Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



Cum şi-a plimbat Sufleţel depresia pe la prieteni
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Jean Zgârcitu, zis şi Sufleţel (că aşa era el, suflet bun – ori de câte ori avea o problemă, le-o dona altora; că ce era să facă el cu-atâtea probleme?), se pregătea, ca orice om cu scaun la cap (mai bine zis cu masă la cap, că tocmai ce luase o masă-n cap, alaltăseară, la cârciuma din colţ), se pregătea, aşadar, să întâmpine cum se cuvine Anul Nou.  

Îşi cumpărase omul de toate, nu s-ar fi putut spune că-i lipsea ceva (în afară de vreo două doage); avea şi mâncare, avea şi vin, ba chiar şi nişte „lăutari electronici” – cum obişnuia să numească CD-urile cu muzică. Dar parcă un nu-ştiu-ce îi lipsea. Simţise el de-azi dimineaţă, de când se trezise cu partea dorsală-n sus, că îl cam bântuie un drac de depresie, d-aia rea, de sfârşit de an. Şi ce s-a gândit el, ca să se răzbune – cum pe depresie n-o putea bântui, hotărî să-i bântuie şi el pe alţii, să le mai împrumute oleacă din depresia lui, că, dacă omul nu-i generos nici măcar în ultima zi a anului, când să mai fie?  

Zis şi făcut. Îşi luă uşurel picioarele la spinare şi nimeri fix în uşa prietenului său de-o viaţă – Lică. Ăsta, singur ca şi el, se bucură să-l vadă şi îl întâmpină c-o mină fericită:  

 

- Bine-ai venit, măi Jeane, ce bine-mi pare să te văd!  

- Şi de ce, mă rog, îţi pare bine? Te bucuri, canalie, că n-am niciun rost la casa mea, de sunt nevoit să umblu bleaura pe străzi taman în ultima zi a anului, când toată lumea ar trebui să aibă un suflet acolo, cu care să-mpartă ce bruma a agonisit peste an.  

- Hai, măi Jeane, ştii doar că nu asta am vrut să spun!  

- Da’ce-ai vrut să spui? Că-i bine că şi capra mea-i moartă, că nu eşti tu singurul burlac pe lumea asta...  

- Jeane, ce-i cu tine astăzi? Ia stai o ţâră jos, să ne mai omenim şi noi c-un pahar de vin, cum le şade bine unor prieteni! De altfel, zise c-o licărire uşoară-n priviri, află că nu peste mult timp, am să spun adio burlăciei. Mi-am găsit, măi, o femeie – da-mi-ar Dumnezeu sănătate, c-am fost gata s-o lovesc pe trecerea de pietoni şi de-acolo toate – de nu-ţi vine-a crede. Ce zici, nu-i o veste bună?  

- Zic că, dac-o loveai, erai mai câştigat, că ajungeai şi tu pe prima pagină a ziarelor. Dar aşa, ce mare sfârâială? O fi bună vestea pentru tine, da’pentru mine care-ar fi motivul să sar în sus? C-ai să te-nchizi în casă, nenorocitule, cu femeia-asta şi n-ai să mai dai drumul prietenilor plecaţi cu sorcova, vreau să zic veniţi să te sorcovească?  

 

Lică începu să se-ntristeze uşor, dar parcă tot nu-i venea a crede.  

- Cum, măi omule, nu te bucuri pentru mine? Şi eu, care abia aşteptam să-ţi dau vestea!  

- Că parcă pentru mine cin’se bucură? Şi de ce, mă rog, aşteptai să-mi dai vestea? Aha! Care va să zică, doar că nu mi-o spui pe şleau: „Ia, de mâine, să nu mai îndrăzneşti  

a-mi bate la uşă; fă bine şi târâie-ţi scheletul pe la alte case, că eu loc de tine nu mai am!”.  

Cu colţurile gurii căzute, Lică îngăimă cu dezamăgire:  

- Stai, măi... Tu o să fii mereu bine-venit în casa noastră.  

- Aha! Casa noastră! Nici nu ţi-ai adus maimuţa-n casă şi mă şi dai afară! Deja ai făcut-o stăpână pe averea ta. Şi de ce-o să fiu bine-venit? Să asist la drăgălelile voastre siropoase? Mă apucă greaţa. Aşa-i c-o să vă drăgăliţi în prezenţa mea?  

- Deh... ştiu şi eu? Dacă zici tu că ţi-ar face rău...  

- Nu rău, greaţă! Greaţă d-aia de-am să vărs pe jos. Şi cine-o să şteargă-n urma mea? Nevastă-ta, desigur. Şi ce crezi c-o să facă după aia? Să-mi mulţumească frumos de „intervenţie” şi să mă mai poftească şi altă dată? Aş! Uite, vezi, deja sunt dat afară în şuturi! E drept, măi Lică, e drept?  

- Lasă, măi Jeane, lasă... Uite, dacă nu vrei, nici n-ai s-o vezi pe nevasta asta a mea. Am s-o ţin închisă în dormitor sau am s-o trimit la neamuri, cât eşti tu la mine. Ce zici?  

- Vezi cum îmi eşti împotrivă? N-ai vrea să vin coborând pe coş sau furişându-mă pe verandă ca hoţii? Mă făcuşi şi borfaş acuma! Halal recunoştinţă, după o viaţă de prietenie!  

