Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Impresii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

Cugetarea-esenţa filosofică a exprimării unui adevăr
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de Al.Florin ŢENE 
  
Cugetarea- esenţa filosofică a exprimării unui adevăr 
  
Aforismul fiind o cugetare enunţată într-o formă concisă, memorabilă, adagiu, încorporează în cele câteva propoziţii o esenţă filosofică, un gând, despre un adevăr al societăţii în care ne desfăşurăm activitatea. Cugetarea este reflectarea unui gând, a unei meditaţii asupra unui fenomen, obiect sau relaţie interumană.Se pare că istoria filosofiei a consemnat la începuturile ei că această formă concisă de exprimare a stat la baza filosofiei şi uneori a logicii. Aforismul impregnat de acel spirit latin, penetrant, sclipitor, uneor usturător şi critic, cu aluzii politice a apărut în urmă cu două milenii prin înţelepţii romani Iuvenal, Marţial, Horaţiu şi Ovidiu. Despre această formă literară concisă Lucian Blaga spunea că ”Un aforism e un simplu grăunte de metal nobil, dar poate avea greutatea unei lumi ... Literatura aforistică este sarea gândirii “. La care adaug, spunând că cel ce scrie cugetări este un donator de sânge la policlinica filosofiei. 
  
Cugetarea fiind o ancilla theologiae, până la un punct, devine tributară filosofiei fiindcă aceasta are nevoie de lumina aforismului. În aceste condiţii când cugetarea este frisonată de dialectică şi aristotelism a fost abordată din plin atât de scriitorii străini, dar şi de cei din arealul carpato-danubiano-pontic. 
  
Literatura de gen din spaţiul limbii române cunoaşte mulţi scriitori şi filosofi care au abordat această formă de exprimare. Printre aceştia sunt Cioran, Blaga, Caragiale, Noica, Ţuţea, Titulescu, Panait Istrate, Ibrăileanu, Brâncuşi, A.Sever, Theodor Codreanu, I.Chira, V. Butulescu, Marin Preda, E.Tarlapan, Al.Florin Ţene, Arghezi, Sadoveanu Camil Petrescu, etc. 
  
La această constelaţie care străluceşte pe firmamentul literaturii române se mai adaugă astăzi o “stea” ce poartă numele Aurel Vuşcan care vine în faţa cititorilor săi cu un florilegiu de cugetări încărcate de spiritul adevărului ca forţă motrică a dezvoltării societăţii. O parte din aceste aforisme au fost publicate în presa locală, o parte sunt culese din operele oamenilor de cultură autohtoni şi de pe mapamond, iar altele create de cel ce semnează acest volum. 
  
Cartea structurată în zece capitole, un fel de decalog al mentalităţilor omeneşti, despre măreţia, echilibru şi alunecarea în neant al spiritului nostru, conţine cugetări ce au o tematică diversă după cum sunt capitolele cuprinsului:1- Cu şi despre bani, bancheri şi bănci; 2-Cu şi despre politicieni şi guvernanţi; 3-Cu femei şi despre femei; 4-Cu corupţi şi despre corupţi; 5-Amalgam-diverse; 6-Personalităţi celebre şi cugetările lor; 7-Codul de conduită al masonilor; 8-Actualitatea lui Eminescu în cugetări; 9-Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii, şi 10-Rădăcinile nemulţumirii mele. Iar fiecare capitol se deschide cu un motto-u semnat de autor, care esenţializează tematica acestuia. 
  
Această carte, se anunţa parcă, în momentele când Aurel Vuşcan prezenta expunerile sale încărcate de date şi interpretări originale la medalionul literar „Prin adevăr învingem o părere“ la Cenaclul Literar “Vasile Sav “, patronat de Liga Scriitorilor Români. 
  
Originalitatea şi specificul acestei antologii de cugetări, unele culese, altele fiind scrise de Aurel Vuşcan, constă în viziunea autorului asupra vieţii, societăţii şi mentalităţilor, în cutezanţa şi profesionalismul său şi al autorilor, filtrat prin “ocheanul întors cu oglinzi “ al filosofiei. 
  
Cugetările din primul capitol se axează pe rolul banilor, al bancherilor şi băncilor în istoria omenirii şi în societatea contemporană.”Când banul vorbeşte, adevărul tace “, spune Aurel Vuşcan, aducând până la chitesenţă toată filosofia despre acest instrument valoric de schimb, ce a contribuit la dezvoltarea societăţii omeneşti, dar care, spune autorul:”Aurul şi banii îi duc pe oamnei la pierzanie pentru că lor li se datorează; războaiele, jafurile, masacrele“. Adevăr ce se înscrie în concordanţa dintre cunoştiinţele noastre şi realitatea obiectivă. 
  
De-alungul istoriei omenirea a fost condusă nu de cărturari şi nici de înţelepţi, ea a fost cârmuită de guvernanţi şi politicieni, despre care autorul în capitolul doi scrie: ”Mulţi politicieni şi guvernanţi nu au conştiinţă, ei au doar interese“. Aceasta este oglindirea fidelă a realităţii. 
  
Despre jumătatea mitologică a bărbatului, femeia, autorul, în capitolul trei intitulat simptomatic “Cu femei şi despre femei “, se axează pe povestea noastră eternă, femeia, care, de-alungul istoriei a stat în spatele marilor bărbaţi, şi, la fel ca banii, a stârnit dueluri, intrigi şi războaie. Dar, a şi contribuit cu bunătatea ei la educaţia noastră primară şi la evoluţia societăţii, rol atât de bine esenţializat în motto-u : “Femeia te urcă, femeia te coboară/ Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară “. 
  
