Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   



Crăciun vienez
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Crăciun vienez 
  
Oraşul ne primeşte cu frig şi cu zăpadă, dar şi cu miresme de iarnă, de vin fiert cu scorţişoară, de vanilie şi ceai cu rom. Radiatoarele duduie de căldură iar mirosul de lemn de prin case aminteşte, parcă, de vacanţele de iarnă de prin cabanele montane. Pe străzi, puhoi de lume, din toate părţile. Se vorbeşte în slovenă, slovacă, cehă şi maghiară, mult în româneşte şi într-o puzderie de alte limbi pe care nu le-am putut desluşi. Şi în austriacă, dar mai rar. Ca un arc peste timp, fosta capitală de imperiu continuă să-şi atragă, ca un magnet, „vasalii”. Vin cetăţeni din toate ţările care înconjoară mica republică alpină. 
  
„Mică, mică, dar ridică!” – îţi vine să exclami a uimire când vezi clădirile monumentale din centrul oraşului cum se întrec în semeţie, care mai de care. Atâtea palate, catedrale şi sedii parcă n-am văzut niciunde în Europa, aliniate curat la apel, proaspăt renovate, cu faţade perfecte, luminate feeric. Acum, de sărbători, basoreliefurile, coloanele, cariatidele şi porţile triumfale ating apogeul. Norocul Vienei de a fi scăpat nevătămată de bombardamentele celui de-al doilea Război Mondial se vede la fiecare pas, iar austriecii ştiu să valorizeze la justa sa valoare acest cadou făcut posterităţii. 
  
Dar nu numai arhitectura Vienei face să lase gura apă multor amatori de frumos. Rezonanţa muzicală a oraşului e la tot pasul: Beethoven, Haydn, Mozart, Schubert, Schönberg sau Strauss pândesc ascunşi în detalii, începând cu afişele concertelor şi mergând până la nume de clădiri, muzee, străzi, pieţe şi statui. Ba, pe unii îi mai întâlneşti şi-n carne şi oase, mai ales pe Mozart, care pare să aibă program încărcat vânturându-se pe corsoul vienez – renumita Kärntnerstrasse – şi făcând deliciul turiştilor, nu numai japonezi. În costum cu pantaloni-pană, redingotă şi pantofi cu cataramă, bineînţeles cu perucă albă, e oricând gata să se tragă în chip cu străinii încântaţi de cunoştinţă. 
  
Ameţiţi de atâta forfotă şi arhitectură domnească, ne-am trezit admirând o construcţie de sticlă şi fier forjat, îmbinată graţios ca un minicastel în filigran. N-a durat mult până ne-am lămurit că aveam în faţă o... staţie de metrou. Ce-i drept, nu una banală, ci însăşi Karlsplatz, continuând secolul de bună funcţionare. Ca să ne mai revenim din şoc, am intrat în învecinata „Schnitzelhaus”, unde, în loc de hamburgeri la minut, se servesc crocante şniţele-instant, în trei variante: măricel, mare-mare, şi imens, toate însoţite de o salată orientală ca la mama acasă. 
  
În cafenelele vieneze, specialităţile de cafea – care niciodată nu se cheamă simplu „Kaffee”, ci „Melange”, „Kleiner Brauner” sau „Bombon” – vin însoţite de un pahar cu apă proaspătă, de la robinet. În apa vieneză se poate întâmpla să-ţi îngheţe dinţii la toaleta matinală, căci e rece ca gheaţa. Provine direct dintr-un izvor de mare adâncime. Aproape că arde la atingere, de parcă ar zice: „hai, scularea, că n-avem timp de pierdut!” 
  
Chelnerul îmi ia paltonul – „Madam, pe aici vă rog” – şi-mi aduce ziarul. Tema la zi e aglomeraţia de Crăciun. Un tren cu capacitate de 300 de locuri a fost oprit la graniţa cu Ungaria, pe motiv că era supraîncărcat, cu 600 de călători. Bineînţeles că nu trebuiau vândute atâtea bilete la Budapesta, dar, spre deosebire de colegii din Est, preocupaţi, după modelul post-socialist, să demonstreze că nu e vina lor, colegii occidentali s-au concentrat direct pe problemă, rezolvând-o. Naşul austriac nu s-a lăsat până n-a dat jos jumătate din călători – pentru siguranţa traficului – iar societatea austriacă de căi ferate a suplimentat prompt ruta, dublând capacităţile. Zis şi făcut. La intervale de o oră-două vin trenuri din ţările vecine, pline de proaspeţi cetăţeni europeni dornici să facă shopping pe Mariahilferstrasse. 
  
