Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Anne Marie Bejliu         Publicat în: Ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

Cu încredere, despre poezie de doamna Iolanda Malamen (prefaţă la volumul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Din când în când, ca o adiere de aer proaspăt, întâlnim cu binecuvântarea hazardului, texte care ne mântuie, ne răscolesc şi ne identifică memoria cu vraja unei lumi în care imixtiunea ceţurilor nu este posibilă. Această suferinţă eliberatoare capătă numele de poezie. Nu cuantific câtă gravitate şi cât joc conţine în acest al treilea mileniu poezia, după atâtea secole de splendori, de turbulenţe şi de lepădări de sine. Dacă ar fi să răscumpărăm din ea metafora ar fi prea puţin, dacă ar fi s-o decojim superficial de valorile ei sentimentale ar fi de prisos, iar dacă am întâmpina-o cu prejudecăţi şi cu tandreţuri de duzină ar fi de-a dreptul dramatic. Şi cum ea poezia a rezistat după ce atâtea genii i-au reafirmat ciclic misterul şi măreţia, astăzi, trebuie, măcar ca oneşti cititori să-i dăm crezare sărbătorind-o acolo unde ea există. Am făcut această introducere pentru a putea scăpa de stereotipii în ceea ce priveşte miza unor texte literare, dar şi pentru a sublinia că ea, poezia, chiar dacă nu doboară cel mai adesea recorduri de audienţă şi nu i se mai dedică pagini nesfârşite de critică literară, poate exista cu smerenie şi bunăcuviinţă între copertele unor cărţi.
Nu ştiu mai nimic depre Anne Marie Bejliu, autoarea volumului de faţă, Geometria sufletului, pe care întâmplarea mi l-a deschis în faţa ochilor, dar ceea ce pot însă intui este exersarea îndelungată a autoarei vizavi de poezie. Şi asta se vede de la prima până la ultima filă a volumului.

Tăcere, gheaţă, gânduri este poemul cu care se deschide volumul. Citez:
…Voi lăsa în palmele tale câte o filă. una va fi iubirea, alta va fi tăcerea/ să-mi spui care din ele este lizibilă./eu văd doar zece degete înfrigurate, şerpuind prin geometria/ aerului, rănindu-l. Această dihotomie spiritual-sufletească, asumată patetic este ruga umanului în faţa spiritualului. Cele zece degete înfrigurate sunt răspuns la marile frământări ale fiinţei, structură duală şi reversiblă a eului dominator.
…nu mi-e foame./vreau linişte şi o coajă de pâine uscată./îmi hrănesc păsările fără ochi/
timpul le iubeşte.(Stare 9) spune poeta dorindu-şi eliberarea din convenţionalul gregar, nesemnificativ. Descătuşarea visată va atinge în felul ăsta o spiritualizare genuină, manifestă. Asceza devine o fraternizare cu misterele universului.
Iubirea, credinţa, durerea, căutarea valorilor morale, nesfârşita singurătate, autopedepsirea, setea de real, un real al echilibrului spiritual, sunt tot atâtea teme asupra cărora autoarea se opreşte vrând parcă să refacă ordinea lucrurilor.
Ce limpede se vede poeta într-un imaginar anticipativ :... te vei aşterne obosit/la umbra unui copac,/sărutându-i înţelepciunea rădăcinilor (Stare 17)
Sau în acest emoţionant autoportret, în fapt o sfâşietoare vivisecţie:

…ţipăt scurt de pasăre./tresărire în fir de nisip./falezele timpului împrăştie frica. paşi număraţi de gânduri,/inima remodelează./culori aruncă din ele,/nuanţele palide./tablou terminat/în mişcarea tâmplei spre pumn./râd iar/şi lacrima dezamăgirii creşte. stânca îmi închide imaginea/trup amorţit, gând zvelt./ am părăsit anotimpurile/unul câte unul…/alb,/pescăruşul şi copilul din mine,/ schimbă sferele de plumb,/cu miezul curat al iubirii./viaţa îmi mulţumeşte că exist./ eu nu (Stare 18)
Poemul se încheie într-o notă specific romantică, cu o negare evidentă a bucuriilor mărunte de a fi.

