Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   



Cum se vede toamna ... printre bucle
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Cu vârful pantofilor răscolesc aurul toamnei, căutând drumul spre casăfoşnetul ăsta are ceva magic în el, îmi zic, trebuie să mă ajute la ceva… altfel nu mi-ar plăcea aşa de mult.

După o zi de şcoală, zumzetul acela de voci tinere îţi persistă în urechi o vreme… da, asta fac frunzele… atenuează acel sunet cu unul mai suav, mai stins… până când ajung să gust liniştea primei încăperi din casă. Ajunsă în faţa vilei surorii mele, deschid cu grijă uşa, să nu-l trezesc pe tata. Intru ca un hoţ, mă descalţ la primul pas… şi păşesc, cu pantofii în mână, până într-o zonă din care pot să-l văd.

E un bătrânel de 80 de ani, care doarme liniştit, ca un prunc, într-un pat de la Caritas, închiriat anume pentru confortul lui. E un pat ale cărui margini se pot ridica pe timpul nopţii sau al zilelor agitate, poate fi ridicat de la jumătate la 45 de grade, când e nevoie de o respiraţie mai uşoară… E un om care încă înseamnă cerul şi pământul, pentru mine.

Mă aşez pe un fotoliu din apropiere. Soarele toamnei i se răsfaţă printre bucle… Un sforăit uşor, abia perceptibil, mă asigură că trăieşte… în lumea lui, dar e încă viu. Sunt liniştită. Zâmbesc… buclele astea erau bucuria copilăriei mele. Nicio păpuşă din lume nu egala plăcerea de a-i pune moaţe. Nu mergeam încă la şcoală, dar eram coafeza lui. La vo vremea, la final de ştiri, îl prindeam la televizor… şi, ca să nu vorbesc, mă lăsa să-i pun moaţe. Ţin minte că odată a bătut cineva puternic în geam: Domnu’ inginer, fratele dumneavoastră se bate în birt!

 
A ţâşnit pe uşă şi a alergat desculţ până acolo. În învălmăşeală, l-a văzut doar pe Biţă, fratele pe care-l crescuse de mic. L-a cuprins în braţe şi l-a scos de acolo. Abia afară a căzut zdrobit. Cineva ridicase un scaun să-l lovească pe scandalagiu… dar îl nimerise pe tata. Urechea dreaptă îi spânzura sângerândă… a venit salvarea… l-au transportat pe tata de urgenţă la spital. Abia după ce l-au cusut, medicii au început glumele… Şi ziceţi că aşa vă menţineţi părul creţ. Moaţele mele tronau, viu colorate, în părul lui, care se împotrivea încărunţirii. Toată viaţa am avut convingerea că ele l-au protejat.

Am izbucnit, fără să vreau, în râs. Am 42 de ani… dar nu voi distruge pentru nimic în lume mitul moaţelor colorate. Râsul meu îl făcu să se mişte în somn. Urechea cusută, la repezeală, la urgenţă, s-a vindecat de mult… nu şi amintirea spaimei că tata a fost dus cu salvarea. Şi pentru ce? Unchiul meu şi celălalt bătăuş au devenit mai târziu, în timp, cuscrii. Tata n-a băut şi n-a pus ţigară în gură de când mă ştiu. Cunoscuţii îşi amintesc, totuşi, că în studenţia lui, mai pipa cu colegii. Când şi-a făcut o familie, regulile au fost altele. A fost un om devotat familiei şi carierei de inginer mecanic… în agricultură, cum obişnuia să completeze mereu. Ce sinistru sună… a fost… ca şi cum ar fi un necrolog… dar nu e deloc aşa… e doar un ceas de bilanţ… de aducere-aminte.
 
Mi-l amintesc cum ne săruta pe frunte, în somn, pe mine şi pe sora mea. Mă gândeam: e dimineaţa devreme sau seara târziu? Erau zile când nu-l vedeam… pleca până nu ne sculam, venea după ce Moş Ene deja ne prinsese în mreje de poveste.  

Asta e viaţa în agricultură… zi lumină.  

… Şi aşa a fost… până în ziua în care, din grabă, şi-a uitat medicamentele… şi tensiunea nu iartă. O zi de neatenţie a anulat o viaţă de activitate şi o cale lactee de vise. Nu voi uita niciodată momentele acelea. Era bun prieten cu doctoriţa lui. Vreţi să mergeţi la spital? Nu! Nu vreau să fiu o legumă, nici chin pentru fete! Vreau să mor acasă! Fetelor, voi decideţi! Gândiţi-vă bine şi la dorinţa lui şi la calitatea vieţii lui de acum înainte. E un om prea inteligent, prea lucid şi prea mândru ca să nu ştie ce va urma.
 
Eram stupefiată. Nu-mi venea să cred ce văd şi ce aud. Veniserăm din Timişoara cu viteza luminii şi eu şi sora mea… că tata se simte rău… şi acum, când fiecare clipă conta… negociam? Ce? Şansa lui la viaţă?  

Am ajuns la spital… dar…  

Bună dimineaţa!  

Bună dimineaţa, taicule! (de la accidentul cerebral, e singura formulă de salut pe care o mai ştie)  

Cum a fost la serviciu?  

Bine!  

Când vin fetele de la şcoală, mâncăm… Bine?  

Bine.  

Nu ştiu cine sunt acum pentru el… soţia lui, sora lui, mama lui… dar sigur nu mănâncă până nu vin fetele de la şcoală. Şi-a aşezat liniştit capul spre lumină, pentru încă câteva minute de somn… şi eu m-am reaşezat în fotoliu. Ce liniştită e toamna… printre bucle.  
 
Referinţă Bibliografică:
Cum se vede toamna ... printre bucle / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 56, Anul I, 25 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!