Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Cârdei Mariana         Publicat în: Ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Culturi multiple
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ne trezim dis-de-dimineaţă şi bunica ne aşteaptă cu un puişor bine fript pe jar, cufundat în mujdei de usturoi şi o turta caldă, coaptă în spuză, învelite într-un ştergar din borangic, puse într-o traistă alături de bucata de telemea (din lapte de oaie), cateva cepe şi fedeleşul cu apă rece de izvor.  
  
Bunicul a înhămat caii la căruţă, a încărcat sapele, sacii cu porumb, fasole şi seminte de dovleac, apoi m-a ridicat cu bratele-I puternice şi m-a aşezat pe capră, în dreapta lui, fiind gata de plecare. Dii, se aude îndemnul hotarât şi caii se pun în mişcare. 
  
În uliţă ne aşteapta patru tineri, tocmiţi cu ziua, care se urcă-n căruţă, din mers, aşezându-se pe sacii plini, bine legaţi cu sfoară. 
  
De după un deal vedem cum răsare Soarele şi ne bucurăm că, în curând, va fi destul de cald ca să muncim relaxaţi. Ajungem la tarlaua noastra, care se afla în proxima vecinatate cu pădurea de foioase. Pământul reavăn, proaspăt arat şi grăpat, pare mai negru din cauza umezelii. Bobiţe minuscule de rouă, în lumina Soarelui, par mici nestemate şi mă minunez cum dispar îndată ce le ating cu degetul arătător. 
  
Bunicul face cu sapa primele gropiţe, marcând astfel rândurile, în care vor fi puse câte doua seminţe de porumb şi fasole, la un pas distanţă şi doi paşi între rânduri. La fiecare trei rânduri pun şi eu două seminţe de dovleac. 
  
Îmi este foame şi-mi vine în minte Povestea turtiţei ... ”eu sunt turtiţa minunată, de prin ladă adunată, de bunica pregătită, în cuptor sunt rumentită”. Mă duc să controlez traista să văd dacă nu cumva turtiţa noastră s-o fi rostogolit asemenea celei din poveste şi constat, cu bucurie, că a noastră stă cuminte în traistă şi mă îmbie să rup un colţişor. Ce gust minunat, de grâu proaspăt măcinat. Mă întorc din nou la treabă şi-I asigur pe harnicii mei tovarăşi că totul este în regulă, în trăistuţa fermecată. 
  
La prânz, întind ştergarul pe un hat, sub un păr pădureţ, rînduiesc mâncarea, aşa cum face acasă bunica, rup turtiţa în bucăţele şi-I îmbii “poftiţi la masă!” 
  
O binemeritată pauză în care bunicul împarte puiul, brânza şi sparge ceapa presărând-o cu sare. Mâncăm cu poftă, bem apă şi bunicul îşi răsuceşte o ţigară din foi. Mă uit cu admiraţie cum dintr-o mişcare scapără amnarul lovit de cremene, bumbacul arde şi meticulos bunicu-şi aprinde ţigara. Fumul albăstrui are un miros plăcut de tutun şi mă gândesc, în sinea mea, că poate într-o bună zi am să fumez şi eu. 
  
După prînz, băieţii discută cu bunicul lucruri care pentru mine nu prezintă nici-un interes, neînţelegând sensul şi atunci mă duc să văd dacă au terminat caii nutreţul, apoi continuăm semănatul. Tinerii par să se întreacă între ei şi în curând sacii se golesc, fiecare având doar câte o traistă de sămânţă. 
  
Peste o lună când deja sămnţa a răsărit şi ici colo au apărut ierburi de câmp, tragem prima paşilă. Săpile ca nişte semilune argintii, bine ascuţite, lucesc în soare. Fiecare se străduieşte să-şi ducă rândurile ca capăt cât mai repede – o adevărată competiţie.  
  
La următoarea praşilă, porumbul s-a înălţat şi a dat ştiuleţi, fasolea are superbe flori, viu colorate şi s-a răsucit pe tulpina lui, dovlecii au frunze ce-mi par uriaşe şi superbe flori portocalii. 
  
