Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   



Cu dotările electronice di L.V.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Fără pretenţia de a le fi văzut pe toate - de priceput nu este cazul – iar pe altele dacă le-am văzut n-am ştiut ce sunt, iată-le pe o listă aproximativă pe cele numite jocuri de casino: ruleta, bingo, poker, semnele zodiacale, pariuri online sportive, financiare, bet 365. Apoi blackjack, baccarat, keno, slots, European roulette, Sic Bo cu promoţie precum “Îmi plac zilele de luni” în care jucătorii primesc bonusuri de bunăvoinţă în fiecare luni în funcţie de activitatea lor la casino în săptămâna precedentă, jocuri puzzle, jocuri strtegice şi altele.  
  
O scurtă privire a unei şi mai scurte istorii a jocurilor de noroc n-ar strca nici pasionatului şi nici hulitorului, că nu se ştie niciodată, plecând de la prezumţia democratică de “neadecvare” temporară sau mai ales bănească că pe cea juridică am rezolvat-o: înainte de anii 1950-60, în întreaga lume jocurile de noroc şi casinourile au fost interzise, cu puţine excepţii; în anii 1970-80 au fost reactivate şi s-au generalizat pe scară largă în Australia şi Marea Britanie, unde ulterior s-a “strâns şurubul”! În anul 2008, la nivel mondial industria jocurilor de noroc a făcut profituri de 250 miliarde de $, piaţa americană deţinând supremaţia evidentă cu 90 de miliarde de dolari profit net, urmată de Uniunea Europeana cu 80 de miliarde de dolari. Sunt evident adepţi pro şi contra, suştinători şi detractori, critici severi şi adulatori, fiecare dezvoltând argumentaţii care mai de care mai logice, apparent de necombătut..  
  
Fanii susţin că chiar tehnologiile ar fi revoluţionate prin grăbirea experimentării şi aplicării lor în acest sector, că inventivitatea umană ar avea de câştigat, ar spori capacitatea de a rezolva problemele generate de către jucătorii dependenţi, ar schimba în mare parte reacţia publicului de pro sau contra acestui tip de jocuri, că dezvoltarea lor s-ar putea face şi prin stabilirea unor standarde adevărate şi responsabilităţi sociale şi sunt optimişti că într-o lume în care banii vorbesc acestea vor avea un viitor strălucit ... Se prevede o ameliorare şi a jocurilor de noroc pe dispozitive mobile, iar dacă legislaţia la care se lucrează va fi permisivă jocurile mobile vor întrece pornografia ca popularitate!  
  
Reacţionarii, contestatarii bengoşi, leagă creşterea fenomenului infracţional şi a criminalităţii, sinuciderile, destrămarea familiilor şi alte tare de această factură morbidă, vinovată socialmente de proliferarea acestora, îngăduinţa legislaţiei care călcând pe cadavre îşi savurează compromisul facil, oficializează destrăbălarea şi multe altele. Nu am văzut însă în nici o statistică, nici un cuvinţel sau rând sau vreo cifră că producţia, apetitul pentru muncă, productivitatea muncii, economia metropolei sau a zonei, a statul Nevada ar slăbi sau ar suferi, dimpotrivă! 
  
Din păcate, Regulamentul Comisiei pentru Jocurile de Noroc din Nevada nu prevede jocurile de noroc pe dispozitive mobile în afara cazinourilor şi nici în camerele de hotel sau în alte arii private. Ele vor fi posibile după o perioadă de testare la sfârşitul acestui an şi începutul anului viitor după ce va primi aprobarea sus numitei comisii. Jocuri de noroc variate reunite sub titulaturi banale, precum “Noapte de Cazino-Casino Night” devenită “Nopţile Vegas” sunt evenimente de divertisment cu tematică de casino şi sunt dedicate strângerii de fonduri pentru o cauză anume – cercetări în domeniul cancerului, servicii comunitare, etcetera – prin cumpărarea de către fiecare client a unui tichet de participare la eveniment. Fiecare participant primeşte o anumită sumă de bani de joc, care poate fi folosită pentru a cumpăra jetoane la mesele de joc şi, practicându-l efectiv caută să acumuleze un număr cât mai mare de jetoane iar în final, cei care au numărul cel mai mare primesc anumite premii.  
  
