Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (4) - SAU UN STAT ÎN STATUL DE DREPT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ajungem acum să vorbim despre cum se răspunde sau cine trebuie să răspundă la asemenea sensibilităţi găsind cele mai nimerite căi de satisfacere a lor. Că aceste căi sunt mai multe, iar găsirea lor condiţionează foarte mult credibilitatea şi pe plan intern şi pe plan internaţional, am consemnat în cele dezvoltate mai înainte: Democraţia este o stare de existenţă menită să satisfacă modul cum persoana umană sau persoanele colective ale comunităţilor îşi înţeleg aspiraţiile de libertate, de independenţă, de drepturi biologice, drepturi cetăţeneşti şi drepturi de proprietate transmisibilă, care este prima dintre legăturile omului cu viitorul prospectat funciar de conştiinţa lui. Fiind o stare şi nu doar un statu-quo, presupunând şi deosebiri în funcţie de psihologia socială la care se adaptează, ea ajunge a avea la modul concret diferite căi de aplicabilitate, diferite căi de punere în practică şi diferite căi de conjugare cu modalităţile sau măsurile administrării publice a unei comunităţi şi gestionării politice a formelor în care ea există şi evoluează.  
 
Şi, chiar dacă astăzi, exagerând valabilitatea convingerilor prezente, această conjugare a existenţei democratice dintr-o societate se face, aproape implicit cu statul de drept, dacă suntem realişti şi raţionali şi tot ne-am permis cam prea mult să apropiem secularul măsurilor democratice pe care le reclamă în existenţa ei omenirea de veşnicia credinţei, acordând celei dintâi, chiar dacă mai mult sentimental decât argumentativ, ceva din aura transcendentă a celeilalte, trebuie să ne dăm seama că tocmai această conjugare e latura seculară, trecătoare şi chiar perisabilă, democraţia având o proiecţie mult mai mare în timp decât statul de drept. Fiind o aspiraţie perenă, diacronic ea îşi va găsi diverse forme pragmatice de aplicabilitate socială; dar la fel şi sincronic, în diversitatea spaţiului geopolitic, ţinând seama tocmai de sensibilităţile specifice psihologiilor naţionale şi de grup. Astfel, în vreme ce democraţia este, deocamdată, un concept doctrinar verificat istoriceşte a fi de valabilitate universală, despre statul de drept nu putem spune altceva decât că este o metodă contemporană de aplicare a conceptului democraţiei şi de încercare de legiferare a unora dintre valorile ei în anumite societăţi din pluralitatea societăţilor omeneşti constituite pe mapamond.  
 
Dar iată că, aşa cum ingerinţa aşa zis europeană a trezit consideraţiile de mai înainte, acum, din interior, cu acelaşi amatorism în materie de metodă cu care susţinătorii săi continentali au demonstrat că îl au în materie de concept, impulsivul Preşedinte al ţării străduieşte să fie calm şi sfătos într-o pledoarie pentru fetişul Statului de Drept. Fapt care, oferindu-ne spre continuarea comentariului modul cum percepe Domnia Sa statul de drept, ne va conduce mai departe, la modul cum percepe cetăţeanul României statul de drept pus în serviciul său, dar şi modul cum politicienii care cer cetăţeanului sufragiul vor să-şi pună în serviciul lor statul de drept. Şi, astfel, sperăm să punem în ecuaţie toţi termenii: Ţara cu cetăţenii, democraţia reprezentativă cu delegarea de putere şi delegaţii confirmaţi ca atare, garantul naţional cu influenţa sa asupra orânduirii al cărei prim magistrat este şi garanţii internaţionali cu pârghiile reprezentativităţii lor, despre care am vorbit mai înainte.  
 
Pentru aceasta, trebuie mai întâi subliniate cel puţin trei dintre caracteristicile general recunoscute ale statului de drept:  
 
• El garantează cetăţenilor săi că nimeni nu e mai presus de lege;  
• Asigură protecţia cetăţenilor împotriva abuzurilor autorităţilor;  
• Stimulează participarea publică la funcţionarea instituţiilor democratice, legile şi hotărârile lui fiind cadrul democratizării, al unei adânciri neîncetate a modului democratic de guvernare.  
 
