Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (5) - SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (I)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
S-ar cuveni acum, după ce am văzut modul în care concep, apreciază, interpretează, sau eludează statul de drept unii lideri politici, fie europeni, fie naţionali, să medităm puţin şi la modul cum se prezintă acest sistem democratic al propriei sale existenţe pentru cetăţeanul României contemporane ori, mai precis, pentru cetăţeanul regimului democratic din România. Şi, dacă ajungem prin asta la aspiraţiile lui, atunci, categoric vom constata că a doua dintre trăsăturile menţionate este cea care îl interesează cel mai mult la ora de faţă; adică a avea un stat care să-i asigure protecţia împotriva unor autorităţi abuzive sa a abuzurilor pe care şi le permite autoritatea. Pentru că garanţia cealaltă, cu mai presus sau mai prejos de lege priveşte mai degrabă anumite categorii şi în anumite condiţii, pe unii interesându-i aplicarea legilor privind drepturile lor, pe alţii interesându-i sau intimându-i cu legile mai mult aspectele îndatoririlor şi pretenţiilor care există de la ei, iar pe cei mai păcătoşi interesându-i mai ales confruntarea cu legea, dintre aceştia, majoritatea dorindu-şi-o cât mai blândă şi numai unii, cei crescuţi în spiritul „caprei vecinului”, fiind atenţi şi la modul cum alţii ar putea fi mai presus sau mai prejos decât ei.  
 
Acelaşi lucru cu participarea publică la funcţionarea instituţiilor democratice şi la adâncirea democratismului, acestea fiind probleme care interesează doar o anumită parte a opiniei publice, absenteismul spunându-şi cuvântul de la cea mai largă instituţie dintre acestea – cea a votului, iar ignorarea fiind modul de abordare al altora. Ceea ce începe a reclama o anumită educaţie, precum şi funcţiile de model ale celor introduşi în practicile politice. Adică ale celor interesaţi de mersul politic al lucrurilor: Aceştia sunt fie anagajaţi ai statului meniţi prin funcţie să asigure un asemenea aspect de cultură politică, dar care, uneori, nu dovedesc a fi meniţi şi prin vocaţie; fie politicieni care cred în această nevoie de aplicare şi lărgire continuă a preceptelor democratice sau, dimpotrivă, nu cred. Elementele negative din cele două categorii, funcţionarii lipsiţi de vocaţie civică şi politicienii care sfidează preceptele democratice fiind direct sau indirect deranjaţi de ele, devin astfel opozanţii aspiraţiilor de libertate şi egalitate încercând mereu să le atenueze, să sară peste prevederile lor, să le estompeze din prim planul atenţiei publice, spre a-şi întări ei puterea. Şi, astfel, se lasă loc altui fel de relaţii sociale decât cele ortodoxe ale democraţiei, relaţii clientelare, priorităţi, favoritisme, căpuşări, până la relaţiile mafiote de grup organizat; fapte care stau chiar la baza acelor stări conflictuale care subminează democraţia şi care nu se combate decât prin conjugarea legii cu asigurarea unui puternic curent de opinie publică capabil să influenţeze în permanenţă factorii decizionali. Iar aceasta este o problemă care mereu se amână de pe agenda noastră politică.  
 
În vreme ce, din păcate, trebuie să o recunoaştem, funcţia de apărare împotriva abuzurilor guvernării este solicitată permanent şi imperativ în condiţiile moştenite de noi de la vechea orânduire. Statul de drept aşezat cu fermitate ca o pavăză de apărare a cetăţeanului faţă de abuzurile istoriceşte demonstrate şi evoluate ale diverselor forme de autoritate care încearcă să-l subjuge, este o nevoie prioritară pentru întreaga populaţie a ţării, dacă nu chiar speranţa principală a celor mai mulţi, devenind unanimă şi vehement cerută în condiţiile crizei. Pentru că abuzurile au loc în numele unor nevoi publice asupra cărora cetăţeanul însuşi ar trebui să-şi spună părerea şi cu care intră în conflict tocmai pentru că îi sunt impuse fără o asemenea consultare pe care ar fi trebuit să o asigure statul de drept; de data asta ca o obligaţie a lui faţă de cetăţean. Stare datorită căreia, pe lângă cele trei trăsături pe care le-am meţionat mai înainte, o a patra, cea a îndatoririlor pe care, în egală măsură le are şi statul faţă de cetăţean devine deosebit de importantă.  
 
Deoarece, dacă ar fi să descriem care e, pentru cetăţean, imaginea din ziua de azi a statului care-l ocroteşte cu guvernarea sa, n-avem a ne întreba altceva decât dacă e mai semnificativă cearta permanentă între palate sau defilarea în justiţie a unor acte de corupţie care nu ajung, însă, la fonduri de partid; cumpărarea locurilor electorale sau galopul scumpirii preţurilor; lipsa de securitate sanitară care devine fenomen social, sau lipsurile edilitare cu care intrăm în iarnă; pierderea trăsăturilor doctrinare din programele electorale ale partidelor, sau ridicarea imunităţii parlamentarilor ale căror nume le auzim numai cu prilejul fraudelor; precipitarea crescândă în rândurile traseiştilor politici sau, iată ce mare problemă: nu obţinerea de fonduri europene pentru nevoile noastre, ci procedura solicitării acestora cu sau fără veto!... Etc, etc, etc, încât îţi pui mâinile-n cap de câtă manipulare se încearcă tocmai pentru a acoperi deturnarea acestui stat de la obligaţiile lui de drept.  
 
Şi atunci se pune problema dacă acest stat înseamnă ceva pentru cetăţean, în aşa fel încât să se simtă măcar sprijinit, dacă nu apărat? Îi oferă vreo perspectivă certă pentru îmbunătăţirea traiului său, sau are instrumente prin care să pună în discuţie, nu destinul generaţiei prezente şi al celei imediat următoare, ci măcar al nivelului taxelor, sau al recuperării reale de salariu în funcţie de rata inflaţiei în legislatura viitoare? Face cineva vreo promisiune despre modul cum se va guverna în perioada post-Băsescu, sau se mulţumeşte să-l înjure şi să-l lase să se jure mincinos în continuare?...  
 
În afară de acestea, sau de alte elemente total asemănătoare cu acestea şi lipsite de orice legătură cu apărarea cetăţeanului de abuzurile autorităţilor, există şi o altă percepţie a contribuabilului român faţă de statul în care trăieşte plătind taxe?  
 
La el, cert fapt că nu există. Dar nici din partea politicienilor care îl gâdilă acum aşteptându-i votul sau ducându-se să-i reprezinte cererile faţă de Uniunea Europeană, nu există vreo creionare în acest sens!  
 
Şi, din păcate, când în numele celei mai evidente demagogii privind statul de drept se face caz de existenţa şi corpusul acestuia, nimeni nu vine să spună răspicat că, unde n-a existat stat de drept vreme de un mandat prezidenţial şi trei sferturi, nici în sfertul rămas nu vom avea parte de altceva decât de scandalul creat pe seama unor proceduri care distrag atenţia şi blazează electoratul prin jignitoarea ignorare a îndatoririlor faţă de el.  
 
(va urma)  
 
Corneliu LEU  
Bucureşti  
noiembrie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (5) - SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (I) / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 705, Anul II, 05 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!