Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Corneliu Leu         Publicat în: Ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Corneliu LEU - DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (3) - SAU ÎNCERCARE DE A LE EXPLICA UNUI PRIETEN STRĂIN (III)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Am încercat să subliniez succint unele condiţii specifice sau jaloane de diacronie a formării psihologiei noastre naţionale deoarece, oricât de discutată şi de disputată de către politologi ar fi ea, democraţia nu poate avea aplicabilitate şi efect decât în măsura în care îşi găseşte corespondenţa cu psihologia celor care o pun în practică. Sau, mai mult decât atât, din clipa în care apare în conştiinţa lor sub formă de deziderat sau aspiraţie, formele ei concrete chiar încep a se contura în funcţie de această psihologie şi a-şi găsi soluţii practice prin ea. Sau, şi mai mult decât atât: Ea nu se poate înfăţişa ca o sumă de principii elaborate teoretic, istoria arătând că atunci când îndârjiţi politicieni cu capu-n norii principiilor livreşti au încercat a elabora o schemă abstractă de democraţie pe care pe urmă să o pună în practică, au eşuat. Şi ei, dar şi societatea pe care şi-au experimentat ambiţiile, făcând astfel numai rău celor pe care i-au manipulat sau cărora le-au impus teorii politice provenind din cine ştie ce subterane interse de manipulare, ale cine ştie căror grupuri oculte cărora, demagogic sau „sub acoperire”, le erau aserviţi.  

Democraţia reală ne demonstrează că îşi conturează realistele jaloane numai prin ceea ce emană mai firesc din aspiraţiile populare; că se aprofundează şi se lărgeşte prin soluţiile populare pe care le găseşte pentru nevoile concrete ale comunităţii; ale acelei comunităţi căreia îi serveşte ca metodă generală de asigurare a unei consultări cât mai publice şi cât mai transparente. Din acest motiv, în democraţie, metodele procedurale stabilesc doar limitele de acţiune ale deciziei politice într-un anumit spaţiu social şi la un anumit moment istoric. Ele nu pot fi nicidecum precepte de fond, decât doar dacă, politicianist şi birocratic sunt mistificate ca atare, cum s-a văzut la noi cu ochiul liber. Iar mistificarea se constată foarte simplu, deoarece ţelul şi principiul de fond umanitarist este unul singur: satisfacerea a cât mai multe cerinţe, venind din partea cât mai multor persoane care constituie comunitatea respectivă. În acest sens, decizia politică luată prin statistica democratică este doar una de temporizare, de oprire pe un prag ce încă nu se poate trece sau într-o etapă ce încă nu se poate depăşi şi nicidecum de respingere a nevoilor sau aspiraţiilor unei minorităţi, menirea democraţiei fiind aceea ca, prin votul oricui să se găsească soluţii de mai bine pentru oricare. Iar dovada cea mai clară în această privinţă este vestejirea completă a caracterizării democraţiei în ruşinoasele documente şi doctrine cu înclinaţii dictatoriale ale secolului trecut, drept „ supunerea minorităţii hotărârilor luate de majoritate”.  

Clar şi categoric, pentru că în armonia conlucrării democratice, tocmai elementele de supunere sunt cele care trebuie să dispară, la fel cum dintre elementele credinţei nu face parte în nici un fel ideea de impunere a ei, de vreme ce ea transcede de la sine către om, din spaţiul divin. Şi, dacă pe plan spiritual, credinţa, oricare ar fi ea, este cea către care sufletul omului vine numai şi numai din chemare, în planul practic al existenţei sociale, democraţia este cea către care persoana umană, în întregul ei, îşi îndreptă aspiraţia egalităţii de şanse. Or, în materie de egalitate de şanse, este obligatoriu a lua în calcul cetăţeanul şi nu înregimentatul politic către care a înclinat balanţa votului. Pentru că votul poate doar alege o ofertă din mai multe, poate doar selecţiona temporar un program sau altul prin care se realizează această egalitatea de şanse. Dar asupra acestei egalităţi ca atare, nu există vot care să poată hotărî deoarece în democraţie egalitatea de şanse este piatra unghiulară, indiferent dacă o privim din punctul de vedere al guvernării sau al opoziţiei, fiecare dintre acestea trebuind ca în scopul ei să-şi direcţioneze iniţiativele şi acţiunea: În scopul egalităţii de şanse de trai, de şanse de formare, culturalizare şi realizare, de şanse de folosire a bunului comun, de şanse de vieţuire nepericlitată într-un regim onest de asigurări sociale, de şanse de perpetuare a familiei într-un regim demn de respectare a tradiţiei, de şanse de manifestare publică prin libertăţile democratice şi şanse ale unui mediu social civilizat prin toate serviciile publice asigurate cetăţeanului de statul al cărui contribuabil este. Toate acestea, plus legislaţia asigurând o justiţie pentru care prioritatea este afirmarea persoanei umane, devin obiect de program politic pentru orice formaţiune care candidează, dar şi de activitate ulterioară pentru orice ales, indiferent de procentajul pe care ajunge să-l reprezinte respectiva culoare politică, de vreme ce a fost investită.  

