Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Ordinea Zilei > Mobil |   


Autor: Elena Buică         Publicat în: Ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Daca dragoste nu e, nimic nu e
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Aceste cuvinte ale apostolului Pavel din Epistola catre Corintieni 13:4 le avem mai des pe buze si in gand de cand au fost folosite de Marin Preda in romanul “Cel mai iubit dintre pamanteni”, caci dragosrea este parte nerupta din fiinta noastra. 

Nu-mi pot imagina cum ar arata fiinta omeneasca daca i-ar lipsi acest sentiment - dragostea - cu  multiple ei forme de manifestare si cu mai multe sinonime: iubire, amor si mai vechiul liubov. Dragostea poate fi si pentru o persoana de sex opus, dar si fata de aproapele tau, parinti, frati, prieteni. Omul religios iubeste pe Dumnezeu. Iubim si tara, locul nasterii, zona geografica de unde venim. Osenii sunt mandri de Oasul lor, oltenii sunt tantosi ca fac parte din Oltenia, banateanul crede ca e “fruncea”. Tot dragoste este si cea pentru o idee, invatatura, arta, stiinta, iubim si natura si elementele ei, vii sau neinsufletite. Avem dragoste pentru un anumit mod de conduita si actiune, pasiune pentru munca sau profesie, pentru pace si liniste si atatea altele care diversifica fiinta umana. Din iubire se nasc cugetari, dorinte, volitiuni, diverse acte. Ea poate sa faca minuni, se spune ca poate sa mute muntii din loc, înnobilează fiinţa umană, îi pune în mişcare nebănuite capacităţi şi posibilităţi de autodepăşire, o apropie de lumea înconjurătoare şi-i dezvăluie sensuri necunoscute ale vieţii. Dragostea da viata infinitelor entitati care compun universul nostru. Din iubire, uneori devenita pasiune, iau nastere cele mai multe realizari umane. Nimic nu este mai fecund decat iubirea. Fara dragoste nimic nu e, fiindca este singura care da sens vietii. Fiecare iubire ce apare in viata noastra ne imbogateste fiinta si o plaseaza in ritmul armonios al vietii. Daca treci granitele dragostei, intri in oceanul de indiferenta si iti ingheata sufletul. Dragostea este puntea care uneste oamenii si daca se rupe aceasta punte, cazi in prapastia fara fund. Dragostea este o necesitate fundamentala, un punct de sprijin al sufletului care mobilizeaza fiinta umana si pune in miscare resorturi nebanuite, aşa cum spunea Goethe, “nimic nu ne face mai necesari în viaţă decât dragostea ce-o avem pentru semenii noştri”. 

Nu s-a gasit pana acum o definitie a dragostei. Oricat am incerca sa descriem acest sentiment, suntem departe de a-l acoperi cu cuvintele. Cel mai frumos si profund discurs pe tema dragostei o poate face muzica, poezia, pictura, arta in general. 

Prin dragoste, se implineste supranaturalul, acea esenta a vietii. care nu a putut-o explica nimeni, caci face parte dintr-o alta ordine de valori, dincolo de materie, e de esenta divina. Una dintre marile bucurii pe care le avem, este aceea de a privi copilul mic, acea minune zamislita din iubire si suntem de-a dreptul fericiti daca acesta ne-a suras si ne-a privit in ochi. Dragostea este cel mai frumos dar pe care ni l-a dat Dumnezeu. Religia ne pune in contact cu invizibilul si ne picura in suflet dragostea inaltandu-ne pe treptele unei spritualitati inalte. Omul are nevoie de repere sigure, care sa dea stabilitate si directie existentei sale. Iubirea face chiar si pe unele animale sa-si regaseasca stapanii strabatand sute de kilometri fara sa fi stiut unde se afla acestia, ori pasari care accepta sa moara cand le-a disparut perechea. Literatura abunda de povestiri pe tema dragostei ce o pot avea si alte vietuitoare afara de om. 