Banii adevăraţi în asemenea condiţii sunt efectiv excluşi, nu sunt în niciun fel implicaţi pe parcursul derulării jocurilor respective. Sunt anumite jocuri de noroc care nu se joacă în cazinouri cum ar fi bingo, gheara mortului, loteriile, jocurile organizate de guvern sau de agenţiile caritabile. Profiturile jocurilor de noroc au explodat în Las Vegas în perioada anilor 2006-2008, paradoxal criza mondială care a lovit puternic Statele Unite ar putea revigora jocurile de noroc online de pe întreg mapamondul. De aceea, legea care interzicea jocurile de noroc online s-ar putea să fie în curând abrogată pentru că problemele legate de intensificare a acestora de către administraţia Bush , la sfârşitul anului 2006, a dus la falimentarea multor firme, la pierderea a sute de miliarde de dolari, precum şi la reducerea la zero a profitului, posibil obţinut din milioane de tranzacţii financiare pe zi a băncilor americane.  
  
Dacă încep iar cu peroraţii şi “ţârâielii” de imaginaţie aş duce către cetitori o întrebare care-mi stă în “gât”-scuze: Ce-ar face unii din românaşii noştri deprinşi cu “anonimatul” totuşi selectiv printre cartofori, mici-mici dar ştim şi noi ceva şi nu ne lăsăm mai prejos decât alţii şi cu “subteranele” destinaţiilor în care-şi oblojesc rănile “dependenţei” unor pasiuni “vicioase”, sau cu incoerenţa sau chiar inexistenţa legilor dac-ar fi să treacă întâmplător pe-aici? Dar neîntâmplător?! Ar mai veni nevestele după ei sau chiar “munca”? Păi, asta d-aicea, ce e? Creştineşte, să nu dăm în cei căzuţi, şi latinul cu expresia lui, atât de nu ştiu cum să-i zic “Vae Victis!” – Vai de cei învinşi ...  
  
“Hei, de muncă îţi arde vecine, când ăia câştigă milioane din învârtitul roţii şi manipularea cartoanelor, numărarea jetoanelor şi apăsatul pe “clanţa” slots-urilor şi a automatelor!? Mă duc să mă culc, că mâine mă duc la coasă, vecine. Pas!” Şi se trezi dintr-o dată din somn, căscă ochii, îşi dădu seama că e în patul din chichineaţa lui şi bolborosi ameninţător către un interlocutor închipuit, dincolo, pe fereastra deschisă: “Mama voastră de leneşi, la muncă nu l-a întins ... “jartiera” trândăviei şi tuturor schimonoselilor de pe lumea asta!” şi-apoi, ca pe-un fel de autoreproş şi blestemăţie căzută aşa din cer : “Şeful iadului a-nceput să mă încerce!, îsi zise scărpinându-şi barba, crescută de când nu a mai dat la “baroase” şi la “foiţe” cu vecinul, că vine “ologit” acasă de la coasă şi sapă, de pe toate coastele din zori şi până seara, îşi făcu iute semnul crucii, se băgă în ţoală şi adormi iarăşi împăcat c-a fost doar un vis şi că în el era vorba de ceva ce nu poate exista pe cuprinderea pământului ...  
  
Şi pentru că se leagă cumva de “crochiul prozaic” “scanat” mai sus – cu tristeţe şi ironie amară din amintirile cu ţărani vii de pe plaiuri carpatine – să vedem din ce trăiesc cei peste o jumătate de million de locuitori ai oraşului şi cu ceilalţi restul de până la 1,7 milioane din împrejurimi. Nu are suburbii în înţelesul european al termenului, dotările urbane sunt peste tot, “tehnologia” a pătruns de multişor în casele oamenilor.  
  
Localitate mai aparte şi înconjurată de pământ arid şi secetos, a cărei populaţie era pe la 1830 de doar de 50 de locuitori, colonişti şi mormoni, şi care s-a dezvoltat mai accelerat de când compania “Union Pacific Road” a montat şinele de cale ferată în direcţia Coastei de Vest, abia peste opt decenii va fi declarat oraş iar peste încă vreo treizeci de ani îşi va sufleca mânecile şi-şi va adjudeca noul destin participând cu întreaga “suflare şi creiere” ale oraşului, chiar şi cele “mâzgoase” şi “sensibile” la lege, pentru a asigura dezvoltarea noului statut invidiant pentru oricare mare metropolă lumii, mai mare şi mai dăruită cu resurse şi privelişti, cu posibilităti de acces la lumea înconjurătoare civilizată.  
  
