Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

COZIA, dramă istorică în versuri, Actul 2

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
COZIA, dramă istorică în versduri în 2 acte, de AL.FLORIN ŢENE

ACTUL II
POVESTITORUL
Anii au trecut. Mănăstirea a fost ridicată. După multe
intrigi şi repetate lupte dintre pretendenţii tronului lui Baiazid
Ildârâm, Mahomed reuşeşte să refacă unitatea imperiului turcesc
după ce învinge pe cei doi fraţi ai săi, Murat şi Mustafa. În
pridvorul mănăstirii, dej terminată, în aşteptarea domnitorului se
găsesc logofătul Neacşu, căpitanul Alună, Baatur Djahar şi alţi
boieri şi curteni care discută cu nelinişte ultimile evenimente sosite
cu un curier special turc de la Salonic, unde Mustafa protejatul lui
Mircea cel Bătrân a fost prins şi reţinut pe insula Lemnos.
Domnitorul se refugiase pentru câteva zile de odihnă şi reculegere.
Acum Mircea cel Bătrân se află în chilia sa de rugăciune.
Scena 1.
LOGOFĂTUL NEACŞU
( Către Radu Alună.).
Mahomed Salonicul l-a înconjurat
Şi cu Împăratul Constantinopolului învoială a încheiat,
Pe Mustafa să-l reţină pe insula Lemnos sub pază
Ca pe un vraci, ca pe o piază.
RADU ALUNĂ
Am aflat că a fost prins prin trădare
În schimbul unui apanagiu anual ca dare
Împăratului de 300000 de aspri, bani grei!
LOGOFĂTUL NEACŞU
Se încurcă iţele şi oamenii mei
Vorovesc de un răzbel de răzbunare,
Să pedepsească Valahia de neascultare.
În canţelarie am desluşit hrisoavele sosite
Care pomenesc de Bedreddin şi sunt dovedite
Vizitele lui Mustafa în Valahia şi ajutorul dat.
RADU ALUNĂ
Veneţia urăşte de moarte pe Sigismund împărat!
LOGOFĂTUL NEACŞU
Duce o politică dublă şi mârşavă,
Fără a face în jurul acţiunilor zarvă.
RADU ALUNĂ
Să vedem, Măria-Sa ce zice acum?
Pe ce cale apucăm, pe ce drum!?
28
BAATUR DJAHAR
Marele Timur ne v-a sprijinii,
Noroadele lui Alepul cucerii
Palatele de aur şi femei din Damasc,
Metresele din Sivas sub soare tătar nasc!
Mircea Marele Domn e bine
Să ia hotărâri cum se cuvine,
Dunărea s-o treacă, lovituri să dea
Cetăţilor turceşti. Asta e părerea mea!
Mahomed se teme şi inima nu-i dă ghes
La ce tatăl său Baiazid nu a avut succes.
RADU ALUNĂ
Chiar dacă am îmbătrânit mi-e dor
Să încalec pe murg şi să zbor
În luptă! Să am avânt
Cu moartea în faţă. Şi să cânt!
LOGOFĂTUL NEACŞU
În locul sabiei e mai bună preparative de pace şi ascultare
Unde a fost nori ieri, azi răsare soare.
Sub ropotul ploii pământul devine reavăn şi se înmoaie,
Capul plecat nicio dată nu se taie!
BAATUR DJAHAR
Totuşi o înţelegere e bună atunci
Cănd rămâi liber şi n-asculţi de porunci.
RADU ALUNĂ
Şi aşa e ... bine,
Să zici ca el, să faci ca tine!
LOGOFĂTUL NEACŞU
Dar, iată, Măria-Sa cu alaiul întreg,
E însoţit de solul turc Iset beg!
Scena 2.
MIRCEA CEL BĂTRÂN
( Aşezându-se pe un jilţ înalt adus de un călugăr. Toţi se
înclină. ).
Bine aţi venit, copii mei!
De-acum ne aşteaptă ani mai grei!
RADU ALUNĂ
Sănătos să fi Măria-Ta!