Mi se asterne o lumina in suflet cand imi amintesc parintii si bunicii nostri care au cunoscut putin mai altfel dragostea. Erau mai statornici, se respectau intr-o mai mare masura, erau mai credinciosi unii altora, traiau bucuria ca nu fac umbra pamantului degeaba, erau bucurosi ca au pentru cine trai si munci, simteau ca apartin total unul altuia. Mai ales pe la sate, nu se auzea de divorturi, era “omul meu” sau “femeia mea” legati in fata lui Dumnezeu. Ei traiau in credinta ca, dincolo de vamile vazhuhului, trebuie sa se arate in fata lui Dumnezei impreuna, asa cum au fost legati de vointa Lui. Bunicii nostri aveau intelesuri mai adanci pentru acest sentiment, cel mai dezinteresat dintre toate sentimentele umane, care impune comportare demna, daruire si angajare, sentimentul cinstei şi adevărului, al fermitatii, demnităţii şi dreptăţii. Se pare ca ei coborau mai adanc in intelesurile spuse de englezul Shelley: “iubirea este singurul lucru pe care împărţindu-l, îl faci să crească”. 

Astazi dragostea se contureaza mai mult ca un tip de cunoastere, generator de energie si de mare elevare sufleteasca, un mod de manifestare a libertatii individuale, un sentiment care nu are nevoie de cuvinte si de aceea oamenii devin din ce in ce mai instrainati. 

Acestia nu au cum sa inteleaga frumusetea si profunzimea unor versuri care spun ca iubirea “Nu e nimic si totusi e/ O sete care-l soarbe/ E un adanc asemenea/ Uitarii celei oarbe”, ori a altor versuri eminesciene sau ale alor romantici. Pentru ei romantismul este ceva desuet dar, recunoscand sau nu, fiecare om isi doreste cu toata puterea fiintei sale sa fie iubit. 

Trebuie sa ne amintim si de cateva aspecte negative in care se poate transforma dragostea – ura, invidia, dispretul. Unele iau forme cutremuratoare, cum sunt crimele in numele dragostei pentru Dumnezeu, ori cele ale comunistilor in numele umanitatii, sau cum au fost torturile din timpul Inchizitiei, arderile pe rug, Holocaustul. Altele sunt rod al secolelor de existenţă a unor relaţii concurenţiale şi de oprimare între oameni care au dat nastere amorului propriu exacerbat, pasiunea oarbă pentru lucruri şi bani, fundamentarea pe interes a oricărei afecţiuni. 

Cu toate aceste nefericiri aduse de cei ce au intors spatele iubirii, aceasta a existat si va exista atata vreme cat va dainui omul pe pamant. Oricum s-ar schimba lumea, oricata stapanire va pune pe noi tehnica, oricat de instrainati am fi unii de altii, dintre toate sentimente umane, dragostea va ocupa intotdeauna cel mai important loc chiar daca uneori dragostea imbraca fatete ceva mai deosebite. Vrem sau nu, traim miscarile sufletului de la cele mai suave si pana la cele mai dramatice, caci dragostea ramane mereu poveste veche, vesnic noua. Oricat am incerca s-o respingem atunci cand ne simtim raniti, tot dragostea este cea care aduce speranta, implinire si o raza de lumina in suflet, fara de care sufletul nostru s-ar ofili. Democrit spunea: “Nimeni nu iubeşte pe cel care nu poate iubi pe nimeni.” Nu putem renunta la dragoste, nu putem sa ne lipsim de unul dintre cele mai puternice resorturi interioare, care alaturi de ratiune si capacitatea creatoare, defineste personalitatea individului. 

Parintii si dascalii cei mai buni au fost intotdeauna, nu cei care au indopat copiii cu informatii si sfaturi, ci aceia care au putut sadi in sufletele lor dragostea cu multiplele ei valori. Un sarut pe fruntea copilului plecat la oras la invatatura, poate sa fie o adevarata comoara stransa in suflet calauzindu-i pasii in viata mai mult decat toate cartile lumii. Modelul unui dascal indragit, ne poate lumina calea de-a lungul vietii, iar cate un vers ne poate incalzi sufletul, murmurandu-l ca si Eminescu: “Caci din iubire m-am nascut/ Mi-e sete de iubire.”

Elena Buică, Toronto, Canada   
Referinţă Bibliografică:
Daca dragoste nu e, nimic nu e / Elena Buică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 317, Anul I, 13 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Buică
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!