Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Pamflet > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - DORUL DE FĂNUŞ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Un dor duios şi adânc de Fănuş mă macină din când în când, devenind chiar mai puternic decât dorul de tinereţile noastre, făcându-mă să-l doresc oricum, numai să-l simt alături: Fie-n momentele de sclipitoare genialitate când lamina ca nimeni altul aurul limbii române până la deplina lui valoare în carate, fie şi-n sentimental-glumeţele noastre relaxări de gen retro, adică din epoca anterioară manelelor cu mult metisaj de neamuri proaste, când el îşi permitea doar refrenul pur-sânge ţigănesc: „Ce ne facem noi ţiganii/ Dacă vine americanii?!”...  


Şi iată că el răspunde dorului acestuia şi-mi revine dinainte din când în când parafrazându-se pe sine însuşi. În acest mod, mai zilele trecute, când cu şedinţa CSAT pe care unii au părăsit-o iar alţii au îmbogăţit-o cu avioanele second-hand de la portughezi, m-am trezit cu el cântându-mi pe aceeaşi melodie nici mai mult nici mai puţin decât: „Măi Barosso, barosaneee,/ Nu te da dă milioaneee!”...
Da, îmi cânta, şi se amuza şi-mi arăta cu degetul spre strada Grigore Mora din vecinătatea casei lui, unde ne-am nimerit la o recepţie a Doamnei Karen Fogg, cred că prima ambasadoare (şefă a Delegaţiei, cum se numea), a Comisiei Europene la Bucureşti. Se cinstea printre altele, dacă-mi aduc bine aminte, o finanţare europeană pentru ridicarea culturii poporului român, pe banii aceştia o echipă de la BBC venind să-i înveţe pe dramaturgii şi regizorii români cum se realizează „ Soap-Opera” – un fel de manea altoită pe ceea ce este mai vulgar în telenovele. Experiment care, de fapt a şi eşuat ne având, din fericire, succes la Teatrul National Radiofonic ai cărui ascultători români fuseseră cât de cât obişnuiţi cu integrala Shakespeare.  

Cum eu făcusem cândva o specializare la BBC, antamând apoi şi unele coproducţii, aveam ceva cunoştinţe printre celebrii realizatori de acolo, despre care am încercat să discut cu membrii echipei venite să „implementeze” generoasa finaţare europeană. Dar aceştia nu-i cunoşteau pe amicii mei de mare profesie, nu lucraseră cu ei, nu-i văzuseră pentru că, în afară de faptul că erau cam tinerei – adică aşa, ca nişte verişori, rude mai sărace ai Doamnei Ambasador – nici nu lucrau direct la BBC, ci erau „o firmă parteneră” care doar oferea BBC-ului produse din acestea de Soap-Opera. Cum ar fi la noi o firmă căpuşă de la Oltchim. Ne-am lămurit atunci că era vorba de o afacere de familie şi - cu toate că finanţarea europeană acordată cu generozitate nouă, românilor, ca s-o încaseze conaţionalii ambasadoarei al cărei Fanar se putea numi Soho; adică cei care se prezentau cam ilicit „echipa BBC” - avea multe zerouri, mi-am dat seama împreună cu Fane că nu pupăm noi nimic şi ne-am retras într-un colţ unde - comanda lui englezească la barman: „double-double-double” - puteam benficia de whisky fără conversaţia „colegilor” englezi. Pentru că, mi-a spus Fănuş înţelept: In vreme ce fondurile propriu-zise erau doar pentru ei, whiskiul din cheltuielile de protocol nu mai mari de 2%, putea fi şi pentru noi...  

