instincte), partea pentru care divinitatea are un program de răscumpărare. Sufletul este creat de Dumnezeu pentru a transmite informaţia AND –ului primordial (principiul vieţii) şi alte informaţii către corpul fizic şi pentru a asigura viaţa sentimentală şi mentală a omului. Prin legătura dintre duh şi trup, asigurată de suflet, omul devine în totalitatea sa o făptura vie. Sufletul este viu, se perpetuează cu binecuvântarea Duhului, care l-a creat pentru a se înmulţi şi a fi folositor creatorului. Biblia accentuează că sufletul este în ochii divinităţii averea care trebuie crescută, păzită şi curăţită în cursul vieţii pământeşti de încercările de corupere ale Satanei.  
  
Autorul mai vorbeşte despre descoperirea importantă făcută de către fizicianul german Max Plank (1858-1947) şi anume aceea a conceptului de „cuantă” de energie, adică cea mai mică cantitate de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic, demonstrând că în lumea subatomică domneşte discontinuitatea (materie-antimaterie; corpuscul-undă; fizic-spiritual) şi confirmând teoria specială a relativităţii, dezvoltată de Einstein (1879-1955), precum şi teoria generală a relativităţii publicată ceva mai târziu. Teoria generală a relativităţii renunţă la noţiunile de spaţiu şi timp absolut şi răstoarnă teoria mecanică cerească clasică a unui univers infinit cu aceeaşi densitate a materiei, cât şi teoria newtoniană a unui univers în care lumea stelelor ar fi o insulă finită (cu materie mai densă în centru) în vidul infinit al spaţiului, înlocuindu-le cu posibilitatea unui univers spaţio-temporal cvadridimensional, cvasi-sferic şi nelimitat, în continuă expansiune. Această teză, se spune în continuare, a fost dovedită de astronomul american Edvin Hublle (1889-1953), calculându-se apoi viteza acestei expansiuni continue a universului. Biblia a postulat de aproape 2000 de ani universul deschis: „Tatăl meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea lucrez” (Ioan 5:17) „Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou ... ” (Apocalipsa 21.1) 
  
Formula energiei demonstrate prin teoria relativităţii speciale (E=m.c2) unifică conceptele de energie şi materie. Materia este energie condensată şi energia este materie disociată. Acest lucru l-a făcut cunoscut Dumnezeu lui Pavel: „Tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd” (Evrei 11:3) Descoperirile fizicii moderne au impus şi noţiunile de materie negativă, formată din particule non-fizice (energie pură) şi de materie pozitivă, formată din energie condensată în particule, demonstrând faptul că universul cunoscut are un bing - bang şi va avea un sfârşit prin disiparea într-o noapte veşnică, datorită expansiunii continue.  
  
Conform unei teorii, universul este caracterizat de particule cu masa pozitivă, ce evoluează cu viteze până în preajma vitezei luminii, se transformă în fotoni în dreptul pragului şi trec apoi în universul spaţiu-timp negativ, sub forma de particule non-fizice tahionice (două lumi distincte). 
  
Se presupune de către unii cercetători că tahionii ar oferi posibilitatea percepţiei, în acelaşi moment temporal, a trecutului, prezentului şi viitorului, putând reprezenta o posibilă structură a lumii spirituale. Se demonstrează chiar că particulele tahionice constituie substratul radiaţiei electromagnetice ce caracterizează materialul negativ (spiritul), particule care ar călători mai repede decât lumina. În legătură cu această idee, un alt cercetător concepe omul ca un conţinut de materie pozitivă şi negativă, sau altfel spus, de materie şi energie. Se speră ca legile ce guvernează lumea non-fizică să fie descoperite. Astăzi se bănuieşte că timpul are o curgere lineară, uniformă în universul materiei pozitive, în timp ce în lumea materiei negative curgerea lui fizică este neuniformă.  
  
Această concepţie a fost acceptată de unii pentru a explica componentele spirituale ale fiinţei umane, dar alţii o resping pentru că ar putea conduce la concluzia că Dumnezeu este energie fizică pură. Se poate accepta însă, că Dumnezeu este spirit, deci energie inteligentă divină, având legile ei proprii, încă nedesluşite de oameni, iar o asemenea energie poate produce cu uşurinţă energia fizică care să stea la baza creaţiei universului şi a vieţii pe pământ. Spiritul divin poate îmbrăca formă materială, dar materia nu se poate transforma în spirit divin. Deci duhul omului nu este o formă a materiei negative, cum este cazul sufletului, ci este de origine divină (suflarea lui Dumnezeu). 
  
Medicul, neurologul român Constantin Bălăceanu-Stolnici (n. 1923) ne vorbeşte într-o carte a sa despre evoluţia gândirii omului despre suflet: „Posibilitatea existenţei unor “suflete” extraterestre nu este exclusă, dat fiind dimensiunile cosmosului. Probabilitatea însă ca ele să apară pe un “suport” material identic ca cel al inteligenţelor terestre este foarte mică, deoarece biogeneza şi apoi evoluţia materiei organice (odată constituită) e puţin plauzibil să se repete în acelaşi fel în alte planete din cosmos. Este suficient de exemplu ca materia “organică” să fie bazată pe siliciu în loc de carbon sau ca simetria dreapta - stânga să fie înlocuită cu o organizare radială, pentru ca întreaga materie să se structureze diferit. Mitul şi realitatea ştiinţifică nu sunt chiar atât de îndepărtate, mai ales când este vorba de o problemă atât de complexă ca aceea a suportului material al vieţii psihice.”  
  
