Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ştefan Lucian Mureşanu         Publicat în: Ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR  

 

prof.dr. Ştefan Lucian MUREŞANU  

 

Cuvinte cheie: drum, fiind, artă, creaţie, curaj  

 

Într-un colţ pierdut al lumii unei cărţi răsare totdeauna dorinţa de a şti ce rază de lumină se va ivi când cititorul, plecat peste paginile îngălbenite de vreme, şi de o îndepărtată răsfoire a celor care au fost şi s-au amestecat în timp cu colbul, disipând tainele slovelor, va descoperi misterul legăturii cuvântului cu timpul.  

Ce lume se va izvodi din adâncurile neştiute ale imaginarului fiind al trăirilor literatului, pe care numai el o cunoaşte şi o înţelege şi cu a cărui permisiune se descătuşează în mintea lui creatoare? Ce cuvinte impun trăirile entităţilor pe care, ştiutor multiplu, le prinde în jocul ideilor, al vieţii şi al împlinirilor cărora mintea lui lucidă le desface tainele?  

Drumul creaţiei literatului este greu într-o speranţă obiectivă a criticii, tocmai pentru că e nevoit să parcurgă văile adânci ale căutărilor şi să urce pantele abrupte ale munţilor stâncoşi, ale înţelegerii sale de către cititor. El scrie pentru cei care sunt, dar mai mult pentru cei care vor veni, numai aceea vor şti să-i preţuiască lucrarea minţii lui: Cel ce creează nu trebuie supus dorinţelor mulţimii. Deoarece însăşi creaţia lui trebuie să devină dorinţa mulţimii. Mulţimea trebuie să primească spirit şi apoi să schimbe în sentiment ceea ce a primit. Ea nu este decât un pântec. Hrana primită trebuie să fie schimbată de ea în farmec şi lumină (Antoine de Saint-Exupery).  

Cei prezenţi sunt urinătorii de jeturi cărora scrisul li se pare o joacă a cuvintelor pornite din străfunduri urâcioase şi care nu aduc decât noroi pentru bietul literat: E uşor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune, / Înşirând cuvinte goale / Ce din coadă au să sune (Mihai Eminescu), care voieşte, într-un moment al său, să presare idei, materie pe pagina albă a sufletului.  

Pentru cântul valorii universale a eului, literatul geme în surdină, aşteptându-şi liniştit şi însingurat partea de vină a spunerii sale: Nimic nu-ţi va ajuta atât de mult să fii moderat în toate lucrurile ca frecventa meditaţie asupra scurtimii vieţii şi asupra nesiguranţei acesteia... (Seneca). Este o vină a faptului că el trăieşte gândind pentru negânditorii care îngurgitează cuvinte, nu şi idei, şi fac teorii hlizind şi neînţelegând din cititul vorbelor nimic? Lumea se confundă cu omul care soarbe aerul odată cu ştirea de timp al fiindului său, dând apoi celor ce îi simt, prin arta pe care o conturează din creion, penel sau daltă, firea adevărată a omului-artist: Nu credeam să învăţ a muri vreodată, veşnic tînăr, înfăşurat în manta-mi, fruntea mea înălţam visător la steaua singurătăţii (Mihai Eminescu). Norii telurici zădărnicesc de multe ori pasul literatului în lumea care nu îl înţelege însă el, sărăcit de iubire, păşeşte singur şi sigur spre înţelegerea marii taine a sufletului. Cu cât cunoşti mai mult, cu atât iubeşti mai mult, glăsuia în farmecul exponenţial al eului său Da Vinci. Iubirea începe de la a te cunoaşte pe tine însuţi şi numai apoi să poţi crede că înţelegi sensul acestui cuvânt. Socrate, înţeleptul lumii antice, a încercat să se cunoască pe sine şi, după o lungă meditaţie a rostit celebrele-i cuvinte: Eu ştiu că nu ştiu, iată începutul înţelepciunii, drumul smereniei.  