- Stai, măi, ce treabă ai să vii pe coş? Intrii ca oamenii, pe uşă.  

- Pe uşă, ai? Şi dacă mă-ntâlnesc cu nevastă-ta când pleacă la rude? Vezi că nu te duce mintea la nimic?  

- Te-ntâlneşti, te-ntâlneşti şi gata! Îi dai buna ziua, tu intri, ea iese, ce atâta tevatură?  

- Şi de ce, mă rog, să-i dau bună ziua? Că pleacă de-acasă când vin eu? Că n-are atâta respect pentru prietenul lui bărbate-su încât să stea măcar de complezenţă, să-l întrebe „Ce faci, măi Jeane? Bei şi tu o cafea?” Îmmm?  

- Bine, măi, dacă nu vrei să plece de-acasă, nu pleacă. E bine?  

- Bine pe naiba! Să-ţi scoată ţie ochii după aia, c-ai obligat-o să mă suporte şi să te treacă pe pufuleţi. Şi-apoi, conform diagramei cauză-efect, tu să-mi aplici mie represalii din cele mai dure, cum ar fi să mă pârăşti la sefu’, la serviciu, c-am furat trei saci.  

- N-o să te pârăsc c-ai furat saci, stai liniştit!  

- Da’ce-o să-mi faci, o să mă propui la avansare?  

- O să te propun.  

- O să-mi dai prima ta de miel?  

- O să ţi-o dau.  

- Da! Să te beştelească după aia matracuca de nevastă-ta, să te facă albie de porci şi să vină la mine să-mi ceară mielu’. Halal!  

- N-o să vină să-ţi ceară mielul.  

- De ce, n-are mielul meu nas de dânsa, sau ce?  

- Bine, Jeane, dacă tu vrei, o să-ţi ceară şi mielul.  

- Ba să ţi-l ceară pe-al tău! Că nu eu am luat-o de nevastă.  

- Să mi-l ceară, mai zise Lică, având ochii scăldaţi în lacrimi, la gândul pufuleţilor pe care avea să-i mănânce şi blestemând în minte diagrama cauză-efect.  

 

După conversaţia cu prietenul său, Sufleţel însă părea că renăscuse. Scăpase de depresia pe care-o plimba după dânsul de dimineaţă şi, gândind cu satisfacţie la avansarea ce-l păştea – la propunerea lui Lică, desigur - şi la ce-o să facă el cu prima dublă pe care avea s-o primească (uite, vezi, d-aia-s buni prietenii!), îi veni brusc pofta de viaţă şi de a bea un păhărel.  

- Hai noroc, măi Lică! Da’ce-ai, dragă, de mi te smiorcăi aşa? Ori nu ţi-s toţi boii acasă?  

- Ba boii-mi sunt acasă, vezi bine, numai că eu nevastă anu-ăsta n-am să mai văd.  

- Şi de ce, mă rog? Ori aveai de gând să te-nsori cu Omul invizibil?  

- Nu, măi, dar a zburat, zise oftând. A zburat şi gata!  

- Cum, dragă, să zboare? Ce, ori te-nsurai cu vreo pasăre de pradă?  

- De ce, de ne ce, eu nevastă nu-mi mai iau. Că, decât să pierd aşa un prieten ca tine, care se gândeşte la binele meu, mai bine singur.  

- Cum vrei tu, dragă, că doar nu te poate obliga nimeni să te-nsori. Uite, mai zise, dând peste cap paharul cu vin, te las acuma, că eu mai am de mers şi pe la alţii. Hai, şi nu mai fii aşa-mbufnat în ultima zi a anului, că omului îi şade bine vesel şi cu zâmbetul pe faţă.  

 

Dând să plece, îi adresă aşa, într-o doară, o întrebare, ca şi când ar fi spus: „ce zici, la noapte o să ningă?”:  

- Şi cum zici că-i femeia aia, de care-ai divorţat înainte să te-nsori cu ea?  

- Cum să fie? Frumoasă, harnică, deşteaptă. Ce mai, le are pe toate.  

- N-o fi având şi vreo avere cel puţin la fel de frumuşică precum dânsa?  

- Are şi avere, da’parcă mai contează? Nu există avere mai de preţ pe lumea asta decât un prieten care-ţi întinde mâna la nevoie.  

- Îhm... ai spus-o profund şi pe toate părţile. Bun atunci. Păi... dacă tot n-o mai vrei, n-ar fi mai bine să mi-o prezinţi mie? Că-i păcat de ea să-ncapă pe mâna cine ştie cărui cioflingar.  

- Ăăă... sigur. Cum vrei tu, măi Jeane.  

- Nu vreau eu, măi, tu vrei. Că onoarea ta de nefamilist te obligă la multe. Cum ţi-ar sta, care va să zică, după ce c-ai ratat-o pe trecere, să laşi biata femeie şi neatinsă şi nemăritată? Hai noroc! Trăiască prietenia!  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Cum şi-a plimbat Sufleţel depresia pe la prieteni / Florentina Loredana Dalian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 739, Anul III, 08 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Florentina Loredana Dalian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentina Loredana Dalian
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!