Corupţia, fiind o stare de abatere de la moralitate, de la cinste şi datorie, venind din francezul corruption, este la fel de veche precum istoria omenirii.Biologii evoluţionişti Francisco Ubeda şi Edgar Duenez au ajuns la concluzia: “Peste un anumit nivel de corupţie, oamenii încetează să mai vadă vreun sens pentru cooperare şi societăţile încep să se dezintegreze “.De aici pornesc şi cugetările( aforismele ) din capitolul 4: “Cu corupţi şi despre corupţi “ cu scopul de a devoala adevărul despre acest fenomen, aproape, generalizat, concluzionând: “Cei care obţin păsuiri la plata datoriilor către stat sunt neam de şpăgari “, sau: ”În democraţie pesimistul se uită cum optimistul mimează viitorul “. 
  
Un interesant capitol este cel cu numărul 5, intitulat “Amalgam “, adică un amestec de cugetări pe teme diferite, unde autorul spune că: “Într-o ţară în care minciuna a ajuns la rang de lege, să spui adevărul este pericolos “, iar “Istoria o fac învingătorii şi învinşii, dar o scriu numai învingătorii “ în timp ce “Fluviile nu umplu niciodată marea, ochii nu se staură niciodată să vadă, iar urechea nu se satură să audă“. 
  
În “Personalităţi celebre şi cugetările lor “, având un motto-u semnat de A.Camus: “Libertatea este dreptul de a nu minţii “, Aurel Vuşcan a ales cele mai representative aforisme din istoria spiritualităţii omenirii, începând de la Andre Gide, autorul celebrului Les Nourritures terrestres (Fructele pământului ), trecând pe la I.L. Caragiale şi sfârşind cu Publius Ovidiu Naso, autorul volumului “Epistolae ex Ponto “. 
  
Capitolul 7: “Codul de conduită al masonilor “ sunt cuprinse aforisme despre această instituţie, ce este un ordin iniţiatic ai căror membri sunt înfrăţiţi prin idealuri comune morale.Şi care depun jurământul pe Biblie, Coran, Dao de Jing, Vedele hinduse şi Tripitaka budistă. Aceştia au ca prim cod în decalogul lor; “Adoră-l pe marele Arhitect al Universului “, sfătuindu-ne că:”Dacă fratele tău te linguşeşte, păzeşte-te să nu te corupă “. 
  
După cum se cunoaşte Mihai Eminescu este una din bornele graniţei spirituale a culturii româneşti. El fiind poetul naţional care pe lângă poezie, teatru, publicistică a abordat şi cugetarea.În capitolul 8, ”Actualitatea lui Eminescu “ Aurel Vuşcan a selectat un evantai policrom de aforisme care sunt actuale şi astăzi: “Românii nu sunt nicăieri colonişti, vinituri, oamenii nimănui, ci pretutindeni unde locuiesc sunt autohtoni, populaţie mai veche decât conlocuitorii lor“. 
  
“Cei 7 stâlpi ai înţelepciunii” din capitolul 9, sunt după cum se cunoaşte: credinţa, iubirea, autenticitatea, curajul, răbdarea, toleranţa şi luciditatea. Pentru fiecare dintre acestea autorul le-a dedicat câte o cugetare, astfel despre răbdare scrie, foarte interesant, instructiv şi logic: “Răbdarea are norocul de a nu avea nevoie de răbdare “. 
  
Cartea se încheie cu o listă conceptuală ce însumează”Rădăcinile nemulţumirii mele “.Prin rădăcină autorul înţelegând baza de jos a edificiului spiritualităţii sale. 
  
Aforismele acestea, culese sau create de Aurel Vuşcan, sunt, practic, oglinda felului de receptare a vieţii şi gustul său pentru înţelepciune.Omul modern, spunea Umberto Eco, trăieşte în situaţia în care nu-i mai poate spune femeii iubite “te iubesc cu disperare “, fiindcă şi el şi ea ştiu că această propoziţie a scris-o deja Liala. Singura soluţie rămâne să-i spună: Cum ar zice Liala, te iubesc cu disperare.!!!  
  
Cugetarea, pe care o numim şi aforism, promovată în acest volum, după cum scriam la început, stă la baza filosofiei din perioada consolidării gândirii omeneşti. Aceasta fiind ştiinţa constituită dintr-un ansamblu de noţiuni şi idei. Ea fiind, la fel precum cugetarea, o atitudine înţeleaptă faţă de întâmplările vieţii. 
  
Aceste cugetări se aseamănă prin forma de exprimare scurtă şi prin conţinutul lor de filosofie practică, de morală universală şi de natură didactică. Acestea urmăresc învăţarea şi luminarea omului.Menirea acestora, cum spunea A.Pope este ca: „Cei neştiutori să înveţe, iar celor care ştiu să le facă plăcere, reamintindu-şi “.( Indocti dicant et ament meminisse periti), extras din “ Eseu despre critică“ de A.Pope, publicat în 1711. 
  
Concluzionând, Mihai Sadoveanu spunea despre cugetării: „Fără îndoială că cel mai bun semn de civilizaţie nu e tunul, nici trinitroglicerina, ci o vorbă de duh “. Fapt ce i-a reuşit lui Aurel Vuşcan. 
  
Al.Florin ŢENE 
  
Membru corespondent al Academiei Americană Română 
  
Preşedintele Ligii Scriitorilor Români 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cugetarea-esenţa filosofică a exprimării unui adevăr / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!