Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Minipoeme > Haiku > Mobil |   


Autor: Valeria Iacob Tamaş         Publicat în: Ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

Corneliu Traian Atanasiu, Comentariile poemelor premiate

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

casa vădanei -  

pe masă o jumătate  

de măr uscată  

 

Claudia Ramona Codău  

 

Bine lucrat. Jumătatea de măr uscată poate fi efectiv jumătatea pe care obişunuia să i-o ofere celui care acum nu mai este. Ea se usucă ca o ofrandă pe care nu mai are cine să o primească. Dar totodată simbolizează la perfecţie jumătatea veştejită a cuplului. Imaginea şi gîndurile din jurul ei emană inevitabil tristeţe.  

 

recesiune -  

zăpada abundentă  

sfidează criza  

 

Genovel Florenti Frăţilă  

 

Un contrast inteligent, cu o dublă acţiune. Zăpada pare să contracareze criza pe care de fapt o accentuează. Pe alt plan însă poate fi o compensaţie şi o bucurie de moment pentru sufletele candide.  

 

capete plecate -  

cortegiul duce cu greu  

amintirile  

 

Eugen Tot  

 

De remarcat felul subtil în care tocmai imponderabilul amintirilor se preschimbă într-o povară greu de de dus.  

 

trenul personal -  

un sungoku abandonat  

îmi dă bătăi de cap  

 

Ildiko Juverdeanu  

 

Alăturarea dă impresia unei simple localizări. Cineva aflat într-o călătorie cu personalul îşi alungă plicitseala cu un joc dintr-o revistă specializată în amăgirea timpului pierdut. Citit cu un ochi avizat de om hîrşit în mersul cu personalul ticăit, insalubru şi antedeluvian, cît şi în dezlegarea căilor haiku-ului, bătăile de cap sînt ale călătoriei pur şi simplu, iar punerea lor pe seama jocului sungoku sînt doar o ironie discret mascată.  

 

iarnă cumplită -  

soacra rămâne la noi  

încă o vreme  

 

Vasile Conioşi-Mesteşanu  

 

Admirabilă potrivire. Iarna-i aşa de cumplită că n-ai cum s-o expediezi pe soacră. Bine faci, mai rău găseşti! Iarna devine şi mai cumplită.  

 

om de zăpadă -  

curtea bunicii iarăşi  

plină de viaţă  

 

Vasile Conioşi-Mesteşanu  

 

Un mod extrem de simplu de a folosi tehnica (semi)ghicitorii. Se înţelege că nu omul de zăpadă umple curtea de viaţă ci nepoţii care s-au întors în vacanţă. Dar ei sînt trecuţi sub tăcere. Omisiunea devine însă elocventă. Ca orice poem bun, gîndurile şi emoţiile sînt trimise prin ricoşeu. Imaginea dă de gîndit.  

 

sunet de topor -  

prin ceaţă-şi taie drum  

răşina de brad  

 

Cezar Florin Ciobîcă  

 

Construcţie subtilă şi complexă. Vestea sonoră nu poate fi confirmată vizual, ceaţa împiedică şi ascunde fapta. Dar o şi trădează pentru că se impregnează de izul de răşină.  

 

 

spital de copii -  

pe geamul aburit  

un om de zăpadă  

 

Cezar Florin Ciobîcă  

 

Din şirul celor care au tot jinduit la zăpadă în această iarnă uscată. Omul de zăpadă era desenat pe asfalt sau chiar reciclat dintr-un şotron. Nu-i de mirare că-l pot închipui, cu degetul pe geam, şi copii din spital.  

 

albi doar pe-o parte -  

poartă muţi pecetea  

nopţii de viscol  

 

Corneliu Traian Atanasiu  

 

Imaginea din primul vers nu poate fi desluşită decît după citirea ultimului cuvînt al poemului. Chiar dacă vîntul bate-n rafale, viscolul are o direcţie dominantă şi zăpada se depune doar pe o parte a trunchiurilor. Muţenia arborilor este una constitutivă şi oricum, în dimineaţa liniştită de după vifor, stigmatul zăpezii pare să fie o ciudată taină pe care nu vor s-o mărturisească. Dar noapte de viscol poate fi şi una de aprins şi înfrigura erotism care i-a lăsat muţi pe cei ce au zărit-o prin fereastră. Poate că zăpada scrie cifrat pe scoarţa lor această strofă exaltată: “Albă, tu, zăpadă pură, / cine ţi-a dat inima / să-mi fii viscol de căldură, / albă tu, fierbinte nea?” (Blaga)  

