Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (7) - SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (III)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fiindcă toată literatura istorică şi de specialitate despre stat caracterizează trăsturile acestuia prin cine îl stăpâneşte, există în multe scrieri tendinţa simplificării definind democraţia ca un stat stăpânit de popor, în care prin popor se iau hotărârile cele mai importante. Ceea ce este şi iluzoriu şi imposibil practic, ducând spre cealaltă caracteristică: a reprezentativităţii. Din care rezultă faptul că, da, în democratţie s-ar putea să conducă toţi cetăţenii dar, în ori ce caz, unii conduc mai mult decât alţii. Forma reprezentativităţii nu e perfectă, criteriul statistic nu este deosebit de elocvent, nimeni altcineva decât nevoia de a se lua o decizie electorală, nu ne spune cu ce este mai reprezentativ cel cu 51% din voturi faţă de cel cu 49%, ci doar cu cât. Şi, atunci, adevărul este că unii sunt mai lângă putere decât alţii. Ceeace, iarăşi, nu ar fi o problemă de nerezolvat, dacă n-ar intra în ecuaţie şi imponderabila psihologică a viciului uman înrăit pe măsura practicării; în cazul de faţă a setei de putere la unii dintre cei ajunşi mai aproape de ea. Iar, de aici, la concluzia că, în democraţia reală, cei ce îşi doresc libertatea şi egalitatea îi domina pe cei ce îsi doresc puterea. Concluzie optimistă pe de o parte, fiindcă spune că „îi domină”; dar şi recunoscând cu cinism că aceia care îşi doresc mârşav puterea vor mai avea viaţă lungă.  
 
Lucru probat şi prin reversul medaliei, care se distinge bine la unii lideri, dar şi printre politicienii de rând. E vorba de cei care nu s-au preocupat să facă ceva pentru cetăţeni dar, în aceste zile, se zbat ca prin alte mijloace, sau de la alţi cetăţeni decât cei pe care nu i-au servit în legislatura trecută, să mai obţină un mandat. Ca şi politicienii de vârf consecvenţi în a-şi aservi anumite instituţii statale prin care să-şi asigure prelungirea puterii. Ceea ce nu înseamnă altceva decât că aceşti oameni care îşi doresc puterea, străduie din răsputeri să-i domine ei pe cei ce îşi doresc libertatea şi egalitatea. Asistăm astfel la modul cum, mafiot şi pe ascuns, manipulând chiar organisme ale statului în care sunt influenţi, procedează cei din jurul preşedintelui gata de ducă, dar şi la modul direct, agresiv, lipsit de ruşine faţă de aspiraţiile populare care nu se pot cuantifica în bani, al celor care, din păcate realist, apreciază că puterea reprezentativităţii politice depinde de averea lor şi se poate cumpăra pentru ei, pentru odraslele lor sau pentru clientela lor, indiferent de vreo calitate civică şi sfidând orice aspect doctrinar.  
 
Avem până în prezent (unii etichetaţi chiar şi prin justiţie, alţii cotaţi astfel în opinia publică), politicieni care şi-au asigurat campania sau locul cu bani sustraşi, bani iliciţi sau, cel puţin spălaţi; avem politicieni care, pur şi simplu şi-au cumpărat locul plătind taxe de partid puse pe faţă; avem politicieni care chiar şi-au investit banii ca să-şi facă un partid, pe lângă politicieni care nu s-ar fi afirmat dacă n-ar fi acceptat să facă partide cu bani câştigaţi dubios, ale căror resurse tot le mai caută justiţia, precum ai lui Sorin Ovidiu Vântu; avem politicieni făcuţi cu banii şi influenţele lui tata, politicieni de zahăr, de ulei sau de făină, toţi fiind politicieni de sacoşă; sau politicieni care caută să fie văzuţi cu cătuşe pentru că o parte din electorat e sensibilă la acest semn electoral în care se regăsesc prin prezent sau prin perspective, etc.etc...  
 
În această situaţie, convins că şi-a făcut datoria plătindu-şi locul, nu ne mai miră că alesul nu are nici o legătură de conlucrare cu alegătorii săi şi nu consideră a avea vreo datorie faţă de ei ba, chiar mai mult decât atât, ştiind că nu are la ce să se aştepte bun din partea lor, la alegerile următoare se străduieşte să-şi cumpere loc eligibil în altă parte, ceea ce-i arată convingerea că doar la necunoscuţi mai pot prinde promisiunile sale electorale. Pentru că, ce altă explicaţie poate avea afirmaţia unor politicieni serioşi, când îşi laudă propriul partid că vine aproape sută la sută cu candidaturi noi, decât recunoaşterea că au zbârcit-o cu cele vechi?!?... Nu este aceasta o cerere directă de îngăduinţă de la electorat în sensul: „Votaţi-ne şi de data asta, că o să fie mai bine”...?!  
 