Mutatis mutandis, lucrurile stau ca şi în viaţa obştilor bisericeşti pentru care nu contează prozelitismul, ci credinţa. Pentru că, pe cei care ajung la iluminarea că, pe o cale sau pe alta, credinţa în Dumnezeu este aceeaşi, că, în linii mari, slujesc aceluiaşi scop moral al apropierii „creatului” de Creator, nu se poate să nu-i bucure trimful binelui. În acest fel, învăţătura fiecărei Biserici nu are cum ocoli în contemporaneitate căutarea de existenţă ecumenică a confesiunilor şi religiilor lumii, concomitent cu adâncirea credinţei proprii şi nu ignorând-o pe aceasta, sau făcând-o să sufere.  

La fel în soluţiile de guvernare democratică în care progresul se asigură prin cooperarea cu opoziţia. Când aceasta este neglijată, cu cât unii contribuie mai mult la transformarea în conflict a echilibrelor sociale pe care trebuie să le asigure raporturile permanente dintre electorala poziţie majoritară sau minoritară, cu atât întreaga societate are mai mult de suferit. Or, să reprezinţi în forurile continentului democraţia avansată a unei ţări prospere şi să-ţi permiţi a o face pe jandarmul apărării partizanilor tăi dintr-o ţară în care se mai bâjbâie din punctul de vedere al valorilor democraţiei, este incalificabil. Incalificabil ca notă pentru o asemenea conduită politică, dar de-a dreptul dăunător pentru populaţia în societatea căreia tu îţi permiţi o asemenea ingerinţă.  

Iar, dacă putem evalua ultima noastră perioadă drept o jumătate de an de inactivitate guvernamentală, lupta politică făcând uitate problemele curente de gestionare a ţării, cred că avem dreptul să îi rugăm pe politicienii străini să-şi asume răspunderea pentru incitarea la lupta putere-opoziţie, în defavoarea îndeplinirii unor deziderate naţionale care ar fi fost esenţiale pentru dezvoltarea ţării. Să-şi asume răspunderea privind deturnarea unei guvernări prin conlucrare, cum ar fi trebuit să înveţe ai noştri din experienţa lor, la - poftim! – prejudiciul socio-economic adus economiei prin necheltuirea fondurilor europene!... Să aduci prejudicii deturnând lupta politică spre altceva decât misiunea ei de gestionare productivă a energiilor naţionale, este la fel de grav pe plan internaţional ca şi o intervenţie de manipulare a problemelor economice interne în favoarea altcuiva! Asta ar trebui să înţeleagă cei care şi-au permis să se exprime în abstract şi prin proceduri poate aplicabile la ei în materie de implementare a democraţiei, dar nicicum la noi.  

Scriu aceste lucruri, tocmai ca un avertisment către cei care s-ar mai simţi tentati de asemenea procedee, acum când, pe plan european consultările privesc în special prevederile bugetare care ne-ar putea asigura depăşirea crizei; dar şi când orice gest ar putea fi interpretat în favoarea sau în defavoarea unor rezultate adevărate ale campaniei electorale care se desfăşoară la noi.  

Pentru că suntem membri ai unei Uniuni politico-administrative căreia nu-i poate fi indiferent nivelul de democraţie la care se vor situa aceste rezultate.  

(va urma)  

 
 
Corneliu LEU  
Bucureşti  
noiembrie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu LEU - DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (3) - SAU ÎNCERCARE DE A LE EXPLICA UNUI PRIETEN STRĂIN (III) / Corneliu Leu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 700, Anul II, 30 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corneliu Leu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Leu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!