Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   



Cronică nescrisă încă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică nescrisă încă 
  
Mileniul şapte, miercuri, spre seară ... Omenirea îşi vede, cu destul plictis de treburile ei. Numai televiziunile şi proorocii catastrofelor sunt în delir. Ce-i drept, au şi de ce. În acest an, 6.666 între 06 şi 16, cel mai probabil la ora 06.00, ori şi mai bine, la 16.16 se produce sfârşitul lumii. Adică acela adevărat, aflat iată, sub dublul, sau poate chiar triplul semn al fiarei. Deci nu mai încape nici o îndoială. Modalităţile fiind aceleaşi dintotdeauna: asteroidul, gaura neagră, focul solar, trecerea într-o altă dimensiune spirituală (numai noi cei aleşi!), banalii supervulcani, seceta, ori, la alegere, inundaţia globală, un virus nedeclarat la vamă, un savant nebun ofticat pe şeful de laborator, sau o blondă tâmpită care apasă pe butonul nuclear crezând că e room-service. Se specifica foarte ferm că nu vor scăpa nici popoarele care au alt calendar, sau alte credinţe întrucât, se ştie precis, Dumnezeu lucrează numai şi numai după calendarul creştin, cel de la Vatican. Omenire însă, toacă! Antrenată de milenii cu cel puţin trei sfârşituri de lume pe an, spune că îşi bagă picioarele. Câtă inconştienţă! 
  
*** 
  
Strehaia ... Capitala imperială a Europei se pregăteşte de nuntă ... În marea sală a tronului majestatea sa, împăratul Haralambe al-C-lea, zis Catran, se dă de ceasul morţii să îmbrace marea ţinută de ceremonie. Este destul de dificil dat fiind că înălţimea sa, mai bine spus rotunjimea sa, are aproape două sute de kile, foarte zgârcit dispuse pe verticală. Oricum, până la urmă, reuşeşte să-şi pună mantia roşie, coroana din aur de cinci kilograme şi bijuteriile formate din lanţuri de ancoră, ghiuluri, brăţări plus caninii din acelaşi material. Sfârşit de osteneală, se trânteşte pe tron, scoate o sticlă de anghelică şi trage un gât. Râgâie şi parcă se mai linişteşte ... Ba chiar surâde fericit ... Are şi de ce. Vajnicii săi oşteni se află de milenii în teritoriile ocupate bine camuflaţi în cerşetori, cântăreţi stradali, jucători de alba-neagra ori cine ştie ce alte meserii, fiind conduşi de glorioşii generali numiţi şefi de clan. Sunt de o eficienţă exemplară şi întreagă Europa este la picioarele lor. Nimic nu suflă, nici băncile, nici poliţiile naţionale, servicii secrete, sau caraghioasele lor sisteme de justiţie. Discreţi ca o tenie şi perseverenţi la fel, ei sunt adevăraţii conducători ai lumii. Ei, adică el, împăratul! Bine, mai avea de furcă printre neamuri şi apropiaţi, dar geniul său recunoscut rezolva imediat orice problemă apărută în vastul imperiu, unul mult mai mare decât a unui antic numit la vremea lui Carol cel Mare. Mare, spanac! Să fim serioşi! Iar acum, iată, o mărita pe una din cele opt fiice, pe Merchelica, zisă Alemana, cu fiul rebelului duce Pardailan, zis Francu, pe numele lui Ciordel, zis Bălan, fiind el cam amestecat la sânge. Astfel avea să ia conducerea şi peste ducatul lui Pardailan, iar apoi, după nuntă ...  
  
Marele şambelan intră în sala tronului şi-i spuse: 
  
- Haolio, bre, împărate, ţ'o vinit, hairoplanu' ... Cam tâmpit bietul de el fiindcă era din Ţăndărei, capitala unei provincii de idioţi, însă îi era văr de-al doilea şi-l considera tare credincios, mai ales că-l pâra una-două la împărăteasă. 
  
- Dă-te dreacu' sânje! Îi răspunse conform protocolului şi aruncă după el cu o roşie răscoaptă, aflată la îndemână. 
  
Ieşi, se urcă în aeroglisorul blindat având marca cercului cu trei spiţe şi porni spre palatul ducelui. În urma lui veneau aeroglisoarele împărătesei ale prinţilor şi ale celorlalţi curteni. Femeile erau şi ele la mare ţinută pline de aur până-n în albul ochilor, însă prinţii, mai nonconformişti, erau îmbrăcaţi casual. Adică aveau maieuri colorate, bermude, şlapi şi doar câteva colane de aur în jurul gâtului, dar nu prea multe, fiindcă le acopereau tatuajele. Ajuns la poartă, străjerii îi dădură onorul suflând în goarne, apoi deschiseră, şi aeroglisorul întră în ograda castelului cu sute de turnuleţe argintii. Aceste erau simboluri ale puterii şi ale bogăţiei, prin urmare, chiar şi umblătorile din fundul curţilor imperiale, sau ducale, aveau, obligatoriu, cinci-şase.  
  
