Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Violetta Petre         Publicat în: Ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Dă-mi, Doamne, un petec de cer!-fragment de roman
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se lăsă pradă sentientului de eliberare şi zbor, pe care îl uitase...dar, oare îl simţise vreodată? Poate da, mai demult, acum o viaţă şi ceva, înainte de...moarte, prima moarte. 
  
-Doamna Niculescu, vă rog să vă luaţi bagajele şi să veniţi după mine! Veţi sta aici, în acest salon,îmi pare rău! E cam aglomerat, dar ducem lipsă de spaţiu, clădirea e veche şi bolnavii sunt mulţi, din ce în ce mai mulţi! 
  
Se uită în jurul ei cu teama unui câine hăituit, care nu ştie de unde va fi atacat; inima începu să-i bată repede, aerul nu-i mai ajungea la plămâni şi lacrimile izbucniră dintr-o dată în avalanşă, curgând direct pe mozaicul mâncat de vreme şi de paşii târşâiţi ai umbrelor din altă lume- lumea unui cuib de cuci... 
  
-Nu plângeţi, doamnă! Nu vă face nimeni nici un rău! 
  
-Nu vreau să stau aici , abia şopti Genţianne, nu pot! Sunt prea mulţi oameni bolnavi, vreau să stau singură! 
  
-Uite ce, doamna mea! Rămâneţi aici numai un pic şi vă promit că vă mut în rezervă, avem una singură.Vă aduc acum medicamentele , le luaţi, dormiţi şi când vă treziţi schimbăm camera,. da? 
  
Geţianne se uită la ea cu încredere şi speranţă.Era o tânără cu ochii mari, negri cu o voce blândă ,dar autoritară. Fără să poată explica, parcă prinsese deodată drag de femeia aceea cu gene lungi peste ochii albaştri , plini de suferinţă , acum. 
  
Ce căuta aici, femeia asta frumoasă, elegantă, fină? Nu era locul ei aici, dar vom afla, îşi spuse în gând Maria, asistena-şefă a unuia din multele pavilioane de la spitalul de boli nervoase din Palazu.Lucra în aripa veche; era veche clădirea, dar bolnavii de aici erau mai buni, nu erau din aceia violenţi , pierduţi , fără drum de întoarcere. 
  
Aici îşi făcuse şi prieteni foarte buni dintre bolnavii îngrijiţi de ea.Ştia cum să vorbească cu fiecare în parte, le ştia problemele, avea adevărate jurnale despre viaţa lor, se implica în tragediile lor încărcându-se cu energiile lor negative.Când ajungea acasă plângea mereu;Se descărca de toate dramele cucilor acelora singuratici şi îşi lăsa capul pe umărul iubitului ei. 
  
-Doamne, Valentin, nu ştiu cât mai pot rezista! A venit acum o doamnă la noi, la spital...parcă este o frunză în bătaia vântului, are marginile rupte de loviturile crengilor în furtuna care i-a făcut răni peste tot, dar mai ales în sufletul ăla care nu se vede dar care doare atât de tare! Cum să le alini suferinţele, când ei au o lume a lor, unde nu primesc pe nimeni, decât fantomele lor şi ale cine mai ştie cui? 
  
-Lasă, Maria, că tu eşti puternică! O să treci şi peste asta şi parcă te văd cum vii sărind într-un picior; 
  
-E bine, doamna! Am adus-o la lumină şi o iubesc!te ştiu eu pe tine! îi spuse Valentin , sărutându-i părul răsfirat pe pernă. 
  
Maria aduse medicamentele şi după ce se asigură că noua venită le-a înghiţit plecă grăbită spre alte destine. 
  
Genţianne se aşeză pe marginea patului cu aşternuturi zdrenţuite, dar albe ca neaua. În faţa ei, o femeie privea prin ea, dincolo de real.Nu era nici tânără, dar nici bătrână; să fi avut 45 de ani, dar privirea ei, împovărată de nebunie, era tulbure şi plecată cu sorcova... 
  
-Bună ziua, doamnă! abia şopti, Genţianne. Vă este rău? Să chem pe cineva? 
  
Femeia nu dădea semne să o fi auzit, privea mai departe, impersonal, fără să clipească, fără să se mişte...din când în când, scotea câte un oftat de şi se rupea sufletul, auzindu-l. 
  
Genţianne se lăsă păgubaşe, nu fără a vărsa iar nişte lacrimi amare şi se întinse în patul acela mic, în poziţia fătului.O icoană, zâmbea trist pe un perete murdar , cu varul răzuit până la cărămidă.O tânără subţirică şi creolă inventaria un geamantan mare, scoţând pe rând lucrurile şi apoi punându-le la loc, aşa fără să se oprească,iar şi iar. 
  
La capul patului se afla chiuveta apa curgea cu zgomot de pietre rostogolite pe caldarâm.În faţa ei, o femeie cu părul vâlvoi încerca să prindă şuviţele încurcate cu o perie cu câţiva dinţi; gestul era formal, căci nu atingea nici un fir de păr. 
  
Se strâmba în oglindă şi la Genţianne.Ţinea peria în mâna stângă, iar în dreapta avea o cană meatalică pe care o buşea de chiuvetă ritmic. Îi lovea creierii şi îi venea să urle...Ştia că o scoate din minţi şi rânjea cu satisfacţie, uitându-se cu coada ochiului...Imaginea era hidoasă, îngrozitoare desprinsă dintr-un film horror. 
  
Şi-am întors privirea şi a ignorat-o.După câteva minute s-a potolit şi s-a îndreptat spre uşa întredeschisă...era primăvară şi soarele mângâia tenebrlele din suflet ale celor 10 femei din salon... Genele s-au unit într-un dans al clipelor magice dintr-o noapte de dragoste cu eternitatea şi au adormit în murmurul unui cântec de leagăn abia îngânat de buzele arse ale unei bătrâne pierdută în negura uitării de sine... 
  
Va urma 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Dă-mi, Doamne, un petec de cer!-fragment de roman / Violetta Petre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violetta Petre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!