Noi, ori unde te-ai afla,
În luptă pentru ţară ne vom arunca!
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Sunt vorbe mari, Alună!
29
Ţara se află în cumpănă.
Treizeci de ani am luptat
Ca pământul nostru să fie neatârnat,
Şi mă doare când văd
În plean al meu norod.
BAATUR DJAHAR
Cu puţin şiretlic şi iscusinţă
Se poate avea linişte, fără biruinţă.
ISET beg
l-am ajutat pe Musa dar a căzut,
Acum chiar dacă nu mi-e prea plăcut
Mă linguşesc pe lângă Mahomed cu mare zor
Să vă fiu la pace de ajutor.
LOGOFĂTUL NEACŞU
Pacea va fi scumpă pentru noi!
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Eu ştiu ... !? Să începem un nou război!?
ISET beg
Decât sânge valah în luptă cumplită,
Mai bine o pace plătită!
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Valahul nu a cerşit niciodată pacea şi nici acum!
Nu voi alege acest drum!
RADU ALUNĂ
Aşa, Măria-Ta ! Vitejii mei
De-abia aşteaptă să se bată ca nişte zmei!
BAATUR DJAHAR
Sunt clipe grele, să nu ne pripim!
Înainte de a lua o hotărâre, să gândim!
LOGOFĂTUL NEACŞU
Să stăm strâmb şi să judecăm drept
Cu dragostea de oameni în piept!
Eu sunt de părere să plătim!
Turcii au cucerit Giurgiu şi akingii s-au răspândit
În Dobrogea şi Muntenia şi-au jefuit
Satele noastre, au luat robi până şi femei pentru paşalâc!
ISET beg
Dunărea va duce bogăţiile la vale!
BAATUR DJAHAR
Plătind, ţara va fi în linişte deplină!
MIRCEA CEL BĂTRÂN
( Adresându-se unui călugăr prezent. ).
Înainte de a lua o hotărâre să vină
Stareţul Sofronie şi s-aducă
30
Uneltele de scris şi cerneală din nucă.
CĂLUGĂR I
Mă duc să-i spun să aducă o pană şi-o piele de miel,
Iau şi o călimară din rastel,
Sunt vremuri de restrişte şi mare însemnătate
Ceea ce se scrie să rămână-n eternitate!
( Pleacă. ).
MIRCEA CEL BĂTRÂN
( Către logofătul Neacşu. ).
Neacşule! Am îmbătrânit!
Creştinătatea m-a părăsit,
Mahomed a înăbuşit
Răscoala lui Bedir-Ed-Din!
Ienicerii lui mereu vin
Şi calcă brazda străbună.
LOGOFĂTUL NEACŞU
Măria Ta! Cu inima bună!
Ţara aceasta care a suferit
Şi de-atâtea ori a plătit
V-a scăpa şi de această dată.
ISET beg
Cu vorbă bună şi cu plată
Îl voi îndupleca pe Mahomed Împărat
Ca acest popor să nu fie atacat.
STAREŢUL SOFRONIE
( Intrând cu pielea de oaie, înclinându-se în faţa
Domnitorului. Aşează pielea pe spatele unui călugăr. ).
Măria-Ta! Aşa cum m-aţi chemat
Iată! M-am prezentat!
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Da! Aşazăte şi scrie!
Ca peste veacuri să se ştie
Că “Io Mircea mare Voievod şi Domn
A toată ţara ungaro-Vlahiei a binevoit
Domnia Mea să ridic din temelie
O Monăstire în numele Sfintei Troiţe
La locul numit Călimăneşti pe Olt
Care a fost mai înainte satul boierului
Domniei Mele Nan Udobă, pe care cu dragoste
Şi cu multă osândire,
După voia Domniei Mele, l-a închinat
Mai sus zisei monăstiri. “
( Semnează. Pauză. ).
Acum dute, poţii să pleci!
Şi pravila în documentele monăstirii s-o treci!
STAREŢUL SOFRONIE
O s-o păstrăm cu sfinţenie,
Şi o citim la fiecare denie
Să amintim întregului norod
De Mircea Mare Voievod!