Famfarele şi tarafurile întrunite ale celor două curţi atacară energic imnul imperial: Dujmanii mă dujmăneşte! O melodie străveche plină de semnificaţii eroice. Emoţionant! Împăratul coborât din aeroglisor încercă unele mişcări care ar fi putut sugera un dans. Era însă nimic pe lângă ce făceau prinţesele în jurul slăvitei lor mame. Sau prinţii cu gagicele lor blonde. Acolo mişcare tată! Cele câteva mii de invitaţi, electrizaţi de impulsul artistic, începură să frământe pământul bătăturii, să chiuie şi să dea cu pălăriile de pământ. Iureşul fu totuşi întrerupt de apariţia întunecatului duce Pardailan care făcu închinarea de protocol şi invită lumea la masă în corturile multicolore din jurul castelului. Rupt de emoţia evenimentului, împăratul se năpusti asupra bucatelor, rase o oală de sarmale, un curcan la cuptor, iar pe la sfârşit, când se strigau darurile, şi un purcel de lapte. Totul bine stropit cu distilate din toate colţurile imperiului, dar şi cu un vin ghiurghiuliu dintr-o damigeană pe care i-o adusese un valet şi o ţinea la picior. Bătăile şi scandalurile au pornit abia după ce mirele a constatat starea de integritate a prinţesei, care nu era. Apoi au pornit negocierile, dar înălţimea sa nu le-a mai apucat, întrucât s-a prăvălit cu capul într-o strachină şi aşa a rămas. Decesul a fost constatat abia când ducele, nervos, i-a pus o sabie în gât, iar el nu a avut nici o ripostă. Normal, împărăteasa l-a scuipat pe duce drept în ochi şi s-a apucat să-şi bocească bărbatul cu gestica şi ritualul cunoscut. Şi prinţesele au făcut la fel dar, fiind bete chioare, nu prea le-a ieşit. Prinţii însă, cu o rapiditate de invidiat, s-au declarat fiecare împărat şi-au dat câţiva pumni, apoi au pornit, aşa cerea şi tradiţia, războiul!  
  
Marea capitală imperială a fost împărţită în două şi măcelul a început. Cei din sud furau de rupeau de la cei din nord şi invers. Cine era prins, vai de mama lui! Cine nu, nu! În mijlocul capitalei apăru un fel de linie Maginot autohtonă, adică un şanţ cu nişte metereze făcute din scânduri de pat. Bătălia era, în primul rând, una psihologică şi ce era la gura combatanţilor, să te ferească Sfântul! Bărbaţii răcneau cât îi ţineau bojocii, însă erau mult în urma femeilor, care susţineau conflictul cu blesteme şi înjurături foarte reuşite, dar mai ales cu exhibarea părţilor considerate, pe vremuri, intime. Asta ziua, fiindcă seara, cei care nu plecau în expediţii chefuiau în fundul şanţului, tot în deplin respect pentru tradiţii. Oricum, toate faptele de arme erau puse în frumoase cântece şi balade de vestiţii lăutari ai cetăţii şi aveau să dureze ceva mai mult decât unele scrise cu mii de ani în urmă de un ciricliu pe numele lui Homer, despre care acum nu mai ştia nimeni. Operele erau exclusiv orale, deoarece un vechi decret imperial scosese scrisul de pe nomenclatorul de servicii onorabile. 
  
Oribilul război continua de câteva luni ... Într-o dimineaţă, spre groaza şi uimirea tuturor, în şanţ căzu un obiect sferic de culoare aurie. Un răcnet de bucurie se ridică în slavă şi aprigii luptători de pe cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri, sau cu autogene ca să taie bucăţi din el, ştiută fiind apetenţa acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanţă, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muţiră şi priveau îngroziţi ... Nici muierile nu mai chirăiau ...  
  
Din obiect se ridică un fel de lumină şi văzură toţi cum un om înalt, cu părul lung, cam roşcat, cu ochi albaştri de o insuportabilă blândeţe, le spune: 
  
- Fraţilor, este vremea păcii şi a iubirii, războiul este îndemnul celui rău, nu-i daţi ascultare. Sufletele voastre pierdute vor fi pe vecie dacă răul şi ura le va cuprinde! 
  
Au urmat şi alte asemenea vorbe fără nici o noimă, dar nimeni nu mai asculta. Iscoadele fugiră, fiecare la împăratul lor, şi dădură raportul. Imediat împăraţii au stabilit o întâlnire şi au stabilit ce era de făcut în această situaţie fără precedent în istorie. Apoi se pupară şi se despărţiră jurând să-şi ia gâtul cu proxima ocazie. Acum însă trebuia rezolvată problema ...  
  
Peste trei zile, timp în care omul acela de lumină tot vorbise, desigur în zadar (era prin cărţile necitite de milenii ceva cu o propovăduire în deşert!), forţele întrunite ale celor două imperii aruncară toate dejecţiile colectate din imperiu în şanţul cu pricina. Bila aurie dispăru cu toată lumina ei, iar oamenii aruncară şi câteva tone de cărămizi peste ispravă şi se puseră iar pe caft, dar numai aşa, din obişnuinţă. 
  
*** 
  
Uriaşul cuirasat intergalactic plutea în spaţiu pe o orbită circumteriană. Comandantul, un ciborg de ultimă generaţie, îl primi în camera de comandă pe şeful serviciilor speciale. Dialogul fu, ca de obicei, extrem de scurt: 
  
- Rezulate? 
  
- Zero! Sugestiile arhetipale, comunicate prin sonda autonomă nu au avut nici un efect. Nu mai spun ce s-a întâmplat! Specia este complet degenerată. Atunci când am intervenit, cu milioane de ani în urmă, pe această planetă, nu am luat în calcul efectele, în timp, ale bolilor psihice. Trebuie să refacem lucrarea. 
  
- Total? 
  
- Nu! Doar fiinţele aflate sub un anumit prag al IQ. Folosim torpilele selective! 
  
- Aprob! 
  
Două torpile plecară de la bordul cuirasatului. Albe, lungi, strălucitoare ...  
  
*** 
  
Pe Tera rămaseră doar delfinii, balenele, câteva specii de maimuţe şi gândacii de bucătărie. Era luna iunie, ziua a şasea, ora şase, anul 6.666. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cronică nescrisă încă / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 333, Anul I, 29 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!