Curajul este jocul firii de a fi şi nevoia de a gândi lucid, ai nevoie de foarte multă cutezanţă pentru a putea lăsa cuvântul cuget să urce şi să coboare lovind fiindul teluric. Este un ocean în care cuvântul-peşte alunecă şi pătrunde adânc în mintea profanului care urzeşte necazul pentru că existenţa lui este într-o continuă odihnă: Azi omul din copil se face armă / Ungerea în creştet cu lamă de oţel / Călită de vene plesnind de putere / Deschisă-i e calea să taie în carne lungi tunele (Călin Derzelea). Nevoia de a crea stimulează centrii nervoşi ai celui care plăsmuieşte, simte arta cu sufletul şi o redă pentru nemurire, mai mult pentru cei care se vor naşte după ce el se va desprinde de lutul ce i-a încetăţuit înălţarea celestă. Creaţia lui veşniceşte prin talentul cu care este hărăzit de grandioasa putere deusiană. Numele lui se va lega de curcubeul prin care însuşi Dumnezeu a promis, celui pe care, cândva, l-a ales să ducă mai departe seminţia umană, că vom exista însă vom plânge mult pentru toate fărădelegile noastre: e de mirare că tocmai un Bergson nu a ştiut să-şi taie, în ceaţă, şi alte perspective, atunci când situaţia teoretică a veacului l-a invitat să se îndrume spre taina omului (Lucian Blaga).  

Ne naştem cu un curaj aparent conştient, îl dovedim în toată viaţa pe care o mâzgălim şi o înăbuşim cu gândurile noastre, ale unora măreţe, ale altora mişcătoare de haznale deversate din putreziciunea fiindului lor tolerat. Curajul este o stare de fapt, nicidecum o virtute, cu totul diferit de ceea ce poate să însemne vitejia. Dăm lumii sens pentru a nu cădea şi noi în ridicol, însă lumea este o falsă închipuire a curajului de a exista. Nimic din ceea ce face omul nu este un rezultat al curajului, ci a nebuniei fiindului de a fi nimic. În realitate, ne luptăm cu ceea ce nu există, pentru că realul este tocmai inexistenţa eului în timpul mărginit al sufletului, în templul teluric.  

Viaţa este o noţiune, o dorinţă, un mod, un concept căreia încercăm să-i demonstrăm curajul de a înainta în timpul teluric. M-am întrebat odată dacă ceea ce văd şi aud sunt un real al existenţei şi mi-am dat seama că nimic, fără energia vitală, nu se poate mişca, nici chiar imaginea imaginaţiei noastre, care de multe ori este confuză şi împătimit de ireală. Totul se diluează în marele aer al manierelor umane, cerute de coduri, care vor să stopeze pornirile necontrolate ale omului ridicol. Curajul de a încerca să fii altul decât ceea ce eşti este un imbold dat dualismului, părtaş falsului condiţionat de social. Din lume irumpe curajul ce poate fi un imbold pozitiv sau negativ, mai mult inconştient decât conştient, o zvâcnire a orgoliului profan. În literatură, mulţi sunt cei care au curajul să scrie, dar nu şi vitejia de a putea transmite un mesaj elevat prin lucrarea lui. Scrisul este o îndeletnicire, o aşezare maiestuoasă a literelor în pagină şi numai ideile dezlănţuite dintr-un sistem superior fiindului teluric creează cuvintele pornite să dea înscrisului strălucirea luminii deusiene. Acel eu este cu totul diferit de existentul profan al pământului, el vede în eter şi simte Universul, leagându-se profund de universal.  

Manierismul a creat o poziţie în creaţia literară şi a aşezat-o între baroc şi clasicism sub oblăduirea măreaţă a Renaşterii, dând posibilitatea literatului să descifreze misticul şi să sugereze tainele nefiindului în fiindul teluric, multiplicând elementele şi planurile cu o pierdere a coerenţei şi clarităţii imaginii. Se mai poate întreba cineva ce semnifică umbra întinsă în noapte pe pământul pe care se târăşte, precum şarpele blestemat pentru păcatul adamic, prelungind schemele sinuoase ale corpului, hidând[1] formele? Oare umbra nu este un rezultat al pedepsei deusiene care se rupe în lumina luciferică din fiindul teluric, zdruncinând existenţa eului ce urmează să se desprindă de trup prin suflet?  

Literatul cutează, are curajul dezumbririi în imagine a fiindului, scrie gândind şi gândeşte universalizând frumuseţea din urâtul profanului. Zâmbeşte amarnic de toată amărăciunea şi creează pentru eternitate un nefiind care, cu timpul, va defini fiindul său etern.  

 

Bucureşti, 28.12.2012  

 

 

 

 

 

 



[1] Hidare, concept de valorificare a imaginii prin lungire sau torsiune, descrieri ale mişcării necontrolate ale corpului, gesturilor, ale vorbirii.  

 
 
Referinţă Bibliografică:
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR / Ştefan Lucian Mureşanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 737, Anul III, 06 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ştefan Lucian Mureşanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Lucian Mureşanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!