Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Ordinea Zilei > Mobil |   


Autor: Sursă Neprecizată         Publicat în: Ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011        Toate Articolele Autorului

Cronica de spectacol: Ultimele zile ale lui Oscar povestite de
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În ceea ce-i priveşte pe copii, cel mai uimitor lucru este felul deloc complicat în care ei văd şi acceptă o stare serioasă ca boala şi iminenţa morţii. Cred că în parte se datorează faptului că adulţii se ataşează şi se simt responsabili faţă de alţi oameni şi lucruri , iar copiii nu dezvoltă asemenea sentimente decât târziu în adolescenţă. De aceea adulţii îşi acceptă moartea diferit, mult mai greu decât copiii. Până la urmă a muri înseamnă, dacă  la mijloc nu e şi multă suferinţă fizică, durerea de a te despărţi de ceea ce cunoşti şi ce iubeşti. Asta e moartea.“ (Lesley Lawson)
 

Lesley Lawson este o Tanti Roz adevărată. N-am îndrăznit încă să o întreb câţi oameni a văzut murind, dar cred că mii: de toate vârstele şi de toate culorile. Sunt sigură că a vorbit cu toţi, i-a ascultat, le-a şters lacrimile, le-a zâmbit şi le-a făcut ultimele zile suportabile; poate chiar normale. A fost una din cele două asistente medicale cu care un spital pentru bolnavi în stadiu terminal s-a deschis la începutul anilor ’80 undeva într-un orăşel din Africa de Sud. Ne scriem uneori şi mă gândesc la ea de fiecare dată când mi se întâmplă ceva ieşit din comun. 

I-am scris şi în seara când m-am întors de la unul din primele avanpremiere ale Teatrului Bulandra (Sala Toma Caragiu) cu „Oscar şi Tanti Roz“, un spectacol profund, puternic şi tulburător despre viaţă şi moarte. Cu acest spectacol, teatrul redevine un spaţiu al excelenţei, unde spectatorii vin să vadă adevărul. 

Regizorul Chris Simion, consecventă liniei personale de a descoperi cărţi minunate pe care le pregăteşte pentru scenă, a dramatizat un roman neobişnuit semnat de Eric-Emmanuel Schmitt, scriitor francez contemporan strălucit, care nu încetează să-şi provoace cititorii cu întrebări esenţiale dar trasate simplu. Romanul său „Oscar şi Tanti Roz“, publicat şi în România în 2006, este o colecţie de zece scrisori adresate lui Dumnezeu, scrise de Oscar - un copil internat într-un spital. Între “Dragă Dumnezeu“ şi semnătura de final: “Te pup. Pe mâine!“ este documentată viaţa unui copil de zece ani care îşi trăieşte ultimele zile, după o operaţie de transplant de măduvă nereuşită: “Îţi dai seama că nu sunt un bolnav cum trebuie, ci unul din ăia care-i împiedică pe oameni să creadă că medicina e o chestie formidabilă“, scrie Oscar în prima lui scrisoare, deja conştient că va muri, că patul lui de spital, ornat cu aparatură sofisticată, nu mai e un loc de vindecare. Scrisorile începe să le scrie la îndemnul lui Tanti Roz, o soră medicală în vârstă, a cărei meserie e aceea de oferi sprijin, grijă şi dragoste micului muribund, abandonat în spital de părinţii prea îndureraţi şi, poate, prea laşi să-şi vadă copilul în ultimele sale momente. Roz e culoarea halatului pe care asistentele medicale le poartă, parcă obligate şi prin vestimentaţie să înveselească atmosfera sumbră de spital. 

