Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Octavian Curpaş         Publicat în: Ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

 Costică Vâlceanu - erudiţie şi marginalizare sau duelul contrariilor?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dintotdeauna, nea Mitică a iubit OMUL şi acest lucru se observă de îndată ce începi să-i asculţi relatările despre întâmplări şi oameni care s-au perindat de-a lungul timpului prin efervescenta-i istorie personală. Totul i-a rămas întipărit bine în minte şi în suflet, pentru tot restul existenţei sale atât de complexe. 

Trăind intens o viaţă neobişnuită, cu furtuni de vise împletite din dorinţe şi bucurii adunate armonios în cupe de suflet, cu prietenii de cele mai multe ori trainice dar şi unele alunecoase, a izbutit în permanenţă să înveţe câte ceva, cu atât mai mult cu cât, prietenul meu, a avut abilitatea de a strânge în jurul său o mulţime de oameni valoroşi.  

„Neamurile ţi le dă Dumnezeu, prietenii ţi-i alegi!” 

Pentru că sita minţii lui ascuţite a cernut necontenit grâul de neghină, în fiecare dintre cei din anturajul său a văzut ceva bun şi a uzat în permanenţă de balanţa sufletului în aprecierea valenţelor spirituale, socio-umane şi profesionale ale celor cu care lega prietenie. 

De fapt, nea Mitică nu s-a asociat niciodată cu oricine. Toată viaţa l-a urmărit sfatul bunicului său, nea Niculiţă, un ardelean cinstit, cu mult discernământ, care i-a spus: „Să stai în preajma unui om doar dacă vezi că are sâmbure în ceea ce spune. Dacă nu are sâmbure în ceea ce spune, lasă-l acolo unde l-ai găsit!”. Şi bine-a grăit cu înţelepciunea-i neaoşă românească, bunicul din împrejurimile Sibiului, de care prietenul meu îşi aminteşte cu mare drag şi acum, la anii senectuţii! 

Viaţa l-a călit, l-a încercat mult şi astfel nea Mitică a devenit persoana care-i analiza foarte atent pe cei cu care intra în contact până să le acorde credit şi să-i alăture cercului său de prieteni. Cunoscându-i această deviză, pe când era la Montreal, unul dintre cei mai buni prieteni ai săi - profesorul Sultana - i-a spus într-o zi: „Vino să-ţi prezint un om cult!” Şi i l-a prezentat pe Costică Vâlceanu, un adevărat erudit, cu care ulterior s-a şi împrietenit. 

„Păi ce eram noi fără greci?”  

„Era într-adevăr un om citit” – îmi povesteşte nea Mitică şi pe faţa lui luminată se vedea clar admiraţia pentru preţiosul său prieten. „Îţi vorbea ore în şir despre un singur om. Cunoştea istorie, filozofie şi literatură din întreaga lume. Era expert în tot ce este legat de Grecia. Când îţi vorbea despre alte naţii şi era întrebat ce poate spune despre greci, sărea în picioare şi striga: Păi ce eram noi fără greci? Începea apoi să vorbească despre greci cu o pasiune ieşită din comun…” Nea Mitică şi-a continuat neobosit povestea despre un om care, toată viaţa lui studiase, fără doar şi poate, tot ce ţinea de această ţară, Grecia: date istorice, geografice, politice, economice, demografice, culturale. Costică Vâlceanu vorbea cu o uşurinţă de nedescris despre toţi corifeii spiritualităţii greceşti, despre învăţaţii care au amprentat puternic cultura şi ştiinţa întregii lumi: „Îi ştia pe toţi – zâmbea nea Mitică povestindu-mi cu un har care efectiv mă fascina -, Aristotel, Socrate, Pitagora, Pericle…Valsa prin cartea meritelor acestora, dovedindu-şi statutul de adevărat erudit”. 

Ascultându-mi prietenul mă întrebam, într-adevăr precum eroul povestirii sale: Păi ce eram noi fără greci?! 

„Cum poţi să stai liniştit când vezi că se trage în obrazul lui Hristos?” 

Spre deosebire de majoritatea refugiaţilor din vremea aceea, care în general erau legionari, Costică Vâlceanu se diferenţia de aceştia nu numai prin imensul bagaj de cunoştinţe pe care-l deţinea, ci şi printr-un lucru care, contextual, părea bizar: era comunist! Acesta era motivul pentru care, românii din Montreal nu-l prea agreau pe Costică Vâlceanu. Înainte să vină în Canada fusese în Spania şi în Franţa. Se dusese să lupte împotriva lui Franco; în Spania erau chemaţi susţinătorii din întreaga lume ca să apere comunismul. „Ion I. Moţa,om politic român, fondator al Legiunii Arhanghelul Mihail şi VasileMarin luptau în Spania contra comunismului”, a continuat prietenul meu relatarea, fără să clipească. „Cum poţi să stai liniştit când vezi că se trage în obrazul lui Hristos? - aceasta era deviza înfocaţilor luptători împotriva flagelului comunist.”  