Lipsa de doctrină, care te obligă să încerci să câştigi prin derutarea electoratului, se conjugă cu lipsa de realizări, care te face să cauţi alte circumscripţii, cu alţi alegători, doar, doar... Subliniez asta, nu pentru că m-ar interesa dezavantajul unor asemenea candidaţi, ci pentru că este evident dezavantajul alegătorilor care, firesc, ar trebui să aibă de ales în special între oameni care, în diverse forme, i-au mai reprezentat şi pe care i-au văzut la treabă şi la rezultate civice. Dar, în mod deliberat, condiţiile sunt puse în aşa fel încât o asemenea bucurie să nu se poată petrece. Sunt puse de cei care au făcut până acum legea electorală exact în sensul de a nu da vreo responsabilitate concretă nici parlamentarilor, nici consilierilor locali. Cu toate că pretindem a organiza alegeri într-un stat de drept, dreptul elementar al cetăţeanului de a cere ceva concret alesului său, nu există. Funcţiile parlamentarilor în teritoriu, ca şi cele ale consilierilor, sunt expuse la modul general, singura repartizare de sarcină concretă fiind activitatea lor în comisii care se ocupă de probleme generale, la nivel macrosocial. Comunităţile mici, cum ar fi o stradă sau un cartier nu au cui să se adreseze, cad toate pe capul primăriilor, iar doleanţa individuală nu are altă cale decât ghişeul care, ne având interes electoral te abordează birocratic, sau costisitoarea şi tărăgănata justiţie. În vreme ce mii de consilieri se ocupă doar de coterii pentru sau împotriva primarului şi zeci de parlamentari ţin birourile teritoriale degeaba. O arondare a responsabilităţii, pentru ca alesul să poată fi tras la răspundere pe problemele concrete ale unui anume spaţiu în care anumiţi cetăţeni, identificându-şi locuirea, pot veni cu pretenţii şi solicitări concrete, nu există; aşa că asistenţa acordată de ales alegătorului este într-un vag total, ca şi relaţia propriu zisă dintre reprezentant şi reprezentat. Ca dovadă că nici nu-i pasă să se lege de soarta alegătorilor şi de-abia aşteaptă alegerile ca să se mute în altă parte, pierzându-şi urma nefolositoare.  
 
Din tot nomenclatorul demnitarilor, numai primarul, prin faptul că este al respectivei localităţi, are răspunderi precise în teritoriu. Pentru celelalte categorii nu contează decât să ia cât mai repede votul şi să dispară, lăsând cetăţeanul în ceaţa pe care Preşedintele o proclamă a fi stat de drept. Un fel de drept în care cetăţeanul, despre care se spune că e cel mai dominant ca putere în stat, nu ştie cui are dreptul să se adreze cu pretenţii, ci numai cui are dreptul să-i plătească taxele!... Nu cred că, din punctul de vedere al unui stat de drept, în care legea are prevederi precise privind relaţiile sociale, este permis să nu se precizeze în ce constă şi cum funcţionează tocmai relaţia de reprezentare, care este cheia funcţionării democraţiei prin delegarea de putere şi, din acest motiv, nu cred că putem vorbi la noi despre un stat de drept bine conturat. Dacă suntem sinceri dorindu-l, nu putem omite aria teritorială a reprezentării şi elementele prin care evaluăm sau cunatificăm faţă de nevoile ei eficacitatea reprezentării. Aşa că, după ce vom avea o lege privind traseismul partinic, va trebui să avem şi una privind traseismul electoral care să prevadă şi modalităţile aprecierii specializării teritoriale a candidaturilor, cu conotaţii de orice natură, de la cele demografice la cele ale produsului realizat şi ale nivelurilor de securitate alimentară, sanitară, a locurilor de muncă, habitatului, folosinţei bunului comun. Şi chiar a respectării democratice a legilor ca un aport adus direct statului de drept de către cei aleşi să-l conducă.  
 
(va urma)  
 
Corneliu LEU  
Bucureşti  
decembrie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (7) - SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (III) / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 709, Anul II, 09 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!