Academicianul român Eugen Macovschi (1906-1985) admitea viaţa extraterestră atrăgându-ne atenţia că extratereştrii pot avea un corp asemănător corpului nostru, dar cu particularităţi anatomice şi fiziologice corespunzătoare altor activităţi şi funcţii; din câte am înţeles, cu o gândire care poate diferi sau depăşi gândirea noastră, adică o altă formă a gândirii. Tot el ajunsese la concluzia că după destrămarea corpului fizic, materia noesică, câmpul noesic, adică câmpul gândirii poate persista în spaţiu, fără a şti cât timp şi ce l-ar putea face să dispară total. 
  
„Văd creierul asemenea unui computer care va înceta să lucreze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric”, a declarat Stephen Hawking acum câteva zile, pentru „The Guardian”.  
  
Dar creierul uman este mult mai mult decât un computer. Creierului uman nu poate fi comparat cu microprocesorul întrucât între neuroni nu circulă doar electricitate, ci semnale electro- chimice care sunt mult mai complexe; oricum, neuronii nu funcţionează ca tranzistorii. În creier există miliarde de miliarde de celule şi interacţiuni. Este adevărat, afirmă profesorul, matematicianul englez Roger Penrose (n.1931) că „în ceea ce priveşte efectuarea calculelor numerice, omul este neperformant comparativ cu realizările unui calculator. Dar, creierul uman este capabil, la rândul lui, de activităţi pe care calculatoarele nu le pot egala. Omul poate lua decizii în condiţii de incertitudine, este capabil de ceea ce noi obişnuim să numim intuiţie , de a face legături între diverse noţiuni abstracte. Posedăm un organ cerebral extraordinar de bine organizat, ale cărui structuri profunde ne sunt încă necunoscute.” Roger Penrose mai consideră că „există în mintea noastră (sau mai curând în conştiinţa noastră) ceva nematerial ... ” şi „Ceea ce se petrece în creierul uman este calitativ diferit de modul de funcţionare a calculatoarelor existente sau imaginabile. Calculatoarele actuale sunt departe de performanţele gândirii şi nimeni nu poate descrie exact care sunt procesele biofizice şi ce fel de reacţii chimice însoţesc gândirea umană!” 
  
Creierul se poate reface după anumite traume. Unii consideră că putem transplanta orice organ, cu excepţia întregului creier, fără a transplanta sau fără a ucide în principiu persoana. Chiar şi atunci, ni se spune, nu vom fi în stare să distingem între absenţa vieţii personale şi viaţa umană personală compromisă (de exemplu, o persoană aflată în comă). Putem declara moartea doar atunci când natura întrupată a unei persoane a fost distrusă. De asemenea, din moment ce persoanele sunt o unitate trup, suflet şi duh, ele trebuie recunoscute ca prezente chiar dacă dorm sub anestezie profundă sau în comă, sufletul se găseşte în tot trupul. 
  
Doctorul în ştiinţe din România Adrian Iosif, într-un articol intitulat Creierul şi conştiinţa aminteşte dezminţirea unei afirmaţii a neuro-fizicienilor despre impulsuri electrice, înţelegându-se că mesajele călătoresc spre creier, ajung la o entitate misterioasă numită psihic , primesc ordine de la aceasta şi apoi îşi continuă călătoria. Dar psihicul nu are o poziţie în spaţiu, ca atare nu are sens să se vorbească despre semnale fizice care să ajungă la el. De aici presupunerea că memoria şi conştiinţa nu pot fi localizate pe scoarţa cerebrală, deşi există zone şi formaţiuni cerebrale care intervin în aceste procese şi cea mai mare probabilitate este că „prin elementele cuantice din structura sa, creierul are posibilitatea de a intra în legătură cu alte structuri sau entităţi energo-informaţionale!” Conştiinţa nu se supune calculului matematic! Foarte mulţi cercetători sunt neîncrezători cu privire la pătrunderea în esenţa fenomenului. De ce oare ? Concepţia la care a ajuns neuro-fiziologul australian John Eccles (1903-1997) în urma unor cercetări îndelungate este extrem de interesantă pentru atmosfera ştiinţifică a secolului nostru: „Mintea conştientă de sine este o entitate distinctă de creier; ea baleiază suprafaţa creierului, în care citeşte diverse date.” Creierul, după părerea lui John Eccles, este un organ de legătură între mintea conştientă de sine şi corpul fizic. Cercetările l-au condus la concluzia că la moartea creierului, când toată activitatea cerebrală încetează complet, mintea conştientă de sine nu mai recepţionează nici un fel de mesaje de la creierul pe care l-a cercetat şi l-a controlat aşa de eficace o viaţă întreagă. Dar, deşi creierul a murit, mintea conştientă de sine continuă să existe! „Astfel, scrie Eccles, poate exista un nucleu, un eu ascuns, care supravieţuieşte morţii creierului pentru a dobândi o altă existenţă care trece în întregime dincolo de orice ne putem imagina!”  
  
„Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric” – Stephen Hawking 
  
Petre Ţuţea povestea despre sfârşitul unui văr de-al său, un om simplu, dar înţelept şi care a murit solemn. În momentul când fiica a adus lumânarea şi o ţinea ascunsă la spate, el i-a spus: „Aprinde lumânarea, fă, că eu ştiu unde mă duc!”  
  
„Dumnezeu trebuie primit şi nu înţeles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate. ”- Petre Ţuţea 
  
„Nu mi-e teamă de moarte, dar nici nu mă grăbesc să mor. Am atâtea de făcut înainte” -  
  
Stephen Hawking.  
  
„Sunt unii care înlocuiesc nemurirea reală cu iluzia nemuririi, adică cu gloria.” - Petre Ţuţea. 
  
Vavila Popovici – Raleigh, North Carolina 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI ! / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 141, Anul I, 21 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!