Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Lucreţia Berzinţu         Publicat în: Ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011        Toate Articolele Autorului

Cultura prin turism in tara sfanta, de vorba cu inginer Victor Camil
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

În una din excursiile organizate cu pelerini români la Locurile Sfinte creştine din Israel, am avut marea bucurie de avea ca şofer, şi, în acelaşi timp, ghid pe autocar, unul din cei mai profesionişti angajaţi ai companiei Egged (se citeşte Eghed), israelian originar din România. Pe când mă aflam în Valea Hozevei din Deşertul Iudeei, am profitat de o pauză şi am stat de vorbă cu şoferul autocarului, licenţiat în istorie. Cu mâna stângă conduce volanul, iar cu mâna dreaptă ţine microfonul. Nu mai vorbesc de faptul că este o enciclopedie, mai ales în cunoştinţe de istorie şi geografie. 
  
- Stimate domn, vă rog să vă prezentaţi pentru cititorii români de pretutindeni, apoi să ne relataţi câte ceva despre aceste pelerinaje cât şi despre activitatea dumneavoastră, atât la compania unde lucraţi cât şi cu pelerinii români la locurile sfinte.  
  
- Mă numesc Victor Camil şi sunt venit în 1976 în Țara Sfântă, dar, în ”timpul liber”, o fac, cum se spune, pe şoferul - ghid, cu pelerini români. Îmi place ceea ce fac şi fac parte din ceea ce se cheamă un Israel - asociaţie, care înseamnă un Israel frumos. În relaţiile pe care le am, în acest context, cu cei care vin în pelerinaj prin Biserica Română, încerc să redau aspecte din viaţa israeliană cotidiană, mai puţin, să zic aşa, cunoscută de cei care ajung aici. În ceea ce priveşte contribuţia Bisericii Ortodoxe pe acest plan, eu cred că este hotărâtoare. Toate ieşirile care le facem în acest aranjament sunt pelerinaje - efectiv, adică mergem pe urmele Mântuitorului. Mergem de la Betleem până în Galileea şi atingem în două zile ceea ce alţii fac într-o săptămână. Iar, după cum ştim, fără biserică, sau mai bine spus, fără religie, eu zic că nu există cultură. Cum nu poţi să scrii istoria culturii româneşrti fără să începi cu biserica, cu mănăstirile, cu preoţii, cu călugării, deoarece poţi să spui că aceştia au fost primii cărturari, tot aşa, nu poţi să spui că ar exista cultură fără religie. Și aici eu vorbesc şi ca evreu, că n-are importanţă din ce religie faci parte. Pentru că, dacă nu era religia, nu aveai Capela Sixtină, nu aveai cele două degete care se ating, şi nu ale lui Michelangelo; fără biserică nu aveai Sfânta Sofia din Istanbul; fără biserică nu ar fi existat San Pedro din Roma, şi fără biserică, nu aveai Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Și tot aşa, lanţul perlelor de mănăstiri care înconjoară Marea Galilee. Noi vizităm aceste mănăstiri, oamenii primesc explicaţii în detail. În ceea ce priveşte ziua de astăzi, noi am coborât acum la Hozeva şi vreau să vă spun că avem acum 47 de grade, şi asta nu la soare, la umbră, şi totuşi oamenii coboară la mormântul celui mai tânăr sfânt din lumea creştină, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (Românul), de la Neamţ. Când se întorc de acolo (cca 2 km pe jos), sunt uzi, însă mulţumiţi. Dacă oamenii sunt mulţumiţi, şi eu, la rândul meu sunt mulţumit. Vorbind de Hozeva este greu să redai în câteva cuvinte, fără să ai imaginile din faţă. În inima deşertului Iudeii, ai o mică, mică oază de verdeaţă. În această oază se găseşte construită mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul care adăposteşte moaştele Sfântului Ioan Iacob Românul. Pentru românii care ajung aici este o realizare, cum şi este o realizare faptul că sunt aici. 
  
- De unde sunteţi de loc? 
  
- Sunt originar din Satu Mare. Am lucrat acolo la Întreprinderea comunală - secţia transport, şi venind aici în Israel, am intrat la Cooperativa Egged, care este cea mai mare firmă particulară de transport din lume. Spun asta deoarece noi deţinem 5000 de autobuze Mercedes, 236 de Volvo-uri. Dacă o sa-mi spuneţi că Primăria din Tokio sau Bucureşti, are mai multe, o să vă spun da, dar nu sunt particulare. 
  
La firma noastră, altceva decât ceea ce cunoaşteţi, directorul general are salariul mai mic ca şoferul. Se ştie că banul se face ieşind la stradă, adică să te urci la volan, sa-ţi iei gentuţa şi să vinzi biletul. De aceea la noi, ore suplimentare în birou nu poţi să faci. Eşti plafonat, mai mult de 25 de ore nu poti să faci. Dacă vrei mai mulţi bani, indiferent ce funcţie ai, te urci la volan şi faci acest ban, sub această formă. 
  
În legătură cu organizarea firmei, suntem sistem de cooperativă, iar cooperatorii la noi au salarii frumoase. Ca să fii la noi cooperator, trebuie să îndeplineşti trei condiţii: 1. Să fii sănătos; 2. Să ai permis de conducere pe autobuz; 3. Să ai cei 130.000 de dolari USA, ca să-i depui ca acţiuni. În momentul când eşti acţionar, ai şi dreptul de a fi ales şi a alege. 
  