Când am fost noi, de Sfântul Nicolae al anului 2009 era în faza de finalizare un muzeu “dedicat” tocmai rădăcinilor mafiote care au pus bazele “prosperităţii” de azi a oraşului, cu tot ce are el mai fulminant şi aducător de milioane de turişti anual, aproape 40 de milioane, un fel de muzeu al “crimei organizate şi al aplicării legii”, cea din urmă terminaţiune ca denumirea să nu fie aşa de “tumefiantă”, urmând ca în el să figureze familiile mafiote şi politicienii care le-au combătut, locul ales de guvern pentru amplasarea acestui locaş este fostul Palat Federal de Justiţie – loc cedat ulterior municipalităţii din mărinimie contra sumei de un dolar, cu condiţia ca destinaţia să fie una culturală – dovadă elocventă a intenţiilor, inclusiv legenda întâiului gangster care a răvăşit zona, Benjamin “Bugsy” Siegel, cel care în 1946 a şi inaugurat cu mare pompă hotelul “Pink Flamingo”.  
  
Mafia îi alocase 6 milioane de dolari, afacerea devenind însă ulterior un eşec răsunător, ceilalţi “companioni” de clan suspectându-l pe “marele boss” că a sustras o bună parte din sursele furnizate proiectului, drept pentru care a folosit ce ştie ea cel mai bine, hotărând lichidarea lui anul următor, tocmai când sărbătorea şi stropea din belşug cu şampanie şi homari încununarea eforturilor, nu prea departe de strălucita sa operă, în Beverly Hills. Primarul oraşului, dl. Oscar Goodman, fost avocet care a avut printre clienţi şi foşti mafioţi este mulţumit de acest muzeu, cu toate că are oponenţi cu duiumul care acuză că ar “glorifica” mafia, însă Goodman susţinând sus şi tare că este o parte a istoriei americane şi istoria, oricare ar fi ea, nu se scrie prin eschive, selectivitate de orice fel şi uitare, ci aşa cum a fost, bună sau rea, cum ştie toată lumea şi printr-un recurs permanent la memorie ...  
  
Ocupaţiunile “vegăsenilor” sunt în principal în sfera serviciilor nenumărate din cazinouri şi hoteluri, în circulaţia mărfurilor, din mişcarea oamenilor cu job-uri, din producţia ranch-urilor din vecinătăţurile apropiate, adică creşterea animalelor, producţia şi prelucrarea materiei prime animaliere dar şi legumicole, în sistemul superdezvoltat al irigaţiilor, al constrcţiilor civile şi industriale din perimetrului orăşenesc, în transportul în comun şi particular, în sfera divertismentului propriu-zis, et. Casele locuitorilor cu venituri medii normale sunt construite pe cel mult două niveluri, sunt concentrate pe cartiere dispuse în general la “periferie”, grupate pe cartiere: Casino Center, Downtdown, The Strip şi pe asemănări sau chiar identităţi rasiale şi etnice, negri, europeni, americani de două sau trei generaţii, mexicani, alte etnii de limbi hispanice, asiatici, sunt spaţioase pe orizontală îndeosebi pentru că şi aici pericolul mişcărilor seismice este la fel de prezent ca în California vecină din vest, altfel perimetrul extravilan este “cucerit” pe rând de expansiunea industriei entertainmentului. Totul se face prin ea, cu ea şi în numele ei, orice altceva aproape că este o pură întâmplare sau coincidenţă ... asociată!  
  
Miile de maşini au ca în fiecare mare oraş locuri de parcare asigurate, personalizate ale localnicilor sau în parcări sub şi supraterane, în rest în afara perimetrelor locuibile şi marcate de activitate omenească mergi şi tot mergi şi te întâmpină doar piatra, bolovănişul brun, o vegetaţie pitică şi uscată, în afara celei din metropolă care este luxuriantă, înaltă şi chiar umbroasă în zilele caniculare - care predomină în cea mai mare parte a anului, cu excepţia lunilor de ploaie – decembrie, ianuarie, februarie – când solul devine optim pentru creşterea ierbii, arborilor şi arboretului. Doar trei luni de verdeaţă în fiecare an, apoi totul revine la uscăciune şi cenuşiu şi aşa rămâne chiar dacă mai plouă sporadic. În Las Vegas există şi o mică comunitate românească de câteva sute de români, a cărei activitate spiritual-religioasă este păstorită de două biserici de rit ortodox.  
  