Tanti Roz ştie totul despre moarte, despre viaţă dar şi despre anii netrăiţi. Îl pregăteşte pe Oscar şi pentru moarte, dar şi pentru viaţă. Fiecare zi din cele câteva rămase pot fi trăite ca şi cum ar însemna 10 ani de viaţă de om. Astfel Oscar cunoaşte tot ceea ce ar fi cunoscut dacă ar fi supravieţuit bolii: se îndrăgosteşte de Peggy Blue, o altă fetiţă cu grave probleme medicale din salonul vecin, se răfuieşte cu Bacon, un băieţel de la secţia de arşi a cărui spate seamănă cu o bucată de şuncă presată pe grătar. Iar dincolo de viaţă, Tanti Roz îl îndreaptă spre Dumnezeu, o convertire subtilă şi cuminte. Oscar moare dar sfârşitul său aproape naiv readuce credinţa în viaţa sorei medicale care semnează şi ea o scrisoare pentru Dumnezeu. 

Romanul însă, dramatizat şi adus pe scenă, capătă o forţă uimitoare. Ceea ce citit pare o acceptare fără revoltă, o înşiruire de momente de descoperire importante pentru rezultat, în spectacol devin o celebrare a vieţii de care trebuie să te agheţi chiar şi în ultima clipa. Energia din jurul fiecărei mici descoperiri, fiecărei noi situaţii pune accentul pe devenire, pe transformare, pe prezenţă, ca şi cum viaţa înseamnă a reuşi să treci, cu intensitate, prin toată gama de sentimente. Pozitive sau negative, ele dau sufletului combustia necesară trecerii. 

Scena este un salon de spital, o cameră excesiv de mare pentru că proporţia obiectelor este văzută din perspectiva copiilor internaţi. Pereţii sunt acoperiţi cu desene, iar coridoarele austere, cu uşi imense, dau impresia unui labirint în care fiecare cameră are locul ei precis pe harta supravieţuirii. Adina Mastalier, scenografa spectacolului, a reuşit să ridice într-un spaţiu limitat o construcţie elaborată, cu numeroase compartimente secrete, care sunt revelate publicului puţin câte puţin, schimbând perspectiva privitorului şi povestind în imagini şi lumini rutina dură a vieţii de spital.  

Nu ştiu cum şi-a ales Chris Simion actorii pentru cele patru roluri, dar după spectacol nu există chip să te îndoieşti că a născocit formula cea mai densă cu putinţă. Oana Pellea (Tanti Roz) este o combinaţie de fragil şi forţă, de tandreţe şi iubire necondiţionată care de la început te cucereşte. Cuplul pe care-l face cu Marius Manole (Oscar) are o chimie aparte, o sinceritate care lucrează organic asupra spectatorului. Cristina Casian (Bacon) şi Antoaneta Cojocaru (Peggy Blue) sunt două prezenţe care în ecuaţia spectacolului spun povestea speranţei. Ambele actriţe interpretează copii bolnavi, iar jocul lor este atât de sincer şi bine documentat încât emoţionează chiar şi în intervenţiile mute, când apar în scenă scurt şi cu totul întâmplător, ca într-o joacă de-a v-aţi ascunsa. 

Nu, nu este un spectacol trist deşi la aplauze spectatorii se grăbesc să-şi mascheze ochii trişti. E pur şi simplu un spectacol de teatru care rezonează în fiecare spectator. Nu este un spectacol pentru adulţi; sunt sigură că până şi un copil de 10 ani ar înţelege şi ar urmări atent toată desfăşurarea. Cine ar merge pentru prima dată la teatru şi ar vedea acest spectacol, ar fi iniţiat corect în tot ritualul scenic. Şi ar şti de la început că menirea teatrului şi a actorilor este de a spune adevărul.  
  
Oscar şi Tanti Roz  
după un roman de Eric-Emmanuel Schmitt 
Dramatizarea şi regia: Chris Simion 
Scenografia: Adina Mastalier 
Cu: Oana Pellea (Tanti Roz), Marius Manole (Oscar), Antoaneta Cojocaru (Peggy Blue), Cristina Cassian (Bacon) 
Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu 
  
Referinţă Bibliografică:
Cronica de spectacol: Ultimele zile ale lui Oscar povestite de Tanti Roz / Sursă Neprecizată : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 101, Anul I, 11 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Sursă Neprecizată : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sursă Neprecizată
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!