În Stare 19, ruga către Divinitate este impregnată de smerenie, luciditate şi concentrare spirituală. Lumea palpabilă în care se consumă trăirile e o iluzorie libertate, ce se vrea înlocuită de dorinţa irepresibilă de-a fi cât mai aproape de Creator. Umilinţa sublimă şi roditoare capătă valoarea unei frământări cosmice, iar greşelile omeneşti au dimensiunea unui cuvânt care trebuie remodelat: …ia-mi, Doamne,/ cuvântul şi ucide-i micimea./lasă-i umbra să crească.../ştiu...rodul meu e mărunt./umbra lui înţeapă asfaltul inimilor./le coace întunericul./râde în cavernele trecutului,/mângâindu-i prezentului umerii/cu un surâs.../ Doamne,/taie-i marginile/ şi hainele împrumutate/din colţul de pâine mucegăit.../
vindecă-mi cu mucegaiul sensurilor,/sufletul /lasă-mă să zbor... Cuvântul devine ofrandă, trup din trupul lui Dumnezeu, cale spre moarte şi spre viaţă, răspuns la marile întrebări, mister şi întrupare spirituală. Metafora parcimonioasă se substituie textului cu un ritm crescendo, dramatic. Anne Marie Bejliu nu cade în capcanele comentariului factic, şi nici în rotirea în gol a sintagmelor. Poezia ei trăieşte prin propriul sânge, prin circumscrierea fiinţei la tumultul existenţei. Experienţa de viaţă e un dar care-i deschide autoarei drumul confruntărilor cu sinele. În multe dintre poeme transpare vocaţia mistică. Registrul e grav şi verbele coabitează cu aspiraţia către minunea nepământeană a zborului. Un zbor ce trimite către salvatoarea temporalitate.
…în miezul credinţei,/mă înfrupt cu taina zborului,/doborând rând pe rând,/ blestemele timpului rătăcitor,/printre aripi de cenuşă. (Stare 16)
Dăruieşte-mi, Doamne, graţia pietrei spune poeta la un moment dat. O rugă-strigăt, emoţionantă, imperativă. Piatra întruchipează rezistenţa, imuabilitatea, tăria, mineralul statornic. Dumnezeu este invocat pentru a da puterea de transfigurare umilei fiinţe pământene, este chemat să participe la naşterea unei noi vieţi. Logica rugăminţii este una a eternităţii şi a fraternizării cu ea.
Geometria sufletului desluşeşte cititorului o poezie a senzorialului celebrat în sonuri imnice, un fel de curgere temporal-intimă pe care însuşi titlul Stare, numerotat de la doi până la cifra douăzeci, dă măsura unei tensiuni lirice care atinge spre finalul cărţii semnele vulnerabilităţii prădătoare:... m-am rătăcit o clipă/în pumnul fiarei./ m-a strâns fără milă,/ jinduind la fulgerele fără culoare….O poezie a muzicalităţii originare, a ,,delectării” fiinţei cu angoase şi evanescenţe.

Recuzita lirică este austeră, Anne Marie Bejliu comunicând adesea în fraze lirice extrem de sobre trăirile ce capătă expresia unui elan temperat. Mult mai autoritar şi mai viu se revarsă din această geometrie a sufletului mânia necontrafăcută vizavi de banalul pe care trebuie să-l înfrunte, lumea de mucava căreia trebuie să-i reziste. Împotrivirea se citeşte în fapt, ca o delicată spaimă : …sunt actorul de catifea-/ incoloră atingere mă destramă./scena mă sperie, mă îndreaptă./putrezeşte într-un colţ bucuria de a fi.(Stare 7)

În final aş vrea să citez integral un poem care mi se pare unul dintre cele mai reuşite pentru sensibilitatea care-i tutelează sintagmele:

nu mai muşca/din pâinea săracului!/- spunea gândul,/când mă aruncam vultur/ asupra unui cuvânt frumos.../cu un băţ ascuţit,/ scrijeleam nisipul./ acum desenez cuvintele cuminţi/în semicercuri. şerpi ai valorilor,/înghit capetele căutărilor/apoi,/se leagănă unele pe altele,/ reinventând rostirea./acolo sunt./
nu mai muşc./râd...(Stare 10)

Aş fi vrut ca acest volum să fie ceva mai cuprinzător, dar traducerea lui în engleză a scurtat cu siguranţă conţinutul lui, din motive materiale. Aştept cu mare încredere următoarea carte, Anne Marie Bejliu aflându-se, fără discuţie pe un drum în care pentru poezia sa nu mai există decât, mai departe! Iolanda Malamen
 

Referinţă Bibliografică:
Cu încredere, despre poezie de doamna Iolanda Malamen (prefaţă la volumul Geometria sufletului ) / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 851, Anul III, 30 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!