Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   



Cum trec anii ...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Ca în copilărie, la ţară, acum stăm în faţa blocului, ori la geam...şi îl aşteptăm pe popa cu crucea (aşa e la noi, la ortodoxi, de când mă ştiu)...înainte de Bobotează.  

...şi tot ca atunci, Nicolae, Petru şi Ioan stau la poveşti. Acum sunt veniţi la Petru.  

Nicolae e copil de ofiţer. Crescut sever, a urmat şi el o carieră militară (atât a reuşit mama lui, să-l scape de liceul militar şi să meargă direct la Academie). Mai târziu, şi-a ales de soţie o moaţă ţeapănă, dură, mână de fier, dar foarte frumoasă şi pricepută la afaceri. Ca mai toate cătanele şi el a băut...cât a putut să-ncapă în el...dar, nu la birt. Pe balcon. Şi, ca să aibă o ocupaţie, moaţa l-a lăsat să-şi dezvolte un hobby...împletituri din sfoară (ştie peste 100 de feluri de noduri). Aşa a făcut, zeci de ani, pe balcon, între sticle de votcă...apoi de gyn...coşuleţe de atârnat flori, peretare (ca şi covoraşele...de pus pe perete, pornind de la o bara de lemn/creangă...), candelabre, veioze...şi moaţa le vindea în Germania ( pe vremea lui Ceuşescu), la sârbi sau la unguri (după Revoluţie). Dar economista din ea simţea că poate mai mult! Şi s-a băgat în afaceri...care au mers. Primul lucru pe care l-a făcut, şi-a luat singură un apartament... şi a divorţat. Deşi e divorţată, a făcut un copil...tot cu Nicolae...aşa...după 40 de ani...şi, cu toate că legea i l-a dat ei, ea l-a lăsat la Nicolae. (Uite un tratament antialcool...pentru un tată responsabil!)  

Aşa s-a lăsat Nicu-al ei de băutură...şi s-a apucat de Reiky. Acum, e maestru. Băiatul e mare...student.  

Duminicile şi sărbătorile şi le petrec dintotdeauna împreună. Nicu e cel care găteşte, puştiul spală vasele...şi moaţa le povesteşte ce sume mai au fiecare în cont.  

Petru e fiul unor bişniţari. Când părinţii plecau cu sau după marfă la sârbi (că aveau micul trafic şi înainte de Revoluţie) îl lăsau la nişte vecini, pocăiţi. Fratele cel mare lucra la un orfelinat, ca portar. Petru îl însoţea uneori. Aşa a cunoscut-o pe Florica, una dintre fetele orfane. Mereu aveau portarii probleme din cauza ei, ca mai fugea din incintă...să facă “un ban” (pentru un spray sau un ciorap mai uita de moralitate...). Petru se gândea că, dacă tot ce se spune în Biblie e ...de urmat...şi fata asta mai avea o şansă. Când a împlinit 18 ani şi-a anunţat părinţii că se însoară...cu Florica.  

Ai lui tocmai îşi finalizau vila. A căzut cerul pe ei. L-au scos în stradă, în clipa următoare, deşi le era unicul fiu. În 10 zile, ieşea cu soţia, la prima slujbă de duminică. S-au botezat amândoi şi s-au mutat la Timişoara, într-o cameră de cămin muncitoresc. Acolo li s-au născut cei patru copii (trei fete şi un băiat). El n-a fost acasă la naşterea băiatului...era la puşcărie! De ce? Pentru că într-o noapte le-a bătut în uşă un tânăr, de la Casa Copilului, cu care crescuse Florica. „Pierduse trenul”...în gară era frig. Spre dimineaţă, mascaţii le-au spart uşa...tipul dăduse o spargere. Fără multe comentarii l-au băgat şi pe Petru un an şi jumătate...pentru „complicitate” şi „tăinuire”.  

Ca fost puşcăriaş...mai greu să găseşti un serviciu onorabil.  

“Luni şi marţi, mâncare de cartofi...mai îngroşată cu făină...ca să ţină de foame. Miercuri şi joi, varză. Vineri şi sâmbătă, fasole. Duminica, supă/ciorbă de oaie şi friptură de oaie (că asta era cea mai ieftină carne), cu orez”…ăsta le-a fost meniul, ani de zile. Dar nu s-au plans. I-au mulţumit lui D-zeu în fiecare zi că sunt împreună şi sunt sănătoşi.  

Nicolae, când a devenit şi el părinte, şi-l amintea pe Petru, cu lista în mână, fugind la…sau de la Palatul Copiilor. Toţi copiii lui, după abilităţi, erau înscrişi la 2-3 cercuri (de muzică, de creaţie, de modelaj, de informatică…etc.). “Să-i ţin în faţa blocului? Sau la televizor? Cu ce se aleg?...şi ştii ceva? Toate cursurile astea...sunt gratis! Îţi dai seama?”…aşa zicea...şi fugea să nu întârzie...ba să-l ducă pe unu (cu bicicleta), ba să-l scoată pe altul.  

Acum, fiica cea mare lucrează la Banca Ţiriac. A doua, e o violonistă renumită, a Filarmonicii din Viena. A treia, e avocat. Băiatul, e student la Medicină.  

Ioan fusese un băiat sărac, făcut din flori, de o mamă care-l abandonă în grija bunicilor. Se angajase de timpuriu la un aprozar, ca ajutor de vânzător. După Revoluţie, şefa lui a cumpărat magazinul. El a rămas angajat. E primul barbat de la care am auzit cum poate o femeie să „profite” de un bărbat...pentru că îşi dorea un copil şi soţul ei nu i-l putea oferi. După ce a fost sigură că e însărcinată şi totul e bine cu copilul, a divorţat rapid şi s-a căsătorit cu Ioan, astfel încât, atunci când a născut, totul era...”legal”.  

Acest copil a crescut în cel mai mare răsfăţ...opulenţă fără margini. Dacă Ioan zicea ceva, mama replica: “Tu ştii cât mi l-am dorit? Lasă-l! Are voie tot ce vrea!”  

…până când a devenit de necontrolat...iarbă...femei...clinica de dezintoxicare, în Austria.  

Acum şi-a mai revenit...e angajat ca muncitor la „ceva cu cabluri”.  

Ioan şi-a găsit mângâierea...în credinţă. N-a părăsit ortodoxia. În timpul liber, e ghid la excursiile-pelerinaj organizate de Mitropolie.  

Mă uit de la balcon la ei: trei bărbaţi...trei destine...trei moduri diferite de a se desăvârşi spiritual. Câte nevoie de dumnezeire avem!  

Se aud clopoţeii diaconului.  

„Vine popa cu crucea!”...anunţă cei din faţa blocului.  

Cum trec anii...  

Timişoara, 02.01.2011 Corina-Lucia Costea
 

Referinţă Bibliografică:
Cum trec anii ... / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 18, Anul I, 18 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!