 

ţurţuri în mustăţi -  

pas cu pas navetiştii  

refac poteca  

 

Corneliu Traian Atanasiu  

 

Fără emapatia necesară este greu să consimţi la ceea ce vrea să comunice un haiku. Nu-mi închipui că unui occidental sau unui american din SUA îi este suficient de intimă situaţia surprinsă în poem. Evident că poteca se face şi se întreţine cu pasul, dar mai sînt la ei navetişti care, înainte de drumul cu trenul sau autobuzul şi după el, să mai aibă nevoie şi de o oră de mers pe jos pe o potecă de deal sau pe cîmp? Şi care iarna, după ce au făcut pîrtia la plecare, o găsesc acoperită de zăpadă la întoarcere. Să tot faci ţurţuri în mustăţi!  

 

Linişte... divizată  

 

Corneliu Traian Atanasiu  

 

Declanşarea căutării a fost momentul în care priveam prin geamul deschis prima ninsoare. Bănuiesc că oricine a simţit că zăpada şi ninsoarea sînt ca un fel de revărsare a liniştii şi a păcii, ca un fel de absorbant garantat al zgomotelor. Cîteodată, de atîta tăcere acumulată, ai impresia că îţi ţiuie urechile. Asta mi-a amintit poemul Corneliei Conta, care rămîne un reper pentru modul generos în care lucrează omătul:  

 

prima zăpadă -  

toate murdăriile  

acoperite  

 

Simţeam aceeaşi funcţie purificatoare în acţiunea zăpezii, dar într-o altă variantă, aceea de amortizor sonor, de surdinizare neaşteptată a vuietului confuz al oraşului.  

 

M-am gîndit mai întîi şi mai întîi să asociez tăcerea cu ninsoarea. Puteam să evoc tăcerea revărsată fulg cu fulg de ninsoare, dar mi s-a părut doar o metaforă tocită. Puteam să vorbesc de tăcerea absorbită în fiecare fulg de zăpadă. Am fost tentat însă mai mult de tăcerea multiplă care împînzeşte atmosfera. Şi mi-am adus aminte versurile lui Ion Barbu:  

 

Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul în drum  

Durerea divizată o sună-ncet, mai tare...  

 

Tăcerea divizatăera mult mai bună. Tăcerea evoca ea singură ambianţa, atmosfera, materia lumii. Şi totuşi doream să spun ceva despre acea linişte aparte din timpul ninsorii. S-o diferenţiez de aceea statică, îngheţată, compactă, masivă a iernii geroase. Liniştea ninsorii este una dinamică, pufoasă, ludică, scînteietoare. Am optat deci pentru o suspensie după tăcerea... ca şi cum gîndul ar ezita o vreme şi ar fi continuat fermecat cu divizată-n / mii şi mii de fulgi.  

 

Primul vers putea să vorbească tot de zăpadă, crengile albe de pildă. M-am gîndit însă să nu abuzez repetînd informaţia despre zăpadă şi s-o las doar pentru final. Crengi aplecate ar fi sugerat, un pic mai discret, implicit, dar suficient de bine ninsoarea durabilă care le acoperise şi le îngreunase de omăt. Crengi încărcate mi s-a părut însă şi mai bun pentru că adăuga sugestii suplimentare: solicitarea, împovărarea, încordarea. Crengile erau acum încărcate ca o armă care se putea descărca, solicitate prea mult se puteau scutura de povară sau se puteau rupe. Liniştea lor era una tensionată, asemenea unei corzi de vioară bine întinsă. În plus, respectam amînarea dezlegării pentru final, asigurînd imaginaţiei, la început, un evantai de posibilităţi: crengile puteau fi încărcate de flori, de rod, de nea.  

Referinţă Bibliografică:
Corneliu Traian Atanasiu, Comentariile poemelor premiate / Valeria Iacob Tamaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 394, Anul II, 29 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valeria Iacob Tamaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valeria Iacob Tamaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!