Care din dragoste de ţară cu iubire
A ctitorit aici o sfântă monăstire!
( Pleacă însoţit de călugărul care ţine pielea de oaie. ).
MIRCEA CEL BĂTRÂN
( Către ceilalţi.).
Oh! M-am răcorit puţin!
Şi totuşi mi-e sufletul plin
De amar şi de venin
Că nu văd această ţărişoară
Liberă. Fără povară.
Dar, m-am hotărât, prietenii mei
Voi plăti haraci, bani grei.
Fac acest lucru acum
Să scap ţara de sabie şi scrum!
Iar tu, Iset beg, la împărat
Vei duce banul adunat
Şi cuvântul meu de pace să-l dai,
Al meu şi al lui Mihai!
( Către Radu Alună. ).
Să trimiţi un călăreţ bun
Să-l aducă pe Mihai din Argeş, să-i spun
Schiverniseala domniei mele de acum.
RADU ALUNĂ
Chiar în seara aceasta voi trimite la drum
Soli spre Cetatea de Scaun.
( Perdea muzicală. Cade cortina. ).
TABLOUL II
Scena 1.
POVESTITORUL
Mircea cel Bătrân copleşit de grijile ţării se roagă în micul
altar.Îl aşteaptă pe Mihai.
( De afară se aud bătând clopotele Mănăstirii, pe fondul
cărora se aud oameni rugându-se. ).
MIRCEA CEL BĂTRÂN
( Îngenunchiat. ).
32
Doamne, Dumnezeul meu!
Ce mi-ai fost martor la bine şi la rău,
Ajută-mă să scot din ţară
Duşmanii ce-mi sunt povară!
De am greşit vreodată
Fi bun şi iartă!
Iar dacă acum greşesc
Pedeapsa să mi-o ispăşesc!
Fă Doamne minunea prin braţul meu
Să scap ţara de jugul greu!
Miluieşte-ne pre noi, milosteveşte-te de noi...
( Rugăciunea este întreruptă de un cântec ce vine din
depărtare. Mircea cel Bătrân este surprins. Tace şi ascultă.).
COZIA
Într-un sat îndepărtat
O fată s-a aflat!
N-a dat
Araci la domnie
Nici bani la visterie.
Pârcălabul nu le ştie
Când Domnul a venit
Sătenii s-au gătit
Şi frumos i-au primit,
Iar fata săracă
Domnişorului a început să-i placă
Care se topea de dor ...
În visul Măriei-Sale
Care dormea în cort în vale,
Fata i-a apărut
Şi i-a zis cum a putut
Să zidească o monăstire
Să fie pomenire.
Cum a fost în vis
Domnul aşa a zis,
Fata s-a bucurat
Că monăstirea s-a înălţat,
Dar Domnişorul a plecat
Şi pe fată a uitat,
Iar Măria-sa m-a alungat!
De atunci nu am somn ...
Şi plâng pentru măreţul domn
Ce se află în cumpănă, şi ţara
Va cunoaşte jugul şi povara!
Foaie verde a plopului,
Ici pe valea Oltului ...
33
( Cântecul încetează. Mircea cel Bătrân îşi continuă
rugăciunea. Apoi se ridică şi chiamă un călugăr. ).
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Să vină cineva!
CĂLUGĂR II
M-aţi chemat, Măria-Ta?
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Cine este fata care a cântat?
Ce este cu ea? Ce s-a întâmplat?
CĂLUGĂR II
E o cătănoaie! O biată fată din sat.
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Aşi vrea s-o aduceţi, să vorbesc cu ea!
( Apoi cu glas stins.).
Dumnezeule puternic! Iartă!
De am făcut greşit o faptă!
COZIA
( Apărând în alb ca o nălucă în penumbra sitarului.).
Ai făcut destule! Mărite!
Şi-acum iertare ceri la cele sfinte?!
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Războaie de-am purtat
Şi sânge mult de s-a vărsat,
Am făcut să scap această ţară,
Să nu simtă a jugului povară!
COZIA
Sânge s-a vărsat
Lupte multe ai câştigat,
Dar săracul tot a dat
Araci la domnie
Şi bani la visterie.