Poate că la degetul lui indicativ spre strada Grigore Mora unde, în lucrativa perioadă a tranziţiei fusese sediul Delegaţiei Comisiei Europene, eu nu mi-aş fi amintit tocmai acest amănunt, când el îmi cânta parafraza cu „Barosso – barosane...”, ci mi-aş fi putut aminti altele... De exemplu cum, în locul Doamnei Fogg cu proverbialul ei şofer, cam în perioada în care şi alt ambasador venise în unisex cu soţia, a fost acreditat un subtil diplomat grec, în timpul misiunii de câţiva ani a căruia, băncile greceşti au înfiinţat cel puţin treizeci de filiale la noi, germinând tocmai acele instituţii bancare care, după ce ne-au stors prin transferarea de fonduri, în ultimii ani ne-au accentuat criza molipsindu-ne-o cu falimentul lor. Iar, când pe scaunul ocupat de acesta (vedeţi, nu zic „sofa” ca la Înalta Poartă) a venit din nou un cetăţean al Marii Britanii, vântul de la pupa s-a întors spre celebra afacere cu fregatele luate de la fier vechi cu preţ ca de noi.
Dar vremurile acelea scuzabile ca „ tranziţie” au trecut, Înalta Poarta nu mai are beilic la noi, nici noi nu mai avem capuchehaie la ei, ci am căpătat scaun stabil la masa rotundă a marilor decizii... Stabil în măsura, bine-nţeles, în care nu trag doi de el: Care să se aşeze şi care să rămână pe de margine!...  

Deci, de bine de rău, suntem la masa deciziilor, nu mai avem în cârcă un reprezentant european care, ocult, să reprezinte şi interesele tării lui metropolitane faţă de bugetul nostru colonial, aşa că ne exprimăm liber opinia intrând direct în dezbatere... Numai că, spre a intra în dezbatere, trebuie să ceri cuvântul de la cel care prezidează. Şi, cum „prezidează”, ar putea rima cu „condiţionează”, iată că, întîmplător, cu totul întâmplător, aviaţia noastră strategică îşi reface viaţa ca într-o a doua căsătorie, cu aparatele rămase vădane de la armata portugheză. Armată în care, fără să ştiu ce grad a avut, bine-nţeles că şi-a satisfăcut stagiul militar Domnul Barosso, ca cetăţean loial al statului său... Stat căruia, după cum se vede, îi este şi acum la fel de loial.  

Din pricina aceasta, pesemne, cu dulcea amintire a melosului pur-sânge ţigănesc, răspunzând dorului meu, în visul de asnoapte Fănuş îmi cânta: „Măi Barosso, barosaneee,/ Nu te da dă milioanee,/ Că eşti bişniţar ca noooiii/ Şi dai ţepi cu euroi!// Că la noi procuratura/ Lui Băsescu ne ia gura;/ Iar la voi, la PePeEeee,/ Român doar Băsescu e!//” Păi: „Ce ne făceam noi ţiganii/ De venea americanii/, Ne-ntrebam şi noi ca proştii/ Că-i credeam pă ei de-ai noştri!/ Dar veniră-europenii/ Făcând caz că-s de milenii;// Însă s-au mânjit la labă,/ Iar Euro nu-i de treabă!/ Că Euro avea rostu'/ Ca să facă jocu' nostru,/ Jocul micilor patroni/ Pă care i-aţi dus cu Roni.// Dar pe voi vă-nteresa/ Să ne daţi nouă ţeapa:/ Să ne vindeţi second-handul/ Ca să vă păstraţi voi brandul!// Şi aşa măi Barossaneee,/ Ai vândut la avioaneee,/ Şi lui Ponta şi lui Băse,/ Doar Lisabonei să-i iese!...// Măi Baroasse, barossaneee,/ Nu te da dă milioane,/ Că ne-ai vândut avioaneee,/ Da nu ne ţine dă foameee!//.  

Dragul de Fănuş!... Cred că, într-un asemenea vis, el îmi cânta ca să mă amuze, ajutându-mă să ies din coşmarul acestei realităţi europene.  

Corneliu LEU
Poiana Ţapului
octombrie 2012
 

Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - DORUL DE FĂNUŞ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 685, Anul II, 15 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!