Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Impresii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

CU TRENUL DE SĂRBĂTORI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu pot spune că îmi plac surprizele, mai ales când acestea vin în momente nepotrivite şi când reuşesc de minune să îmi termine cu repeziciune rezerva de bună dispoziţie de care dispun. Însă ideea de a călători cu trenul în perioada sărbătorilor poate fi la fel de nefericită ca aceea de a folosi automobilul pentru a ieşi din Bucureşti în această perioadă.  
 
Astfel, într-o frumoasă zi de decembrie, mai precis cu două zile înainte de Crăciun, m-am decis să merg la Braşov, comandându-mi în acest sens un bilet de tren prin Internet. Încântat de această posibilitate relativ nou introdusă de către căile ferate romane, am trăit iluzia civilizaţiei ajunse în sfârşit şi pe meleagurile ţării noastre. Însă din nefericire, şi aici este doar vină mea, am uitat de specificul autohton, mai precis de modul deficitar în care sunt onorate serviciile de transport în România. Sau cu alte cuvinte, nu mi-aş fi putut imagina că această rezervare de loc reprezenta mai degrabă o intenţie decât o garantare reală din partea administraţiei căilor ferate pentru naivul călător.  
 
Nu este de mirare că surpriza cea mare nu a întârziat să apară, ba chiar a venit la momentul în care ajuns la tren, mai precis la vagonul unde aveam făcută rezervarea locului, am constatat că îmi era imposibil să mă pot urca din cauza numeroaselor persoane ce aveau "locuri în picioare", ocupând până la refuz coridorul de trecere şi spaţiile de la uşile de acces. Brusc, am retrăit senzaţia unui vis urât, mai precis al perioadei comuniste, când călătoria cu trenul presupunea îngrămădirea până la refuz pe mijloacele de transport în comun, o bulucire de oameni şi bagaje într-un amestec lipsit de logică. De fapt, suprimarea spaţiului libertăţii personale, mai precis a individualităţii, prin forţa brută a masei amorfe, reprezenta cheia de boltă a susţinerii regimului despotic al acelor timpuri. Şi de aceea, retrăind pe peronul Gării de Nord această experienţă a vagonului umplut la refuz, mi-am dat seama cât de puţin s-a evoluat în acest interval de douăzeci şi doi de ani de la căderea comunismului.  
 
Nici nu am ştiut cum să reacţionez şi pe moment m-am gândit să abandonez, să plec pur şi simplu, să arunc la coş biletul electronic pe care îl aveam asupra mea şi să uit toată această poveste urâtă. Ideea de a mă lupta cu compania căilor ferate ştiam că era lipsită de sens. Ascunsă în spatele a tot felul de acte normative, birocraţia de resort m-ar fi tratat ca pe un specimen venit de pe o altă planetă, în consecinţă trimiţându-mă ferm şi fără drept de apel "la plimbare".  
 
Dar cel mai mult îmi era ciudă că am fost atât de naiv şi m-am lăsat din nou păcălit de sistemul de transport feroviar. Se pare că în spaţiul românesc orice idee valoroasă se deformează grotesc zămislind monstruozităţi de sorginte suprarealistă, cu diformităţi imposibil de ajustat.  
 
Cu toate acestea, m-am hotărât să încerc să îmi dobândesc "dreptul" conferit prin rezervarea de loc, fapt pentru care am luat cu asalt scara de urcare în vagon şi am solicitat politicos de la persoanele ce formau "dopul" de la intrare să mă lase să ajung la locul meu. Însă vorbele mele au rămas fără ecou, iar în urma insistenţelor mele cineva mi-a răspuns în final că oricum nu am cum să înaintez pe culoar, acesta fiind umplut până la refuz fără a exista vreun spaţiu de manevră. Imediat am realizat situaţia, iar ideea de a fi blocat ca într-o conservă mi s-a părut a fi cu totul neatractivă, fapt pentru care am coborât spăşit pe peron, privind neputincios trenul care ar fi trebuit să mă ducă la destinaţie.  
 
Pe când mă retrăgeam "înfrânt", am observat pe şeful de tren pregătindu-se să dea semnalul de plecare şi în câteva cuvinte i-am expus situaţia. Omul în cauză, cu o figură blajină, obişnuit fiind cu astfel de situaţii, mi-a indicat să mă urc la un vagon de clasa I, unde aglomeraţia era ceva mai redusă. Astfel, la sugestia sa am urcat în tren, acceptând să călătoresc în picioare în ciuda biletului cu rezervare de loc pe care îl aveam asupra mea. Şi iată cum am pornit la drum, înghesuit fiind în spaţiul de acces dintre vagoane, dezgustat şi transpirat în faţa unei realităţi cu neputinţă de schimbat.  
 