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Doamne! O viaţă am luptat,
Valahul să nu fie prădat!
Osebire să nu fie
Între opincă şi domnie.
COZIA
Osebire ai făcut
Stunci c穗d de cineva nu ţi-a plăcut.
Îţi aduci aminte
De o fată săracă, cuminte?
Nu ai lăsato să iubească
Pe fiul tău, faţă domnească!
MIRCEA CEL BĂTRÂN
( Surprins şi înspăimântat.).
Dar, cine eşti de-mi tulburi rugăciunea!?
COZIA
Cozia, aşa îmi spune lumea,
Măria-Ta, mai cunoscut odat,
De lângă Mihai m-ai alungat.
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Aaa ... ! Tu eşti nebuna
Care cânţi prin munţi, într-una?!
Pleacă nălucă, piază rea!
( Strig穗d. ).
Pleacă! Pleacă! Pleacă!...
( Cozia dispare.).
CĂLUGĂR II
Nu se poate vorbi, Măria-ta!
Nimeni de ani de zile
Nu a văzuto la faţă bine!
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Atunci chiamă-l pe stareţul Sofronie,
Aici să vie!
Am îmbătrânit şi mereu îmbătrânesc
Şi vreau să mă spovedesc!
Am avut şi eu păcate,
Crezând că fac dreptate!
( Călugărul pleacă.).
Scena 3.
( Intră Radu Alună. ).
RADU ALUNĂ
Măria-ta, solul s-a întors şi vrea
Să vorovească cu Măria-Ta!
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Spunei să vină imediat!
RADSU ALUNĂ
( Deschizând uşa. ).
Eşti aşteptat!
( Solul intră făcând plecăciuni. ).
MIRCEA CEL BĂTRÂN
( Către solul care a intrat. ).
Hai! Spune ce s-a 絜t穃plat?
SOLUL
Măria-ta, Doamna e la pat!
E bolnavă şi domnişorul o veghează!
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Pe Mihai treburile ţării nu-l interesează!?
SOLUL
A spus că acolo vă aşteaptă
Cât de curând şi cu a Măriei-Tale faptă!
E de accord să daţi plată
Pentru liniştea ţării!
MIRCEA CEL BĂTRÂN
( Către Radu Alună. ).
A sunat ceasul plecării!
STAREŢUL SOFRONIE
M-aţi chemat Măria-Ta?
MIRCEA CEL BĂTRÂN
Da!Voiesc să mă spovedesc!
Dar, nu am timp, mă grăbesc!
( După o pauză. ).
Să adaugi pe hrisovul de ctitorie voinţa mea,
Monăstirea sp fie numită COZIA!
TABLOUL II
Scena 1.
POVESTITORUL
Mircea cel Bătrân moare la Curtea de Argeş.E adus cu un
cortegiu de căruţe la Mănăstirea Cozia. Sute de oameni cu
lumânări în mâini înconjoară carul mortual.( Se aud
clopotele mănăstirii care predomină toată atmosfera. ).
În primele rânduri, după stareţul Sofronie, corul de călugări
şi de copii cântă un cântec de jale.
( Din depărtare se aude glasul Coziei, iar peste toate
predomină glasul lui Mircea cel Bătrân.).
GLASUL COZIEI
Şi fata s-a bucurat
Că Monăstirea s-a înălţat!
Dar Domnişorul a plecat ...
GLASUL LUI MIRCEA CEL BĂTRÂN
( Predominând scena. Clopăotele se aud. ).
Io, cel întri Hristos, Dumnezeu binecredinciosul şi bine
cinstitorul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul,
Io Mircea, mare Voievod şi Domn ...
Doresc ca această ţară
Şi acest popor
Să trăiască în pace
ホn vecii, vecilor!
( Cortina cade 絜 timp ce clopotele se aud tot mai puternic
pe un fundal de melodie adecvată. ).
August 1976-octombrie 2009__
Referinţă Bibliografică:
COZIA, dramă istorică în versuri, Actul 2 / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 330, Anul I, 26 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!