Revenim ... porumbul a dat mătase, fasolea etalează păstăi şi primii dovleci au dej"dimensiunea unor mingii de diferite mărimi. 
  
Bunicul este fericit, întrevede o recoltă promiţătoare. 
  
Şi iată, din primăvară până-n toamnă trei recolte simultane. 
  
Sfârşitul verii. Smulgem fasolea de pe tulpina porumbului şi umplem carul.  
  
Bunica a adunat din curte, cu măturoiul din nuiele, frunze şi alte resturi vegetale, lăsând bătătura curată. Bunicul a bătut in mijlocul curţii un par şi mi-a spus râzând – vezi, o să ai treabă. Mă tot întrebam ce semnificaţie or avea parul si vorbele ... şi iată, după o săptămână fasolea ce fusese întinsă în curte s-a uscat. O funie groasă a fost legată de par şi un cal bălan a fost legat de ea. Un bici de piele mi-a fost încredinţat şi mi s-a spus: mână-l!  
  
Calul mergea în cerc, descriind o frumoasă spirală, până se apropia funia de par, călcând fasolea în picioare. Apoi îl mânam în sens invers până când funia se desfăşura complet, distanţându-se de pe parul ce străjuia mijlocul curţii. Această operaţiunie simplă avea drept scop deschiderea păstăilor de fasole pentru a pune în libertate boabele.  
  
Operaţia era repetată de nenumărate ori până când tecile rămâneau goale. Apoi, partea vegetală era adunată cu o furcă din lemn cu dinţi lungi, făcută căpiţe şi păstrată ca nutreţ, pentru oi, în iarnă, asemnea turtelor din floarea-soarelui. 
  
Boabele de fasole rămase la sol erau puse cu făraşul într-o găleată şi vânturate până când fosolea rămânea curată. 
  
Ulterior, culegeam ştiuleţii de porumb ce erau depozitaţi în hambare, împletite din nuiele şi apoi lipite cu argilă, unde rămâneau chiar şi peste iarnă, când era nevoie de mălai sau pentru hrana animalelor şi păsărilor domestice.  
  
Urma tăierea strujenilor, ce erau legaţi în snopi. Aceştia, tocaţi împreună cu alte erbacee (miei, dughie, orz, ovăz) constituiau nutreţ pentru vite, oi şi păsări. Din pănuşi, iarna, împleteam ştergători iar cocenii erau folosiţi pentru încălzitul cuptorului. 
  
Apoi, în ultima fază, erau adunaţi dovlecii care căpătau diverse destinaţii, după soiul lor – plăcintari pentru plăcinte, unii erau copţi în cuptor şi unşi cu miere din pepeni verzi, alţii pentru hrana porcilor şi constituirea nutreţurilor.  
  
Iarna, la claca pentru curăţatul porumbului de pe ştiuleţi şi torsul lânii sau bumbacului, bunica făcea o bunătate de plăcinte creţe umplute unele cu dovleac, altele cu brânză de oaie, peste care turna smântână bătută cu ouă. Foaia de plăcintă, ce constituia specialitatea ei în pregătirea vestitele plăcinte dobrogene, transparentă de subţire ce era, se prelingea sub vergea, peste marginea unei mese rotunde, cu trei picioare. Pe jumătatea stângă a foii erau presărate brânza sau dovleacul (după caz), partea dreaptă a foii acoperea umplutura şi cu mâinele ei dibace buna încreţea plăcintele si le punea în tăvile din aramă, unse cu untură. Rumenite în cuptor, împrăştiind arome şi aburi fierbinţi, plăcintele făceau deliciul serii. 
  
Acum, gândindu-mă cu drag la ei, constat că, în simplitatea lor, cu dotări rudimentare, erau atât de organizaţi încât bunăstarea – firească de altfel – era rodul muncii lor susţinute, fiecare lot de pământ fiind folosit şi astfel valorificat încât, de pe suprafeţe mici, să obţină culturi multiple. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Culturi multiple / Cârdei Mariana : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 209, Anul I, 28 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cârdei Mariana
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!