Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

CU GÂNDUL LA HARRY POTTER
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În cursul zilei de ieri am avut ocazia să vizionez „Harry Potter şi Talismanele Morţii – partea a doua”, fiind mai degrabă curios să văd care este finalul acestei saga ce a durat atât de mult. Practic, urmărind evoluţia conflictului dintre bine şi rău, mai precis dintre copilul Harry Potter şi atotputernicul Lord Voldemort, nu poţi să nu te gândeşti la asimetria forţelor aflate în opoziţie, cel puţin la nivel aparent. 
  
Dincolo de efectele speciale, mult mai abundente decât în episoadele trecute, componenta umană pare să fii căpătat teren în realizarea acestui ultim film. Se poate constata o „umanizare” a tratării subiectului, o trecere în fundal a „magiei” albe sau negre, o reliefare a conflictului de nerezolvat între două personalităţi total opuse, practic între doi oameni ce îşi dispută practic totul: viaţă şi moarte, pământ şi cer, prezent şi eternitate, fiindcă în lumea magiei orice limită impusă de realitate dispare cu totul. 
  
Ori aici este de fapt problema. Dacă Lord Voldermort câştigă, atunci binele va fi exclus pentru totdeauna din univers. Atingând nemurirea prin aceste „talismane ale morţii”, având o baghetă „invincibilă”, atunci nimic nu s-ar mai putea opune domniei acestei dictaturi a întunericului, binele trebuind să se retragă în lumea „de dincolo”. Sloganul „ori treceţi de partea mea, ori veţi fi nimiciţi” reprezintă de fapt singura opţiune oferită de către un sistem totalitar, dus la cea mai întunecată extremă. 
  
Tocmai din acest punct de vedere, tenebroasa evoluţie a conflictului ajunge la apogeu izbucnind în notele ştiute ale războiului total, în care una din părţi dispare cu desăvârşire. Cred că într-o mare măsură J.K. Rowling s-a inspirat din tipologia conflictelor moderne, având rădăcini ancestrale, chiar arhetipale, în lupta dusă la limită de către forţele întunericului pentru obţinerea dominaţiei totale. 
  
Radicalizarea conflictului se datorează tocmai acestei lipse de „limită” în pretenţiile întunericului, care nu poate concepe doar o stăpânire parţială. Iar o dată cucerită lumea „magiei”, atunci nimic nu mai are cum să stea împotrivă. 
  
Poate anumiţi telespectatori vor fi fascinaţi de efectele speciale, de strălucirea „focurilor” de artificii ce izbucnesc din baghete mânuite cu măiestrie de către maeştrii în ale magiei, însă ar fi indicat să trecem dincolo de această abordare superficială. Există ceva profund, un abis al conflictului în care viaţa şi moartea se confruntă dramatic. Nu este vorba despre moartea ca fenomen natural, ci de acea „moarte vie”, în care aceasta exclude atributele vieţii manifestate prin bunătate, adevăr şi frumuseţe. 
  
Răul este diform, plin de brutalitate, contorsionat şi distructiv. Cu un „abracadabra” rostit cu ură, Lordul întunericului îşi distruge chiar şi partenerii. Nimic nu scapă dorinţei sale devoratoare, dominatoare, având conotaţii bestiale întruchipate prin hidoşenia chipului şi adresările laconice, dominatoare, tenebroase chiar. 
  
În opoziţie, tânărul Harry, ajuns deja la vârsta maturităţii, trebuie să se confrunte de unul singur cu acest adversar de temut, însă nu înainte de a distruge talismanele morţii, din care Lordul întunericului îşi trăgea puterea. Amestec de imaginaţie bogată, dar şi de simboluri în mare măsură creştine, condiţia biruinţei este dată de sacrificiul voluntar al eroului, care în mod paradoxal prin moarte este eliberat de legătura malefică dintre el şi Lordul Valdemort. Exploatând tematica sacrificiului şi a jertfirii eroice, Harry reprezintă tipologia celui care renunţă la propria sa viaţă în favoare altora, înţelegând cu numai aşa poate să învingă. 
  
Este interesantă secţiunea „descoperirii” că de fapt Severus Snape, temutul profesor de la Colegiul Hogwarts, este de fapt de partea binelui, realizând o frumoasă tranziţie spre o imagine finală pozitivă a acestui personaj, în mare măsură controversat. Într-un fel sau altul, se demonstrează că un plan mult mai bine pus la punct, implicând bineînţeles sacrificii, ajunge să anuleze înaintarea sistematică a răului. 
  
Există şi momente dramatice, cum ar fi solidarizarea profesorilor şi colegilor cu Harry Potter, sacrificiul oferit de adolescenţi aflaţi la limita vârstei maturităţii murind în luptă cu „troli hidoşi” sau cu tot felul de bestii, căpcăuni sau păienjeni mamut. Nu lipseşte nici tensiunea dinainte atacului final sau surprinderea momentelor de îndoială, teamă sau suspans. Cu alte cuvinte, un conflict ajuns la maturitate, dar şi o evoluţie semnificativă în tratarea cinematografică. 
  
Iar la final, imaginea unui Harry Potter trecut de patruzeci de ani, împreună cu soţia sa, precum şi a celor două personaje principale Ron şi Hermione, căsătorite şi ele, conducându-şi copii pe faimosul peron 9 1/4, ne oferă senzaţia unui happy-end, o evoluţie la un „normal” superior celui de dinaintea derulării conflictului. De fapt, finalul este în acord cu dorinţa noastră ca „după noapte să fie zi”, iar binele să triumfe în cele din urmă. 
  
Ce anume mi-aş fi dorit deopotrivă de la suita de cărţi Harry Potter, precum şi de la filmele realizate, ar fi fost o conturare mai clară a laturii transcendente a binelui şi răului. Lumea magiei „umanizează” tărâmul de dincolo, populându-l cu oameni care transferă inerent tensiunile din lumea aceasta şi în acel spaţiu. Într-un anumit sens, aş fi simţit nevoia existenţei unui spaţiu al „divinităţii”, fiindcă altfel tot misterul existenţei se banalizează sub impactul a ceea ce noi putem experimenta şi cunoaşte. 
  
Raţiunea răutăţii Lordului Valdemort nu depăşeşte pe cea a persoanei obsedate de putere, care foloseşte orice mijloc pentru a o avea. Dar în felul acesta se dă o explicaţie mult prea simplă la ceva ce nu este chiar aşa de clar, acea inexorabilă atracţie a răului, care porneşte din ura împotriva nu atât a binelui, care este de fapt un concept, ci împotriva Celui ce personifică binele, adică Dumnezeu. 
  
Fără acest element divin, conflictul fundamental se simplifică în concepte familiare, dar bagatelizând ceea ce de fapt constituie adevărata problemă: răzvrătirea împotriva Autorităţii divine. Ori, divinul nu înseamnă magie, ci reprezintă ceva cu totul superior. 
  
Însă oricum, filmul merită să fie vizionat, măcar o dată, şi apreciat pentru sublinierea adevărului că fără sacrificiu nu există biruinţă, iar binele are totdeauna nevoie de eroi care să îşi dea viaţa pentru el. Vrei să fii şi tu un Harry Potter? 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CU GÂNDUL LA HARRY POTTER / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 206, Anul I, 25 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!