De obicei, la noi din patru în patru ani se schimbă conducerea. Iar dacă astăzi eşti director general, mâine poţi să fii şi şofer pe numărul 18, cum de exemplu este Țvika Pop, fostul director licenţiat la Berna; dacă vreţi, tot aşa licenţiat, Giurgiuman, care lucrează pe autobuzul liniei cu numărul patru, fostul director cu circulaţia în ţară. Deci, astea la noi sunt de comun acord acceptate iar parcul de maşini pe care îl deţinem (întreţinerea acestora) este unul din cele mai bune din lume, ca şi siguranţa de circulaţie. 
  
La noi, toţi şoferii sunt înarmaţi, toţi sunt instruiţi. În caz de nevoie ştiu ce să facă cu arma. Toate maşinile noastre, care lucrează pe liniile interurbane, sunt conexate la o hartă electronică prin satelit, iar în caz de nevoie, şoferul este suficient să apese pe un buton cu piciorul sau cu mâna pe alt buton, şi, poliţia, armata, în acel moment ştie la milimetru în ce loc se află autobuzul şi imediat vine la tine. Și dispecerul ştie în orice clipă unde se găseşte autobuzul, dar, asta înseamnă să se folosească de o hartă, şi, orice folosire a ei, costă bani. Aşa că, dacă mergi cu autobuzul acasă, dispecerul n-o să te caute prin satelit niciodată. Toate acestea costă bani, de aceea şi transportul cu firma noastră este puţin mai scump, însă în ce priveşte siguranţa de drum, nu există în toată lumea aşa ceva. 
  
- Totuşi, de unde aveţi această atracţie pentru turism? După cum văd, sunteţi foarte bine informat privind turismul laic, care se îmbină foarte bine cu cel religios... 
  
- Eu am ajuns aici în Țara Sfântă ştiind foarte puţin despre religia creştină, adică nu ştiam aprofundat. În mare parte aveam cunoştinţe pentru că am avut un coleg de clasă pe care îl chema Știrbu Ioan şi era fecior de preot. Ulterior, tatăl lui devine protopop la Baia Mare, şi, noi fiind colegi de clasă, am mers de multe ori la el în casă unde am ”supt” - cum se spune, de la rădăcină, cunoştinţe de religie creştină. Pe undeva mi-a plăcut... Venind aici în Țara Sfântă, unde fiecare piatră ascunde istorie, dacă o zgâlţâi, am început să citesc mult, şi să ajung la locurile ecumenice, mai ales la Notre Dame, unde se ţin comunicări foarte interesante, chiar dacă aparţin lumii catolice. Aşa am ajuns, încet - încet, să intru într-o horă din care m-am ales cu aceste cunoştinţe în ceea ce priveşte religia. 
  
Pe de altă parte, referitor la turismul laic, mi-a plăcut geografia, iar îmreună cu băieţii mei am învăţat şi despre ţară. În ceea ce priveşte cultura pe tărâm istoric, baza o am la istoria romană. În cadrul Facultăţii de Istorie din Israel am făcut doi ani de drept roman. 
  
- În România ce aţi studiat? Dar în Israel? 
  
- În România am terminat Scoala Tehnică Auto de la Braşov, pentru întreţinere şi exploatare iar în Israel am studiat la Universitatea din Haifa şi Ierusalim, obţinând Diploma de inginer în semnalizare rutieră. 
  
- Ne povesteaţi despre nişte excursii laice în Ierusalim, foarte interesante... 
  
- De fapt, în Ierusalim nu vei întâlni nimic laic. Totul este legat, pe undeva, şi de religie. Însă, revenind la ceea ce aţi vrut să aflaţi, vreau să vă spun că noi organizăm - eu vorbesc de noi, evreii care locuim aici, itinerarii nocturne (pentru străini poate nu-s aşa de plăcute). Noaptea, mergem pe acoperişurile din oraşul vechi. Poate o să vă mire, însă, sunt trasee pe care poţi să mergi în Sfânta Cetate pe acoperişurile caselor în care oamenii locuiesc, şi ei nici nu ştiu măcar că mergi pe acoperişurile lor, pentru că ei dorm, nu te simte, nu te aude. Acoperişurile sunt foarte groase, sunt din piatră, sunt de sute de ani vechime, şi te plimbi efectiv - aici în zona armeană, aici în zona musulmană, aici în zona evreiască... poţi să treci dintr-o zonă în alta, şi este foarte interesant, totul este luminat... Poţi să spui că eşti şi destul de sigur, cu condiţia ca, fiecare să fie înarmat dintre bărbaţi. 
  
Fiecare casă peste care treci, îşi are istoria ei. Și mai ales grupurile de case, care sunt împărţite pe raioane, să spun aşa. De exemplu în zona creştină ştiu unde au stat cruciaţii, ştiu unde au avut sediul teutonii, ştiu unde au avut sediul templierii ş.a.m.d. Când facem aceste ieşiri nocturne, coborâm de la Mănăstirea lui Arthur, unde se găseşte şi masa rotundă. Deci, când se cântă ”Cavaleri ai Mesei Rotunde, să gustăm dacă vinu-i bun...”, să ştiţi că există această masă, de facto. De la această mănăstire noi coborâm în jos spre oraşul vechi spre poarta Yaffo. De acolo mergem putin spre Al - Aqsa şi de acolo urcăm pe acoperişuri pentru plimbarea nocturnă, ca şi mâţele. 
  
- Vă mulţumesc şi vă doresc sănătate şi realizări a cât mai multe itinerarii turistice prin Țara Sfântă! 
  
- Mulţumesc! 
  
Interviu realizat de Lucreţia Berzintu, Israel 
  
  
  
Referinţă Bibliografică:
Cultura prin turism in tara sfanta, de vorba cu inginer Victor Camil / Lucreţia Berzinţu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 16, Anul I, 16 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Lucreţia Berzinţu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lucreţia Berzinţu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!