Pe Mariahilferstrassse s-a închis circulaţia. Cinci sute de poliţişti în civil protejează discret buzunarele cetăţenilor onorabili de degetele celor mai puţin onorabili care, la rândul lor, au mirosit conjunctura propice, ieşind şi ei la „cumpărături” de Anul Nou. Efectul globalizării. 
  
Îmbujoraţi, mai comandăm un „Punsch” şi ne vine greu să alegem din sortimentul vast: de portocale, fructe de pădure, lichior de ouă, cu frişcă, vişinată, rom etc. Duhuri aburinde urcă din cană necontrolat precum duhul din lampa lui Aladin. Cana e decorată cu motive de iarnă şi avem voie s-o luăm cu noi acasă. 
  
Mâncăm un cârnat la botul calului, într-una din cele cinci pieţe cu căsuţe din buşteni de lemn, răsărite în oraş ca nişte sate de iarnă de pe felicitările copilăriei. Cârnatul îl primim din mâinile unui slovac inimos care îşi laudă marfa pe bună dreptate. Carnea proaspătă musteşte de sevă şi are gust ca de la porcul de casă sacrificat în ograda bunicilor noştri, acum nu chiar atât de mulţi ani. 
  
Să ne mirăm că vânzătorul nu e austriac pursânge? Ba, bine că nu: se spune că un vienez nu e autentic decât atunci când poate demonstra că are cel puţin o bunică unguroaică, cehoaică sau slovacă. Dovadă stă cartea de telefon, care în Viena e plină de nume scrise cu caractere cu diacritice imposibil de pronunţat. Oare porcul din care mâncăm o fi avut bunici ardeleni? 
  
La Naschmarkt, renumita piaţă vieneză, despre care se spune că are absolut totul, mă asaltează un miros suspect de putină cu varză murată. Mânată de nostalgia sarmalelor, cer cu demnitate, în cea mai pură germană care mi-e proprie, o unitate din respectiva. Vânzătorul – un sârb – mă întreabă respectuos în cea mai curată română posibilă: „doriţi cu moare la pungă sau o lăsăm la casoletă pentru sarmale de Crăciun?”... Să mai zică cineva că nu stă scris pe fruntea noastră ce hram purtăm! Cine-a zis că nu suntem internaţionali? 
  
Fericiţi sunt copiii care vin la primărie să-i dea o mână de ajutor lui Moş Crăciun, confecţionând cadouri mai mult sau mai puţin comestibile destinate vânzării în pavilioanele special amenajate din incinta târgului de Crăciun sau ale centrelor de orfani. „Everyone`s invited!” 
  
Pe stradă trece o coloană de Moşi în costum complet, inclusiv bărbi. Poartă pancarte pe care sunt scrise revendicări. Sunt în grevă. Să sperăm că nu vor lua... barbă. Din păcate – sau fericire – lumea nu e în dispoziţie războinică. Se aplaudă vesel şi se îngână colinde. „Moşul, tot Moş, ce să-i faci dacă trezeşte dorinţa de armonie? Pace cu noi, pe barba mea!” 
  
O ultimă seară în cercul prietenilor dragi, răsfăţaţi de o bunică medieşeancă, care ne îmbie cu ciorbă de potroace şi cu varză cu costiţă afumată de-ţi lasă gura apă. Nu-i de mirare că bănăţenii şi ardelenii cu locuri de muncă în Austria fac săptămânal naveta acasă: Orient Expresul şi-a schimbat doar numele, dar şi-a dublat viteza, făcând opt ore, de la uşă, la uşă. Crăciunul e peste tot acasă. Servus aus Wien! 
  
Gabriela Căluţiu Sonnenberg 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Crăciun vienez / Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Căluţiu Sonnenberg
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!