Lucrurile ar fi fost acceptabile până la un punct, dacă nu ar fi intervenit "capcana" întinsă de controlorii din tren celor care călătoreau fără bilet constând în blocarea uşilor de acces între vagoane chiar acolo unde eu mă aflam. Practic, în câteva minute spaţiul limitat de la capătul vagonului s-a umplut brusc cu persoane ce călătorea fără bilet care fugeau de "naşi", prinse în capcana uşii blocate la trecerea dintre vagoane.  
 
Nu pot descrie atmosfera încărcată, plină de înjurături şi blesteme, senzaţia slinoasă a atingerii de alte persoane, lipsa aerului de respirat şi duhoarea ce venea prin uşa deschisă de la toaleta vagonului. Această experienţă neplăcută a zăbovit asupra mea timp de trei sferturi de oră, care mi s-au părut la fel de bine ca fiind echivalente cu cel puţin trei ore printr-o ciudată dilatare a timpului într-un spaţiu comprimat la extrem.  
 
Pregătindu-se de confruntarea cu naşii, toate aceste personaje se agitau vociferând şi ameninţând într-o hărmălaie de nedescris. Stau şi mă întreb, de ce nu s-au gândit cei ce administrează căile ferate să instituie un sistem care să permită accesul în tren doar persoanelor cu bilet în locul armatei de "naşi" şi "supranaşi" pregătită să se lupte cu "delincvenţii" ce au urcat fără bilet, al căror număr va fi întotdeauna copleşitor? În felul acesta pierderile cauzate sistemului de transport feroviar de călători s-ar reduce semnificativ. De ce nu se iau măsuri de protejare şi încurajare a călătorilor care îşi iau în mod cinstit biletul? De ce nu se aplică o astfel de metodă simplă, însă eficientă în cel mai înalt grad?  
 
De asemenea, ce noţiune mai este şi aceasta de a se emite locuri "în picioare"? O astfel de procedură conduce inerent la blocarea culoarelor de acces şi la creşterea disconfortului persoanelor care şi-au rezervat locul din timp pentru călătorie. De fapt, această practică arbitrară, ce transformă vagonul într-un fel de troleibuz, aduce după sine o imagine proastă pentru transportul feroviar. În trecut nu era posibilă emiterea de bilete cu loc în timp real, dar acum, graţie sistemelor informatice rapide, acest lucru a devenit posibil. Viteza de melc a trenurilor din România transformă într-o privelişte complet neatractivă perspectiva de a călători ca în autobuz pe distanţe nu neapărat lungi, dar a căror parcurgere necesită mai multe ore.  
 
Din fericire, la Ploieşti "clandestinii" au coborât, fiind posibil astfel să beneficiez de un spaţiu de manevră mult mai mare, iar de la Câmpina am putut chiar să avansez pe culoarul vagonului. În cele din urmă de la Comarnic am reuşit să ocup un loc şi să călătoresc în condiţii suficient de bune până la Braşov.  
 
Coborând din tren am înţeles că mai trebuie să treacă timp până când va dispărea proiecţia "barbariei" cultivate de comunism prin domnia indolenţei şi a prostului gust. Chiar şi acum când scriu aceste rânduri, venind înapoi la Bucureşti, privesc la feţele resemnate şi triste ale persoanelor care călătoresc înghesuite la capătul vagonului şi la culoarele aglomerate de oameni şi bagaje ce trădează dezordinea ce a devenit o caracteristică a acestor meleaguri. Însă poate lucrul care m-a pus pe gânduri cel mai mult a fost agresivitatea celor care călătoreau fără bilet şi duritatea conflictului cu naşii de tren anunţând o renaştere a barbariei în cazul în care ţara noastră nu îşi va reveni din "picajul" economic şi moral în care se află în momentul de faţă. În orice caz, nu recomand să plecaţi la drum lung în ajun de sărbători. Poate aici a fost de fapt greşeala mea, pe care oricum nu o voi mai repeta. Cel puţin, nu prea curând!  
 
Octavian Lupu  
 
Bucureşti  
 
26.12.2011  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
CU TRENUL DE SĂRBĂTORI / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 361, Anul I, 27 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!