Fără acestea, dacă târâş-grăpiş, aşa cum se întâmplă la noi astăzi, statul de abia reuşeşte, cu mari eforturi şi biciuiri europene, a face faţă doar primei trăsături dintre cele menţionate mai sus, el rămâne golit de conţinut pentru cetăţeanul european din România şi poate folosi, doar ca laudă demagogică, celor care guvernează în numele lui. Pentru că, „a nu fi nimeni mai presus de lege”, nu spune nimic dacă nu ţinem seama de conţinutul legii. O lege proastă, împotriva cetăţenilor ţării - cum dăinuie la noi Legea Sănătăţii (deasupra căreia sunt cei care-şi permnit tratamentul în străinătate), o parte din legile Educaţiei (idem cei cu posibilităţi de taxe), legile pe care le reclamă producătorii agricoli, Legea Bunului Comun care este şi inexistentă şi nerespectată, Legea Electorală care nu interzice negoţul cu locuri eligibile, precum şi destule dintre prevederile Codului Fiscal - nu numai că nu încălzeşte pe nimeni dintre cei mai prejos de ea, dar şi favorizează strecurări înspre „mai presus”. Atâta vreme cât lucrurile stau aşa, statul de drept despre care vorbim devine un fetiş. Pentru că şi în feudalismul care legiferează iobăgia şi privilegiile nobiliare, când feudalul vrea să aplice aceste legi cinstit şi la toată lumea, el poate vorbi de un stat de drept. O probează istoria care a recunoscut multor asemenea voievozi sau juzi feudali cognomenul de „cel drept”. Nu poate avea relevanţă proclamarea ideii statului de drept, fără precizarea conţinutului legilor acelui stat. După cum am spus, poate exista statul de drept al autocratului feudal, în care nimeni nu e mai presus de lege în afară de el; tot aşa cum poate exista statul de drept al parlamentarismului cu legiuitori strămbi şi chiar statul de drept al partidului unic, la forma ideală, când acesta nu ar fi format din corupţi.  
 
În ceea ce priveşte experienţa noastră foarte recentă, a ultimelor luni, am putut remarca nuanţele unui stat de drept corespunzând unor lideri ai Comisiei Europene, care nu prevede un barem de 51% la referendumuri, cum ni se pretinde nouă; un stat de drept al Doamnei Merkel care nu e tot una cu statul de drept al lui Băsescu şi chiar un stat de drept al acestuia, devenit stat în stat de drept, prin modul cum şi-a subordonat clientelar tocmai acele instituţii şi servicii pe care le-a situat „mai presus” decât pe altele, până, sau pornind de, la problemele meschine ale salarizării. Un asemenea stat în stat se produce exact acolo unde nimeni nu crede în preceptul democratic al independenţei şi controlului reciproc al puterilor, deruta fiind provocată demagogic prin evidenţierea existenţei unor asemenea atribute, dar numai în unul dintre ele. Cu alte cuvinte duplicitatea celor care pândesc după putere într-un regim democratic în care ar trebui să domine numai dorinţa de libertae şi egalitate.  
 
Iar dacă, în materie de economie, ne referim la locul mult mai presus decât toţi cetăţenii ţării pe care se situează, în materie de folosuri de pe urma Bunului Comun Naţional, cei care numai în actele penale nu mai sunt numiţi şi recunocuţi a fi „băieţii deştepţi”, ne dăm seama că nici măcar acest prim deziderat al statului de drept nu ne este asigurat. De către cine? Tocmai de către cei care, vocal, pun astăzi pedala pe sonorităţile lui.  
 
(va urma)  
 
Corneliu LEU  
Bucureşti  
noiembrie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (4) - SAU UN STAT ÎN STATUL DE DREPT / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 703, Anul II, 03 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!