„Cum ai devenit dumneata comunist?”  

Într-una din zile, soţia lui nea Mitică, simpatica şi distinsa doamnă Nicole, încercând să găsească o explicaţie a afinităţii lui Vâlceanu pentru comunism, l-a întrebat cu toată sinceritatea : „Cum ai devenit dumneata comunist?” Fără ezitări, fără complexe de niciun fel, acesta i-a răspuns cu calm: „M-am săturat să o văd pe mama lucrând la boieroi. Mama săpa pământul la boieri. Când am ajuns însă la liceu, deja dădeam ore în particular la copiii boierilor şi de atunci, mama nu a mai săpat niciodată decât grădina noastră”. 

Ajungând în Canada, domnul Vâlceanu a continuat să dea meditaţii, printre elevii săi numărându-se şi copiii lui Nichita Tomescu. 

„Dar nea Costică, de ce îmi ceri aşa mult?”  

Cine era Nichita Tomescu? Am făcut cunoştinţă cu el în relatările anterioare. În luna noiembrie 1952, în sala parohiei Saint Vincent- Ferrier se desfăşura prima adunare generală a Asociaţiei Române din Canada (ARC), creată în scopuri cu precădere culturale şi de conservare a identităţii etnice a românilor emigranţi din acea parte a lumii; printre membrii fondatori ai acestei asociaţii se afla şi Nichita Tomescu, alături de nume de marcă ale diasporei româneşti din Canada, ca: Alexandru Fonta, Miron Georgescu, George Stanciu, Petre Sultana ( prietenul care i l-a prezentat pe Vâlceanu lui nea Mitică), Nick Florescu, Ion Ţăranu şi alţii. Tomescu, la acea dată făcea parte din staff-ul diasporei române din Montreal. 

Relatându-mi episodul acesta, nea Mitică şi-a amintit un pasaj din „istoria” lui Costică Vâlceanu: întruna din zilele în care Vâlceanu se afla la Nichita Tomescu acasă pentru a-i medita copiii, acesta l-a întrebat: „Dar nea Costică, de ce îmi ceri aşa mult?”. Aici nea Mitică a făcut o scurtă pauză şi zâmbind cu subînţeles a continuat: „Vâlceanu nu era agreat în cercurile înalte ale diasporei, deşi era un erudit prin excelenţă, dar sub nici o formă nu-şi vindea ieftin vastele-i cunoştinţe!” Acesta fusese miezul răspunsului la întrebarea ce i-o adresase Tomescu… 

Scriitor de cancelarie! 

„Ocupaţia de bază a lui Costică Vâlceanu, principala lui sursă din care îşi câştiga existenţa la Montreal, nu era aceea de preparator particular, era cu totul alta - a continuat istorisirea simpaticul meu prieten -, nea Costică scria articole pentru guvernatorul provinciei Quebec”. Am aflat apoi că cele mai reuşite articole semnate de omul cu cea mai importantă funcţie din administraţia provinciei canadiene le scria Vâlceanu. Vorbea şi scria într-o franceză impecabilă, era un desăvârşit mânuitor al condeiului şi alături de inteligenţa-i strălucitoare, talentul în ale scrisului l-a făcut celebru în înaltele cercuri ale intelectualităţii canadiene. 

„Cum să te las acum să mergi singur acasă?” 

Mitică şi Nicole Sinu erau printre puţinii prieteni adevăraţi ai lui Costică Vâlceanu; acesta îi vizita mereu pe cei doi, aveau păreri comune şi se simţea bine în această familie; de fiecare dată se juca cu Sandra, fiica celor doi, pentru că iubea foarte mult copiii. 

Nici nu simţeau cum se scurgeau orele din clepsidra fermecată a timpului petrecut împreună; povesteau vrute şi nevrute şi depănau amintiri la nesfârşit. 

Pe atunci, nea Mitică îl însoţea pe Vâlceanu în drumul spre casa acestuia şi continuau să povestească… Amândoi adorau plimbările pe jos şi discuţiile care se desfăşurau pe fondul unei prietenii deosebite. Când ajungeau în faţa casei lui Costică acesta îi spunea: „Cum să te las acum să mergi singur acasă? Hai că vin şi te conduc!” Şi aşa se conduceau unul pe altul până terminau de discutat subiectele captivante pe care le abordau. 

În lumea nouă de peste ocean, unde prima aspectul financiar al existenţei umane, nu mulţi erau cei care savurau cuvintele şi erudiţia lui nea Costică Vâlceanu. Cu toate că erau pline de miez… 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Costică Vâlceanu - erudiţie şi marginalizare sau duelul contrariilor? / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 206, Anul I, 25 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!