Înterdicţile, câte sunt, împiedică cât pot “putreziciunea” morală şi chiar fizică, dependenţa şi alienarea, transmiterea bolilor molipsitoare, cu toate că sunt cifre care dovedesc contrariul, cultivarea unei vieţi morale şi fizice integre se face în şcoli şi în instituţii cu îndatoriri în aceste sens, în comunităţi cu atribuţii moral-civice, culturale, religioase, sportive, etc. Chiar a doua zi de la sosirea noastră în Las Vegas, o animaţie cu mic cu mare pe artera pricipală a oraşului, The Strip, locul de desfăşurare al unui cros cu mii de participanţi, dinspre autostrada 15 paralelă cu bulevardul amintit şi care dinspre un exit a aliniat l-a start concurenţii, a trecut pe lângă “Stratosphere” şi “Sahara”, seara împreună cu ginerele meu întâlnind pe unul dintre ei, la categoria a treia de vârstă, 75 de ani, Adam Mc Intree, care era mândru că a reuşit să termine traseul, l-au dat seara la televizor cu flori, o diplomă şi ne-a fost jenă să-l întrebăm dacă şi bani pe unul din posturile locale, văzut chiar în camera de hotel de la Circus-Circus ...  
  
În America consumul de băuturi alcoolice este interzis în spaţiile publice, nu şi în Las Vegas unde mulţi oameni vin aici să o facă lată şi se pare că reuşesc pe deplin. Băutură se zice că găseşti la orice calţ de stradă, în ceea ce mă priveşte eu n-am văzut colţul - ce-i drept e că nici nu l-am căutat şi că s-ar vinde în cantităţi considerabile. Nemaifiind de mult un “simpatizant” iar practicant nici atâta al acestor “preocupări” păguboase, se înţelege că nici n-am căutat cu tot dinadinsul să le am în câmpul (de)ochiului ... Un alt “viciu” la ordinea zilei sunt show-rile cu tentă “sexuală”, dar pentru pudici ca mine mi-a fost greu şi până acum să scriu termeni care îmi sunt “refuzaţi” de chiar educaţia primită în familie dar şi a unei importante doze de timiditate cu care natura m-a înzestrat volen-nolens.  
  
Se spune că nu mai puţin de patru milioane de camere de filmat sunt amplasate în Las Vegas, nu neapărat pentru un asemenea “filaj”, în cazinouri, baruri şi restaurante, holurile marilor hoteluri, recepţii, străzi, fântâni arteziene, intersecţii, dispecerate din transportul public, săli de aşteptare, zone de încolonare şi aşteptat rândul la săli de spactacole, arene sportive şi mă gândeam aşa, pentru că veni vorba, cum zice olteanul nostru, cu asemenea “arguşi şi ciclopi” multiplicaţi în ‘jdă mii de exemplare, căderea lui “ceaşcă” ar fi fost imposibilă! De aicea s-ar părea că vine expresia cu care am început capitolul pentru Vegas, că tot ce se face în Las Vegas rămâne tot în Las Vegas dar ... înregistrat! 
  
Un român de-al nostru din Blaj, ardelean venit aici prin “loteria vizelor”, Marcel Sătmărean, pe care l-am întâlnit în avionul de întoarcere în Frisco, aflat în spatele meu în avion, mi-a replicat printre altele, când i-am spus că n-am văzut nici un om beat cât am stat, în hotel, cazinouri sau pe străzi colindate: a fost o pură coincidenţă sau nu m-am uitat eu atent, însă alcoolul îi rupe pe oamenii veniţi acolo în “zbânţuială”, adăugând că “băutura şi căsătoriile” nu că fac doar “deliciul” asistenţei nimerite ad-hoc ci şi că nu merg împreună! O fi ştiind el ce-o fi ştiind, cu toate că legăturii dintre ele nu-i sesizez logica ...  
  
Fumatul în public este interzis: în clădiri care adăpostesc instituţii, de deservire agro-alimentară, aici chiar şi în vecinătatea lor iar statutul prostituţiei nu l-am înţeles prea bine la început, într-o sursă se spunea că Nevada este unul din cele două state ale Uniunii în care practicarea ei este legală, alături de cea din statul Rhode Island, dintr-alta că este interzisă dar se practică mascat! Despre notabilităţile oraşului, că provin din cele două partide, republican şi democrat, se ştie că primarul repubilcan este foarte popular şi un om de o competenţă profesională indiscutabilă, că are şi obiceuri comprehensive, chiar amicale faţa de subalternii săi dar şi de cetăţeni oraşului pe care îi invită lunar la câte o cafea, ceea ce-i conferă edilului-cetăţean credibilitate, simpatie, este el însuşi sarea şi piperul unei abordări originale, inconfundabile şi fireşte, are în faţă sursa de informaţie cea mai sigură şi directă, în cunoştinţă de cauză, despre starea de spirit şi de viaţă a concitadinilor săi, despre unele iniţiative şi propuneri provenite din rândurile cetăţenilor simpli. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cu dotările electronice di L.V. Ceaşcă ar fi căzut la...paştele cailor! (IX) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 217, Anul I, 05 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!